Monday, 20 June 2011

Pupincurism anecdotic

Tocmai am citit un banc care mi-a adus aminte de o fostă pseudo-șefă, pe care nu o suportam și la ale cărei bancuri râdeam forțat și dacă erau bune, atât de intens se manifesta anti-chimia. Ea obișnuia să facă pe amuzanta uneori, venind pe la birourile subalternilor direcți (eu nu eram în categoria asta) și spunându-le diverse poante sau istorisiri la care ei râdeau și se arătau interesați, afișând rânjete mai mult sau mai puțin scremute. Pentru că nah, era șefa.  

Iată bancul cu pricina, e foarte bun:

Șeful spune un banc. Toți râd în hohote, în afară de unul.
- Tu de ce nu râzi? îl intreabă colegii.
- Apoi, eu oricum mă gândeam să-mi dau demisia mâine…