Monday, 4 April 2011

Dansezi? Eu nu.

Nu le am cu dansul. Adică nu-s genul care se zbânțuie la o petrecere sau prin vreun club pentru a se simți bine sau pentru a arăta că se simte bine. Nici măcar singur acasă nu dansez, deci nu e chestie de jenă. Just not my thing. N-am o problemă cu cei care dansează, foarte frumos din partea lor. Am însă una cu cei care trag de tine să dansezi la rândul tău, având falsa impresie că dacă nu dansezi ori ești supărat, ori nu te simți bine, ori nu îndrăznești să te miști.  

Gazdele petrecerii de regulă, ori ăia mai voioși de fel, au prostul obicei de a insista până la enervare ca "pensionarul" care stă pe scaun să danseze, fără să se gândească la faptul că poate omul ăla chiar e ok așa cum e și se simte foarte bine, iar insistența nu face decât să-l enerveze. "Hai, bă, ridică-te și tu de acolo odată și hai la dans!" S-a împământenit această concepție cum că la o petrecere e musai să dai din cur, de parcă nu e de ajuns să cunoști lume, să porți conversații, să bei sau să te bucuri de muzică fără a-ți exersa pelvisul. Dacă toată lumea stă pe scaun, imediat petrecerea poate fi catalogată ca fiind nereușită. 

Nu-s deloc de acord cu aceste concepții. Aș putea spune și eu că ăia care dansează sunt inhibați de ideea de a sta la taclale și, incapabili de a impresiona prin intelect sau prin umor, preferă să țopăie pe ringul de dans. Shake it, baby! Mai bine lasă-l pe fiecare să se simtă bine în felul său. Dacă tu vrei să dansezi e perfect, dar asta nu înseamnă că trebuie să-mi placă și mie și te asigur că nu am nimic în neregulă din punct de vedere psihic sau social. Uite, eu știu să cânt la chitară. Așa amator, ca hobby, dar mă descurc. Pune-mi o chitară în brațe și știu ce să fac cu ea. Îți pot chiar sparge gașca ta de dansatori. Am făcut asta vreo doi ani consecutivi prin niște hoteluri din Poiană, foștii mei colegi PwC știu despre ce vorbesc. Se adunaseră vreo 15-20 în jurul meu, până și un partener s-a oprit să ne asculte cântând. Dar asta nu înseamnă că ăia care zdrăngăneau și cântau erau cool și dansatorii nașpa. Și nici invers. Ci doar că la o petrecere există multe moduri de a relaționa și de a te simți bine, iar fiecare individ are talentele sale și modul său personal de a se bucura de o colectivitate adunată în jurul unor sticle de tărie. Apropo, mai pot face ceva: vă zic bancuri o noapte întreagă, mult mai mult decât rezistați la dans. Gura și memoria mea duc mai mult decât picioarele voastre. 

2 comments:

Steli said...

eu sunt genul care ar dansa toata noaptea la o petrecere, daca imi place muzica. Asta nu inseamna ca am ceva cu cei ca tine care stau de vorba si nu danseaza. Imi place sa si povestesc, dar sa si cant. Deci, daca as incepe seara cu mult dans, sunt sigura ca as fi printre cei care s-ar aduna la o cantare. Nu am fost in Poiana, dar la Innsbruck am fost printre cei care au tras o cantare la 2000m, fara chitara ta, pe care nici acum nu am inteles de ce ai lasat-o acasa.

The Fly said...

Nu am luat chitara la Innsbruck din comoditate :) Dar bine zici, iată pozele de atunci: https://picasaweb.google.com/bogdan.anghel/Innsbruck1316Martie2008

Post a Comment