Tuesday, 24 May 2011

Consecințele unei sumare apartenențe politice

Am fost membru de partid. Nu este vorba de partidul comunist, doar aveam 11 ani la revoluție. Am făcut parte din PNL, pentru o perioadă foarte scurtă. De fapt am impresia că încă fac parte din acel partid, strict tehnic vorbind. Acum 8 ani, când tocmai îmi începusem al 2-lea meu job, șefa m-a rugat să mă înscriu în PNL doar pentru a o vota la niște alegeri interne. Mi-a spus clar că pe urmă nu mă va mai chema vreodată la partid și nu-mi va mai cere ajutorul. Acum n-aș mai face asta probabil nici pentru Bill Gates sau Obama, ca să luăm două exemple majore atât din business cât și din politică. Șefa mea de atunci era un fel de politician-business woman și cum eram mai mic și mai fraier, am acceptat.

Ce s-a întâmplat după? Recunosc că șefa s-a ținut de cuvânt și după ce am votat-o pentru ce mama naibii trebuia s-o votez nu mi-a mai pomenit de partid vreodată. Însă am rămas înscris în evidențele ălora. Nu țin minte să-mi fi dat vreo demisie ceva, probabil că la momentul ăla am considerat stupid un astfel de gest și am lăsat-o să moară în timp. Dar n-a fost așa. An de an, de 8 ani încoace, ăștia mă sună. De minim 2 ori pe an de fapt. "Bună ziua, suntem de la PNL Ploiești, v-am găsit în evidențele noastre și am sunat să vă întrebăm / informăm bla bla". Credeți că are vreo importanță pentru cineva că de 8 ani încoace îi informez că nu mai am nicio treabă cu așa ceva și să mă scoată în soarta mă'sii din listele alea? Nu. Probabil mă vor suna până la pensie. Azi m-au contactat iar și au venit cu ceva inedit: de data asta era vorba de un interviu pentru ceva firmă legată de PNL sau ceva de genu'. "Ah, nu mai locuiți la Ploiești? Și nu mai aveți treabă cu PNL-u'?" Mă, nu!

Și atât, că pe urmă iar zic prietenele mele că nu-s zen