Sunday, 31 July 2011

My All Time Favorite Oasis Song

Mă întorc mereu la o melodie a trupei ăsteia și mă blochez pe ea cu zilele. Nu este vorba nici de Wonderwall, care-mi place foarte mult la chitară, nici de Don't Look Back In Anger, Live Forever, Some Might Say sau Whatever (deși toate astea și multe altele sunt excelente). 

Friday, 29 July 2011

După prima săptămână în Mărăști

Mi-a adus un tonus foarte bun mutarea, îmi place zona în care locuiesc, blocul și garsoniera de asemenea. Vă spuneam prin iunie că am o fascinație ciudată pentru piața Mărăști, pe care nu o pot explica. Acum trec zilnic pe acolo - la muncă merg pe jos, la fel mă și întorc acasă. Prin urmare am ajuns să merg per pedes mai bine de o oră, în fiecare zi, pentru că punem la socoteală și deplasarea la Lunch Box, unde iau prânzul.  Încă sunt în proces de recunoaștere, dar deja am identificat chestiile esențiale.

Thursday, 28 July 2011

Când execuția devine cea mai elegantă variantă

Chiar luna trecută spuneam că în unele cazuri ar trebui să sărim peste procese, corecții, aducerea pe calea cea bună a criminalilor și alte lucruri de genul ăsta. Merităm din plin, ca umanitate în ansamblu, executarea instantanee a sceleraților periculoși, orice altă alternativă reprezentând doar timp și bani irosiți, dar mai ales ură nepotolită și alte potențiale pericole.

Wednesday, 27 July 2011

Dați statul român în judecată la CEDO!

Aplauze la scenă deschisă, ieri s-a creat un precedent minunat: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că infectul stat român e bun de plată 9.000 de euro, după ce a fost dat în judecată de o femeie mușcată de maidanezi. Detalii aici.

Tuesday, 26 July 2011

Platonic

‎- Oau, văd că ai aici şi o păpuşă gonflabilă! Cum e?!
- Nu ştiu, o am doar pe post de amică!

O privire aruncată datoriei americane

La propriu. Iată cam cum ar arăta, în bancnote de 100$. Excelent făcută această vizualizare. Și iată cum datoria crește văzănd cu ochii

Boom shake-shake-shake the room, tick-tick-tick-tick boom!

Monday, 25 July 2011

Aventura tipografică premergătoare lansării cărții mele

Am răsfoit puțin în urmă și mi-am dat seama că nu v-am povestit emoțiile prin care am trecut cu doar câteva zile înaintea lansării. Au trecut 15 luni de atunci și o anume întâmplare mi-a reamintit unele peripeții. În timp ce aranjam cărțile în biblioteca noii garsoniere unde locuiesc am remarcat că unele sunt mai lungi decât altele. Atât ca număr de pagini (voi detalia imediat asta) dar și ca înălțime propriu-zisă a exemplarelor - unele au cotorul cu 1-2 cm mai lung decât restul.

Noel Gallagher și-a început cariera solo

Acum 3 ani vă spuneam că este unul dintre artiștii mei preferați. De curând am aflat că omul a plecat din Oasis în urmă cu 2 ani(!), trupa având acum un alt nume (eu probabil am stat într-o peșteră în timpul ăsta).

Sunday, 24 July 2011

Primul cover în noua garsonieră

Așa cum spuneam ieri, era cazul să botez cum se cuvine această mutare. Și pentru că recent am descoperit în sfârșit o partitură de acuratețe a unei piese optimiste care-mi place de vreo 6 ani, am ales să o zdrăngăn după cum veți vedea mai jos.

Saturday, 23 July 2011

Am părăsit Mănășturul

Sau cum să te muți în trei ore - ghid practic.

Vă scriu din noua mea locuință, aflată undeva în buza Mărăștiului, adică în cealaltă parte a orașului, pe strada care duce la Iulius Mall. Deși dacă îmi propunea cineva să mă mut acum vreo lună l-aș fi trimis la plimbare (ăsta este deja al 5-lea giumbușluc de gen pe care-l fac în ultimii 6 ani și eram cam sătul de această exacerbare nomadă), iată că m-am decis subit să fac acest pas și bine am făcut, nu doar pentru că am ajuns într-un spațiu mult mai practic, dar și pentru că mutarea în sine a fost foarte ușoară.

