Revederi, partea I - Oana

Pe acest blog semnează JoR (giău ar) și are cele mai multe comentarii. Dar cu Oana mai am un record, mult mai fain: am fost colegi la cămin, adică ea este cea mai veche cunoștință a mea - ne "știm" de vreo 28 de ani.
Pentru frumusețea poveștii putem accepta termenul, deși este evident că amintirile noastre de atunci sunt foarte vagi. Sunt însă mult mai fresh cele de la liceu, unde am fost colegi de clasă. Ultima oară ne întâlniserăm la New York, acum 2 ani jumate. Iar miercuri ne-am revăzut la Ploiești, unde am stat la povești la London Pub pe bulevard. Probabil ne vom vedea iar tot la New York, sper eu foarte curând.

Iată o poză de ieri, alături de Oana. Tot azi voi povesti despre alte revederi frumoase din această minunată vacanță pe care o petrec pe ruta Câmpina - Ploiești - București. 


Comments

  1. Ce bine aratati!! O fi aerul de Ploiesti:):P

    ReplyDelete
  2. Multumim :) Oricum, sunt sigur ca nici aerul de NY nu are nimic...:))

    ReplyDelete
  3. multumim. o fi berea? :))

    ReplyDelete
  4. cred c-ar trebui sa specifici camin=gradinita, caci am observat ca unii casca gura gandind ca acest camin ar fi unul de orfani, doamne fereste ;)

    ReplyDelete
  5. hazoasa transcrierea fonetica lol

    ReplyDelete
  6. Măi Giău Ar, Rafi erai tot tu sau sotul tau Teo? :))

    ReplyDelete
  7. am scris eu fara sa-mi dau seama ca era contul lui

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Early Signs of a Midlife Crisis: Mi-am luat PlayStation

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)