Thursday, 21 April 2011

Câinii noștri

Văzând o poză pe Facebook, în care sunt surprins la Revelion având cățelușul gazdelor în brațe, o fostă colegă mi-a spus (în glumă) următoarele: "Poza asta merge atașată la comentariile tale anti-maidanezi și anti-apărători ai drepturilor animalelor". Desigur că ar merge, în sensul că nu s-ar bate cap în cap cu nimic din ceea ce susțin eu. Dacă iubești câinii, fă-o între patru pereți sau între patru garduri, pe proprietatea ta, nu pe cea publică, unde animalele periculoase nu au ce căuta în nicio societate normală de pe planeta asta.

Așa că m-am gândit să vă reamintesc că sunt și eu un iubitor de animale (de câini, mai exact), diferența dintre mine și sărmanii deraiați care aprind lumânări prin piețele publice pentru maidanezi fiind că eu îmi plasez afecțiunea și grija pentru un anume câine, de care răspund (eu sau familia mea), în timp ce ei, în lipsa unei vieți normale și a unei atenții cuvenite, își plasează afecțiunea la adresa unor animale periculoase, care nu au absolut nimic de a face cu persoanele în cauză și nici nu produc absolut nimic. Cum ar spune tata, au preocupări de oameni fără preocupări, generate de disfuncții afective și psihice.

Așadar, familia mea este deja la al 3-lea câine. Cu toate astea, nu ne dorim câini maidanezi pe străzi. La fel cum posesorii de hamsteri sigur nu-și doresc șobolani care să mișune pe străzi iar posesorii de pisici sigur nu militează anti-vânătoarea de tigri. Una-i una, alta-i alta, numai un cretin nu vede diferența. Dar să revenim. Primul nostru câine a fost Corsy (de la corsar). Apare în poza de mai sus. Era metis, din tată fox terrier și mamă caniche. L-am luat când avea o lună și ne-a fost cel mai bun prieten vreme de aproape 14 ani, când a murit. Despre el am postat deseori pe vremea când trăia. Pentru mine Corsy va rămâne cel mai cel. A venit apoi labradorul Bono, care acum are 2 ani și o energie de speriat. Am mai avut o cățelușă cocker, pe nume Ema, pe care n-am ținut-o decât vreo 6 luni și pe care, atenție, nu am abandonat-o pe stradă, ci am oferit-o unei alte familii care a înfiat-o. Cu Ema nu am poze în format digital. Dacă îmi aduc minte bine, toți cei 3 câini au fost botezați de către tata (pe Bono sigur el l-a numit așa, nu eu, dacă vă vine să credeți). 

De Paște merg la Câmpina și poate revin cu poze noi cu Bono. Puteți vedea și la mine pe Facebook mai multe.