Friday, 22 July 2011

The Fly Joke

Deși, așa cum unii dintre voi știu, nickname-ul meu n-are de fapt nicio legătură cu muștele, hai să vă zic un banc cu final porno care pleacă de la o muscă.

Wednesday, 20 July 2011

The Tsunami Killed 100 Times More People Than 9/11

Business Insider tocmai a realizat un top cu cele mai șocante panouri publicitare. Din câte înțeleg este un trend al agențiilor de publicitate din întreaga lume, acesta de a apela la imagini care te zgâlțâie serios, cu scopul de a te face cu adevărat atent la cauza pe care o susțin (evident, nu vorbim de reclame la detergent sau gumă de mestecat).

În ultima vreme


Îmi încep ziua cam așa:

Alarm clock rings, it's 6:45, I like waking up with you on my mind.

Și o închei undeva în zona asta:

There's nothing I can do. But to wish you'd think about me, before you go to sleep. And I wish you the best there is, before you go to sleep.

Tuesday, 19 July 2011

Revederea celui mai tare oraș din lume - pentru moment amânată

Planul era să plec în vacanță la New York în septembrie. Rezervasem deja cameră la hotel și chiar biletele de avion. Din fericire nu le plătisem pe niciunele, iar acum le putem anula. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că sorella nu va obține viza de State la interviul pe care l-a avut programat azi. Dar iată că s-a întâmplat, pentru că la ghișeu a dat peste un american ciufut și mult prea deontolog, care a considerat situația ei din țară mult prea "instabilă", fiind deci susceptibilă de o emigrare ilegală (sau imigrare, depinde de pe ce parte a oceanului priviți).

Un alt banc ingliș onli

A young man moved into a new apartment on his own, and went to the lobby to put his name on his mailbox. While there, an attractive young lady came out of the apartment next to the mailboxes, wearing a robe.

Monday, 18 July 2011

Nu-l vreau primar pe nenea ăsta

Am nevoie de atenția voastră totală. Urmează să citiți un text profund, pe care numai un intelectual rasat îl poate înțelege așa cum se cuvine; pulimea de rând nu are ce căuta aici. Sunteți pregătiți? 1,2,3 și...cităm:

Nou record pentru acest blog

De când The Fly on a Wall apare la VisUrât în blogroll, traficul acestui blog a crescut semnificativ. Mulțumiri încă o dată colegului de blogosferă, pe care sper să-l întâlnesc la Cluj în curând (el se află acum într-un tur al țării pe motocicletă, un proiect foarte interesant ale cărui detalii le găsiți pe visurat.ro). Dar hai să vă spun despre ce record este vorba.

Sunday, 17 July 2011

Românul e om cu facultate

Știrea zilei: o universitate privată din Iași vrea să accepte studenți care nu și-au luat bac-ul. Da' nu mai bine îi facem pe toți direct studenți imediat după gimnaziu?

Saturday, 16 July 2011

Wanted Dead or Alive

Aflat încă sub influența concertului Bon Jovi vizionat weekend-ul trecut, era musai să mă prostesc cu un cover. Dificilă piesă mi-am ales, cu versuri multe și un riff cowboy-like, căruia de-i dai vreo gherlă la final ai face bine să reiei toată înregistrarea. Ce vedeți mai jos este a doua și ultima mea încercare.  

Friday, 15 July 2011

Înainte își spunea Marky Mark și era rapper

Nu am nicio îndoială că la un moment dat se va face un film despre viața lui Mark Wahlberg. Este oricând un subiect. Am mai spus aici că sunt admiratorul lui, atât pentru performanțele-i actoricești (nominalizat la Oscar pentru rolul secundar din The Departed), dar mai nou și pentru cele de producător (nominalizat chiar anul acesta pentru The Fighter). Iar exemplele sunt mai numeroase.

E oficial: am noi prieteni în Cluj

După cum puteți vedea în partea dreaptă a paginii, am devenit partener cu Lunch Box City din Cluj, cel mai fain loc din oraș unde poți servi micul dejun, prânzul și cina, fiecare în condiții diferite. Ospitalitatea și calitatea umană specific ardelenească și-au găsit excelent reprezentarea aici. 
Dar hai să vă spun și o chestie amuzantă cu ocazia asta.

Ce a spus ambasadorul Franței când și-a revenit din leșin?

Merci, Bocu!

