Monday, 11 July 2011

Am asistat la un concert excepțional. Notre respect, Bon Jovi.

Sunt multe de povestit și nu știu exact cu ce să încep. Poate prin a spune că nu a fost un concert care să mă trimită în extaz, dar la care am sărit, cântat și bătut din palme cu această trupă de legendă (nu trebuie să ne ferim de cuvinte), care merită un respect deosebit. Atât pentru întreaga lor carieră, dar și pentru felul în care s-au prezentat la concertul de la București, unde au cântat aproape 3 ore, dintre care ultima a reprezentat numai partea de bisuri. 

Bon Jovi mi-au câștigat respectul chiar din momentul în care au apărut pe scenă, la 8.00 fix, fără întârzieri fițoase așa cum tot felul de trupe mucea de la noi din țară ne-au obișnuit. Intrarea în sine: excelentă, atât prin sound cât și prin imaginile perindate pe ecranul mare. Ce mai, intrare de trupă mare, care-ți ridică părul în cap. Publicul a fost senzațional, de la prima la ultima piesă - cunoștea versurile și cânta cu trupa. Chiar și membrii Bon Jovi au fost impresionați de atmosfera creată, iată ce au postat azi-dimineață pe pagina lor oficială Facebook:
Today we had the remarkable opportunity to play Romania for the first time... EVER!! Thank you, fans, for having us! It was an incredible show and definitely worth the wait! You guys were amazing!
Jon Bon Jovi este remarcabil. În primul rând nu arată de 49 de ani. A cântat 3 ore exact ca pe album, fără să-l lase deloc vocea și fără să uite versuri. Din acest punct de vedere este cu mult peste Bono de la U2, o spun obiectiv și fără nicio ezitare. Jon este totodată un foarte bun frontman și un chitarist pe măsură - lăsând la o parte a sa clasică Takamine, pe care cântă acustic, a prestat chiar câteva solo-uri pe chitară electrică. Richie Sambora, partenerul său de o viață, este Chitarist. Da, cu C mare. Clasic dar și original, excepțional prin prestație, look, chitare folosite, backing vocals. Are alură de chitarist - cowboy. La Wanted Dead or Alive a început să cânte pe o minunăție de Taylor acustică double neck (6, respectiv 12 string), apoi în mijlocul piesei a luat o electrică pe care a prestat solo-ul. Figuri, ce mai, dar la un astfel de artist chiar merită să le vezi. Nu degeaba celebra revistă Time l-a numit printre cei mai mari chitariști din istorie. Uite aici o poză făcută de mine în timpul acestei piese. Am pozat doar de câteva ori în timpul concertului, pentru că poze și clipuri mult mai bune au făcut cu siguranță mii de alți oameni. Ca și zdrăngănitor total amator consider că a fost un privilegiu să-l văd live pe Richie. Aplauze și pentru Tico Torres, un tobar care are nevoie de doar două secunde pentru a face 50.000 de oameni să recunoască marele hit Always.

Mi-a plăcut foarte mult cum a sunat When We Were Beautiful. Pe ecran, după cum puteți vedea, a fost proiectat un ceas care mergea înapoi, apoi am avut parte de un spectaculos zoom pe Empire State Building din New York. Imagini din cel mai tare oraș al lumii am avut și în timpul melodiei Runaway. Mi s-a părut că We Weren't Born To Follow și Keep The Faith n-au avut forța de pe albume, dar asta nu a temperat cu absolut nimic energia unui concert din care a lipsit poate doar Blaze of Glory, deși ăsta nu este un cântec al trupei, ci unul al artistului solo Jon Bon Jovi.

Așa după cum remarcasem și în cadrul concertului de la Madison Square Garden, apărut la noi pe DVD săptămâna trecută, trupa Bon Jovi constă practic în doar 4 oameni (Jon, Richie, Tico și clăparul David). Prin urmare camerele îi prezintă numai pe ei și foarte rar pică și pe basist sau pe chitaristul de turneu pe care-l folosesc. Mai mult decât atât, la final fac reverențe toți, apoi rămân doar cei 4. În toate fotografiile, interviurile și prezentările oficiale, tot doar acești 4 oameni sunt prezenți. Se pare că prin 1994, când a plecat basistul care a fost cu trupa de la începuturile ei, ar fi făcut un fel de înțelegere ca nimeni altcineva să nu mai fie socotit membru oficial al trupei Bon Jovi în viitor. Mi se pare cam aiurea pentru basistul actual, dar probabil i-au comunicat de la început regulile jocului iar el a fost de acord. Oricum, atât basistul care este deja de 17 ani cu trupa cât și acel chitarist de turneu au fost prezentați de Jon la final. 

Deși am consumat multe lichide, era atât de sufocant încât le-am transpirat în totalitate și (din fericire) n-a fost cazul să testez budele, în fața cărora erau cozi. Lângă noi i s-a făcut rău la un moment dat unei tipe, dar oamenii s-au dat la o parte si i-au făcut loc prietenului ei s-o scoată la aer. Am auzit la știri că peste 100 de oameni au avut probleme din cauza căldurii. Dacă ți-era foame te puteai delecta cu un hot dog super long, la 10 lei. Eu n-am ratat ocazia.

Trupa a cântat nu mai puțin de 7 piese la bis și 26 în total. Mai rar vezi așa ceva și pentru respectul pe care acești artiști l-au arătat zecilor de mii de oameni din Piața Constituției eu mă înclin în fața lor. Iată aici setlistul. Păcat că a trebuit, în mod inevitabil, să-i înjurăm la final pe organizatori, care au lăsat să iasă peste 50.000 de oameni prin doar două ieșiri. Oricât de uriașă pare Piața Constituției, cei care nu au fost la concert trebuie să realizeze că atunci când acest perimetru este încercuit cu garduri și nu se poate circula înăuntru și în afara lui decât prin două străzi, se pot crea probleme. Cred că a durat cel puțin 30 de minute să ieșim, deși eram relativ aproape de exit-uri. Am fost mare parte din timp blocați, fără a ne putea mișca în nicio direcție. Bine că nu s-a panicat nimeni, altfel ar fi putut ieși foarte nasol (unii dintre voi poate nu au uitat dezastrul produs anul trecut în Germania la un festival trance). 

Mulțumiri lui Costin, probabil cel mai fain bucureștean autentic, fără de care nu aș fi fost prezent la acest concert. Salutări și Ioanei, cu care m-am întâlnit întâmplător în mulțime, deși în prealabil vorbisem la telefon. 

2 comments:

Druida said...

Foarte tare ca te-ai intilnit cu Jo! :) Eu am sunat-o si pe ea, dar n-a raspuns... iar de tine n-am dat, asa rosu cum erai! Am asteptat ceva vreme linga standul cu inghetata (era vorba de cel de linga umbrela Vodafone si ambulanta, spate-stinga).

Noi am stat aproape de intrarea in Golden, pe stinga, ceva mai in fata decit tine. Am poze si filmulete, daca te intereseaza :).

The Fly said...

In nebunia aia e minune mare ca am dat peste Ioana :) Daca ai pus pe Facebook filmele o sa le vad.

Post a Comment