Saturday, 14 May 2011

Vintage Eurovision

Aud că ne-am calificat în finala de la Eurovision, cu piesa asta. Nu urmăresc acest eveniment, al cărui ultim act are loc diseară. Este un fel de freak show with pimps and cheap bitches, ca să citez un amic, liderul trupei mele preferate din România. Mi-am adus însă aminte că au fost câteva piese foarte bune pe care acest concurs le-a oferit. 

Doi ani la rând, în 1993 și 1994, România a dus la Eurovision două melodii superbe. Sunt preferatele mele dintre toate până acum, cele din anii recenți nici nu se compară. Este vorba despre absolut angelica Dida Drăgan cu Nu Pleca și Dan Bittman cu Dincolo de Nori. Ambele ar fi putut câștiga lejer concursul, dar până la urmă nu votez doar eu, ci întreaga Europă, iar unele țări au mai mulți locuitori / votanți decât altele. 

Iar ca să menționez și un cântec care a câștigat concursul, mă voi întoarce la nația care în opinia mea oferă cea mai melodioasă muzică și cel mai bun stil pop la nivel mondial: Italia. La ediția din 1990, într-o Europă aflată în plină schimbare, Toto Cutugno s-a prezentat la Eurovision cu o piesă care vorbea despre unitate și despre un altfel de viitor al acestui continent. Insieme: 1992 este titlul oficial al acestei melodii, el făcând referire la anul în care Uniunea Europeană urma să intre în funcțiune (acest lucru avea să se întâmple însă abia la finalul lui 1993). Acest cântec, pe care într-o colecție pe teme l-aș așeza lângă Scorpions - Wind of Change, nu mă duce cu gândul doar la mișcări politice și un mâine luminos, ci și la Italia, călătorii și, așa cum spune versul, una donna senza frontiere

2 comments:

alina said...

Nu m-a impresionat niciodata Eurovisionul insa am amintiri placute cu San Remo. Italienii au un simt aparte pentru muzica.

The Fly said...

Corect. Chiar acum e finala, dar eu ma uit la semifinala turneului de tenis de la Roma, dintre Djokovic si Murray. Rafa asteapta in finala.

Post a Comment