Thursday, 14 July 2011

Am primit pe e-mail de la un cititor următoarele informații



Văzute prin trenuri

Abia plecasem din Cluj și am dat drumul la Elephant White. Pe Djimon Hounsou îl știți cu siguranță din Gladiator. Iar peste Kevin Bacon cică e musai să dai prin NY, atât de autentic e omul în privința asta. În film însă am dat peste amândoi în Bangkok (apropo, ați prins poanta cu bang cock din The Hangover 2?)

Wednesday, 13 July 2011

Revedere cu maidanezi

Probabil știți că am fost prin sud vreo 4 zile și tocmai am revenit. Ce crește exponențial odată cu foarte înceata călătorie cu trenul către regat, pe lângă meltenisme, manelisme, mizerie și numărul centimetrilor pătrați de piele tuciurie? Ați ghicit: numărul maidanezilor.

Hard rock-ul și vaginul

Există mai multe categorii de roacări. Eu n-o suport pe una dintre ele, care își scoate iar micul cap la iveală, acum după concertul Bon Jovi de la noi. Hai s-o numim, generic, categoria "sunt-rocker-dur-ascult-Metallica-tu-ești-o-pizdă-asculți-Bon-Jovi". E prea lungă denumirea? N-am găsit altă rimă. Deci nu mai pot cu durii ăștia plini de ifose.

Tuesday, 12 July 2011

De undeva de prin Ardeal

Servus. Sunt în tren de 7 ore, nu mai am foarte mult până la Cluj. Sorella mi-a făcut cadou un stick de net și astfel mă pot conecta. Tocmai am scăpat și de vecinul de scaun. În jurul meu sunt alte 6 laptopuri pornite (cel puțin). Două aparțin unui cuplu de maniaci, din câte bag seamă. El chiar are tricou cu Windows XP. 

În vizită la noul sediu PwC

Vorba vine nou, că-s acolo de un an deja. Ieri am făcut o vizită foștilor colegi din București, aflați acum în clădirea Lakeview de pe Barbu Văcărescu. Terasa de la etajul 8 este spectaculoasă și birourile foarte moderne. Revederea a fost cât se poate de faină, așa cum mă așteptam, mai ales că pe unii dintre ei nu-i mai văzusem de 2 ani jumate. Bineînțeles că m-am și pozat, cu feblețile mele Cili și domnița Alina (purtând o inedită bluză rustică de culoare albă).

Monday, 11 July 2011

Am asistat la un concert excepțional. Notre respect, Bon Jovi.

Sunt multe de povestit și nu știu exact cu ce să încep. Poate prin a spune că nu a fost un concert care să mă trimită în extaz, dar la care am sărit, cântat și bătut din palme cu această trupă de legendă (nu trebuie să ne ferim de cuvinte), care merită un respect deosebit. Atât pentru întreaga lor carieră, dar și pentru felul în care s-au prezentat la concertul de la București, unde au cântat aproape 3 ore, dintre care ultima a reprezentat numai partea de bisuri. 

Sunday, 10 July 2011

E musai să-l cânte p'ăsta

A fost în urmă cu 2 seri la Istanbul, deci mă aștept să fie și azi la București. Unul dintre cele mai cool cântece Bon Jovi: bass, ritm, chitare, mesaj, tot tacâmul. Bucata dintre 2:50 - 3:05 fuckin' rocks, doar pe tobă și chitara palm muted. 

Saturday, 9 July 2011

Cu fiecare victorie a lui Bute îmi pierd respectul pentru Doroftei

Nici nu s-a terminat bine meciul lui Bute de la București și Doroftei a început să împroște scuipați pe toate canalele, ca de obicei. Probabil știți placa micului ofticos: Bute are adversari prea slabi, meciul a fost blat, etc. Păcat că pe Moșu îl mănăncă atât de mult în cur, insistând să se facă de rahat și să-și păteze imaginea.

Friday, 8 July 2011

În tren cu Bon Jovi și alții care sigur nu-l ascultă


Sunt în tren de mai bine de 8 ore și tocmai am plecat din Sinaia. A avut întârziere vreo 45 minute în Brașov. Adică în loc să facă 6 ore de la Cluj, ceea ce oricum e aberant, a făcut aproape 7. Voi publica acest articol de acasă pentru că, așa cum v-am spus, n-am net în tren.

