Saturday, 23 July 2011

Am părăsit Mănășturul

Sau cum să te muți în trei ore - ghid practic.

Vă scriu din noua mea locuință, aflată undeva în buza Mărăștiului, adică în cealaltă parte a orașului, pe strada care duce la Iulius Mall. Deși dacă îmi propunea cineva să mă mut acum vreo lună l-aș fi trimis la plimbare (ăsta este deja al 5-lea giumbușluc de gen pe care-l fac în ultimii 6 ani și eram cam sătul de această exacerbare nomadă), iată că m-am decis subit să fac acest pas și bine am făcut, nu doar pentru că am ajuns într-un spațiu mult mai practic, dar și pentru că mutarea în sine a fost foarte ușoară.

Un mare merit îl are aici colegul și prietenul Alex, care la doar 21 de ani dovedește o istețime, un simț practic și o operativitate cum rar vezi. El m-a ajutat atât cu căratul dar și cu șofatul. E ardelean autentic, deși nu pare. Nu am stat să cronomotrez, dar cred că maxim 3 ore a durat să-mi strâng lucrurile de la vechea garsonieră, să le cărăm la mașină, iar apoi să le încărcăm aici. Un singur drum cu mașina și vreo 7 la fiecare bloc, atunci când încărcam / descărcam mașina. 

Iată secretele acestui succes:

- nu am avut mobilă de cărat, nici măcar un scaun (am lăsat cadou singurul meu scaun viitorului chiriaș din vechea garsonieră). 

- nu am avut flori, nici măcar bețe seci cu o frunză în vârf, numite bambuși. 

- tot ce aveam extra și nu avea sens să mai car (de pildă aveam 7 pahare, ce pana mea să fac cu ele? că eu nu dau party-uri) am lăsat acolo. Nu din nesimțire, ci pentru că decât să le arunc m-am gândit că poate le va folosi noul chiriaș. 

- nu am stat să împachetez mumos hainele. Ce era pe umeraș (costume, cămăși) a fost luat ca atare, restul a fost aruncat în saci. Am folosit doar două cutii, de conjunctură, restul am cărat în saci plus un geamantan și un rucsac. 

- ne-am mișcat eficient, nu am pierdut vremea, nici măcar cu sentimentalisme. 

Ghici ce ne-a rupt cel mai rău spatele? Cele 100 și ceva de cărți U2, proprietate personală și intelectuală, pe care le dețin și care încă-s nevându-te. Am fost ocrotiți și de vreme - imediat după ce m-am instalat aici a început să plouă și ne-ar fi făcut cam praf dacă se pornea în timpul operațiunii. Sunt mult mai aproape de aeroport și avioanele trec la înălțime foarte joasă peste blocul meu, e o senzație interesantă care sper că nu va deveni deranjantă în timp. Bin Laden Airlines nu avem pe aici, oricum la birou voi ajunge acum în 20 minute, de mers la pas. La parterul blocului este un club de super fiță, înțeleg asta de la Alex (îmi scapă acum numele) plus ceva ce mi-a atras imediat atenția: New York Café. Zona este foarte studențească și cochetă (sunt foarte aproape de FSEGA).

Mai devreme mi-am comandat o pizza, pentru că în frigider n-am decât două beri și o apă plată. Încă nu am terminat de despachetat, mai am vreo 3 saci, dar asta doar pentru că-s un pic obosit și leneș. Dacă mă supăram v-aș fi făcut chiar un ghid practic de genul cum să te muți și să ordonezi noua casă în patru ore. Mă simt în elementul meu aici deși încă nu mă pot pronunța în legătură cu vecinii. Pentru aceia dintre voi care au urmărit amuzați scurtul serial "la bloc pe blog", îi anunț că da, m-am răzbunat: la plecare am binecuvântat cutia poștală a acelor țărani cu puțin ulei. Câteva jeturi scurte, așa simbolic, nu chiar o treime de sticlă cum fantasmam în momentele când auzeam din tavan zgomote sinistre și interminabile (inclusiv azi), la orice oră posibilă. Yippee-ki-yay, motherfuckers!

Așadar, după 25 de luni și 2 săptămâni de Mănăștur, am cotit-o mai aproape de centru și sunt entuziasmat de acest nou început. Am și câteva poze de azi (mai multe pe Facebook), urmează poate chiar mâine să botez cum se cuvine această garsonieră. Nu cu șampanie, ci cu un cover acustic, vă dați seama.

2 comments:

Bogdanu2 said...

Sa-ti fie de bine schimbarea. Cand ajung la Cluj, mi-ar face placere sa te vizitez.

The Fly said...

Merci! Te astept ;)

Post a Comment