Pupincurism anecdotic

Tocmai am citit un banc care mi-a adus aminte de o fostă pseudo-șefă, pe care nu o suportam și la ale cărei bancuri râdeam forțat și dacă erau bune, atât de intens se manifesta anti-chimia. Ea obișnuia să facă pe amuzanta uneori, venind pe la birourile subalternilor direcți (eu nu eram în categoria asta) și spunându-le diverse poante sau istorisiri la care ei râdeau și se arătau interesați, afișând rânjete mai mult sau mai puțin scremute. Pentru că nah, era șefa.  

Iată bancul cu pricina, e foarte bun:

Șeful spune un banc. Toți râd în hohote, în afară de unul.
- Tu de ce nu râzi? îl intreabă colegii.
- Apoi, eu oricum mă gândeam să-mi dau demisia mâine…

Comments

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)