Friday, 6 May 2011

Atenție la cyberhondrie. Plus câteva cuvinte despre frică și anxietate.

Ce mai e și chestia asta? Păi simplu: o ipohondrie dezvoltată în mediul virtual, în urma unui pseudo-research care-l face pe individ să-și pună singur diagnostic. De vreo zece ani există această noțiune și m-am gândit să scriu despre ea în speranța că vă pot feri de eventuale bătăi de cap autoinduse și fără sens. Un studiu realizat în 2008 a descoperit că un sfert dintre utilizatorii de internet a căutat măcar o dată informații medicale online, iar o treime dintre ei s-a autodiagnosticat cu boli grave în urma acestor căutări, dezvoltând apoi anxietate și panică. De ce? Pentru că Google nu este doctor ci doar un robot care-ți oferă un răspuns mecanic la o căutare online. Iar de regulă răspunsurile afișate prioritar se referă la cele mai grave posibile cauze ale "simptomelor" pe care le ai. 

Astfel ajungi să crezi că o banală durere de cap poate însemna că ai o tumoare pe creier iar că un junghi prin intestine ar putea fi  provocat de un cancer. Mai multe despre cyberhondrie puteți găsi pe Google (un pic ironic, nu-i așa?), așa că nu voi da gaură la macaroană cu cine știe ce idei care se găsesc pe toate site-urile. Încerc doar să vă dau un sfat legat de modul în care puteți să scăpați de chestia asta, în cazul în care o aveți. N-am fost ipohondru, dar în urmă cu 4 ani am suferit de atacuri de panică, pe care mi le-am învins singur, fără să iau nici măcar o pastilă și fără să consult vreun psiholog. Așa că sunt oarecum în temă. Am scris despre asta atunci, aici și aici

Probabil că prima întrebare pe care și-o pune un individ care se suspectează de cyberhondrie (sau ipohondrie, în general) este următoarea: "Ok, cum fac să aflu dacă sunt ipohondru sau chiar am vreo boală reală, fizică?" Păi cel mai înțelept ar fi să faci un consult medical ca să te liniștești, dar dacă te cunoști suficient de bine te poți lămuri și singur dacă este necesar acel consult. Pune-ți următoarele întrebări: când mi s-au agravat simptomele, nu cumva imediat după ce am citit pe net despre ele și am început să mă gândesc obsesiv că aș fi bolnav? Când mă simt bine, relaxat, când râd cu prietenii sau mă uit la un film bun și uit complet că aș putea fi bolnav, mă mai doare ceva? M-am trezit vreodată din somn din cauza durerii sau simptomelor?

În funcție de răspunsurile pe care ți le dai, este foarte posibil să ajungi la concluzia că totul e doar în capul tău. Mintea noastră reprezintă o unealtă incredibil de puternică și autosugestia poate fi extrem de păcătoasă. Dacă te gândești obsesiv că ai ceva la cap, de exemplu, la un moment dat o să înceapă să te doară, crede-mă. Și vei fi și mai convins că ai o problemă acolo.  În schimb, o durere adevărată (cum ar fi cea de măsea) e cam pe bune și nu e greu să-ți dai seama de asta.

Când ești ipohondru, nu numai că îți poți induce senzația că suferi de ceva, dar doamne ferește îți poți chiar induce boala pe bune dacă insiști cu astfel de gânduri idioate. Așa că la fel de bine cum îți folosești mintea în sens negativ, o poți face în sens pozitiv și totul se va schimba. Puterea unei minți este chiar mai mare dacă ea nu este folosită într-un sens distructiv, să-i spunem, ci doar pentru a produce emoții plăcute.

Hai să vorbim puțin și despre frică. În cazul în care  ea pune stăpânire pe tine, ai un singur lucru de făcut. Accept-o, în niciun caz nu te lupta cu ea. Las-o să treacă prin tine, sfideaz-o. De la cea mai mică temere, de la cel mai inofensiv atac de panică până la cele mai mari terori ale vieții, acest principiu rămâne neclintit. Persistă lucrurile cărora încerci să te opui, le dai viața prin însăși încercarea ta de baricadare, în timp ce lucrurile pe care le accepți le poți modela după bunul plac. Poți schimba doar ce accepți, nu și chestiile cărora opui rezistență. Am trăit de multe ori pe pielea mea aceste lucruri, nu vorbesc doar din cărți. Apoi gândiți-vă numai de câte ori v-a fost frică de chestii care într-un final nu s-au întâmplat. Cu siguranță de mult mai multe ori decât alea întâmplate. Acum o să-mi spuneți poate că ultima frază le contrazice pe cele de mai sus, anume de ce nu ați dat viață temerilor pe care le-ați avut de-a lungul timpurilor și de ce multe dintre ele nu s-au materializat. Să nu confundăm însă senzația de frică în sine și disconfortul provocat de ea cu anumite evenimente de care ne este frică dar care nu se întâmplă (din cauze mult prea complexe pentru a discuta despre ele acum). Este clar că nu trebuie să ne mai fie frică de frică; senzația de frică trebuie acceptată în liniște și cu siguranța că va dispărea foarte repede. În acest caz, exact așa va fi. Dacă am lupta cu frica, atunci ea ar fi permanent prezentă. Și numai această prezență în sine este o problemă - un om îngrijorat în permanență că este bolnav nu este un om fericit, chiar dacă nu este de fapt bolnav. 

Concluzia legată de documentarea medicală online, ca să revenim de unde am plecat, ar fi că este mai sănătos să folosești internetul pentru multe alte treburi, chiar și pentru porn, decât să faci pe doctorul. Lăsați chestiile medicale în seama celor calificați, iar în timpul ăsta puteți încerca să gândiți sănătos. 

1 comment:

ruxandra said...

O, da! Am cazut si eu in capcana autodiagnosticarii online si nu-mi mai trebuie!

Post a Comment