Numai pentru cei buni la engleză și...cultură corporatistă


O prietenă din America mi-a spus ieri că a rămas fără job din nou, așa că eu i-am replicat imediat cu o poantă, ce altceva să fac. V-o zic și vouă acum. 

În drum spre sud

Iată cu ce am de gând să combat cele 9 ore și ceva pe care le voi petrece azi în tren:
  • un laptop plin cu filme
  • o carte de Grisham
  • un iPod pe care am, printre altele, 5 discuri Bon Jovi (unul este cu un concert pentru MTV Unplugged)
  • mâncare la pachet de la Lunch Box, evident
  • cafea ieftină, luată din tren

Thursday, 7 July 2011

Bale și scobitori la Sinteza Zilei

Dacă în urmă cu ceva vreme mult prea grobianul rafinatul Ciutacu avea un mic accident ud în emisiunea tocilarului Gâdea, cel care se screme din răsputeri să promoveze excelența și să pozeze într-un impecabil, iată ce făcea deunăzi și nen'tu Cornel Nistorescu: se scobea în dinți în direct. Ce scobitoarea lui! La așa chibiți de maidan, așa expectorații. Și când te gândești că excelenții ăștia se lăudau de curând cu nu știu câte premii APTR.


S-ar fi vrut violator

Bill şi Sam, doi prieteni pensionari, se întâlneau în parc în fiecare zi să hrănească porumbeii, să privească veveriţele şi să discute despre problemele lumii. Într-o zi Bill nu a mai apărut. Sam nu ştia nimic despre asta şi s-a gândit că poate a răcit sau ceva. Dar, după ce Bill nu a apărut pentru o săptămână sau mai mult, Sam a devenit cam îngrijorat. Cu toate acestea, deoarece singurele momente în care s-au întâlnit au fost în parc, Sam nu ştia unde locuieşte Bill, aşa că i-a fost imposibil să afle ce s-a întâmplat cu el.

Identitatea piți din online

Ați observat cum se prezintă identitățile online ale mucoșilor care au dat recent peste o tastatură din spatele căreia e atât de simplu să-și împrăștie prostia? E un adevărat trend printre reprezentanții generației care nu poate lua bac-ul decât copiind, dar poartă pantaloni de tipul "m-am-căcat-pe-mine" și zic ei că-s cool nevoie mare.

Wednesday, 6 July 2011

War Movies

Ultimele 4 filme văzute de mine sunt cu război. Nimic nou, dar astea-s parcă mai dure decât media, atât prin imaginile în sine cât și pentru modul de ansamblu în care prezintă aceste conflicte armate absolut imbecile, pe care înapoiata rasă umană este departe de a le înlătura definitiv de pe planetă. Sau măcar de le-ar împuțina drastic și tot ar fi ceva, dar asta se va petrece abia peste mai multe generații.

Tuesday, 5 July 2011

Numai pentru cei buni la engleză și...istorie

Monica Lewinsky goes to the cleaners with a dress. An old gentleman is behind the counter. 
Monica says "Could you get this spot out of my dress?"

The old gentleman, being hard of hearing, says "Come again?"
Monica answers: "No, it's mustard this time."

Îmi fac temele pentru concertul Bon Jovi

Au mai rămas 5 zile până la concertul anului în România iar eu deja intru în atmosferă. Nu ascult doar ultimele două albume ale trupei (Lost Highway și The Circle, ambele foarte faine și lăudate aici pe blog la vremea lor), ci m-am apucat să citesc When We Were Beautiful, un best seller cu titlul inspirat dintr-o piesă de pe ultimul disc Bon Jovi. Cartea este un fel de U2 by U2, în care membrii trupei își prezintă povestea de la începuturile din Jersey și până azi.

Monday, 4 July 2011

Eyes on a Moon of Blindness

Așa spune un vers al melodiei All I Want Is You de la U2. Acum 2 seri, în Nashville, concertul se încheiase iar trupa se retrăgea în culise când Bono a chemat pe scenă un fan orb. Habar n-am dacă a fost un gest premeditat sau nu, contează prea puțin. I-a dat o chitară și acel om a cântat All I Want Is You, iar la final Bono i-a lăsat în dar acel instrument (pe care și-l comandase recent, este vorba de o Fender personalizată). Uite și d'asta este U2 cea mai mare trupă din lume, pentru că emoția pe care o provoacă, la toate nivelurile și în atâtea feluri, este totală. 

Un animal al străzii la trei oameni

Avem 4 milioane de câini și 2 milioane de pisici pe străzile patriei. Ținând cont că numărul lor este în creștere iar cel al populației în scădere, oare când se va ajunge la raportul 1:1? Eh, nu vă îngrijorați, asociațiile Vier Futen și Laba Laba vor steriliza aceste animale (pe toate, garantat) și le vor da spre adopție, iar cazul va fi rezolvat în maxim 3 ani. "Să moară Bin Laden de vă mint", ar fi declarat Kaka Kuki Maka Bărbuceanu.

Djokerul

Știu că unii dintre voi se așteaptă să comentez victoria lui Nole Djokovic la Wimbledon, de astăzi și noul număr 1 în clasamentul actualizat ATP. Dar ce naiba să mai spun eu? Nu pot decât să-l aplaud și să afirm că îl susțin și-l simpatizez deja la fel de mult ca pe Rafa (care are probabil un complex în fața lui, pierzând 5 finale din 5 anul ăsta în meciurile lor directe).

Sunday, 3 July 2011

Bucureștiul, cea mai urâtă capitală din UE

Nu o zic eu, așa la ochiul liber, ci o spun niște oameni, în urma unui studiu care a luat în calcul mai mulți indicatori. Este interesant că în articol nu se pomenește nimic de maidanezi, probabil că nu au vrut să ne retrogradeze chiar sub India într-un top global. Sau poate că studiul a luat și asta în calcul, cine știe. 

Biffy Clyro - Only Revolutions

Weekend-ul trecut, așteptând să înceapă concertul U2 de la Glastonbury, am urmărit trupa care a cântat înaintea preferaților mei. Nu auzisem de Biffy Clyro până atunci dar mi-a plăcut concertul lor iar urmarea a fost evidentă: am început să-mi fac temele în privința lor. Nu am parcurs încă toată discografia acestui trio scoțian, dar pot spune că-mi place ultimul lor album, Only Revolutions, lansat în 2009.

Saturday, 2 July 2011

Cât de complicat este să-ți vinzi cărțile într-o librărie

E chiar foarte complicat. Decât să apelezi la o librărie, care (m-am cam prins eu) are 0 interes să vândă cartea scrisă de tine, autor ilustru necunoscut, mai bine te apuci să le vinzi pe o tarabă la drumul mare. N-am încercat asta încă, dar fac pariu că ar fi mult mai eficient, fără o tonă de hârțoage inutile și fără bătăi de cap. Ca să nu specific că n-ai mai lăsa comision nimănui, evident.

Simț practic

‎- Guvernul chinez a decis să nu mai pună fotografii în paşapoarte.
- De ce?
- Păi ce rost are?

Sunt fan Lunch Box

Cât am lucrat la PwC în București obișnuiam să iau masa de prânz la cantina facultății de medicină veterinară ("la vet" îi spuneam noi pe scurt). Se mânca tare bine acolo și pot spune că am văzut cu ochii mei cum acea cantină s-a dezvoltat în timp, de la o simplă cameră cu vreo 5 mese, la o suprafață de vreo 4-5 ori mai mare. Cum de vreun an a apărut în Cluj un loc chiar și mai fain ca acela iar eu îl tot pomenesc aici pe blog, m-am gândit să vă arăt și ceva poze cu Lunch Box, luate chiar de pe profilul lor Facebook.

Friday, 1 July 2011

O apă pentru dom' director

Ați văzut noua reclamă din categoria "șeful dur și Alex de la Vodafone"? E trasă la Cluj. Și dacă tot ne plimbăm puțin prin oraș vă recomand și acest articol apărut azi în Ziua de Cluj. Eu probabil sunt un boem din lumea faină, cum luni am fost în Insomnia, nu pentru prima dată. Dar o să dau și o fugă vis-a-vis, la Klausenburg, cafeneaua pozată în articol. Apropo, apreciez că autorul a pus "lumea bună" între ghilimele, altfel aș fi detestat termenul.

Toate se întâmplă cu un motiv?

Absolut, însă motivul este întotdeauna acela ales / hotărât de tine, nicidecum de către cine știe ce instanță superioară care te provoacă să dezlegi mistere cu fiecare întâmplare din viața ta. Abandonați superstițiile, dogmele și clișeele din filme, dați-vă un pas în spate, respirați adânc apoi rumegați un pic afirmațiile omului ăsta: