Friday, 15 April 2011

Aseară am asistat la primul meu derby local clujean

Orașul respira numai derby încă de ieri dimineață. La chioșcul de unde-mi iau ziarul când plec la muncă, vânzătorul discuta cu un mușteriu despre CFR - U, marele meci al pasiunilor locale. În stația de autobuz era un pâlc de adolescenți care aveau același subiect de discuție.

Am ajuns la stadion cu vreo oră înainte de începerea meciului.  Pe drum am trecut pe lângă Cluj Arena, care arată tot mai impunător, cred că va fi o frumusețe de stadion. La puțin timp după ce am luat loc la tribuna a 2-a (a stadionului din Gruia) am realizat că în tribune vor fi mai mult U-iști. Și cam așa a fost, vreo 10.000 din totalul de 16.000 de spectatori prezenți la meciul de aseară fiind suporteri ai oaspeților. Copleșiți de situație, organizatorii ceferiști au recurs la o strategie penibilă, făcând un fel de semi-playback: au amplificat prin boxele stadionului mai puțin zgomotoasa galerie a echipei gazdă.

Meciul în sine nu a fost spectaculos. S-a încheiat 1-1, ambele goluri fiind făcături (cel al CFR-ului a fost marcat din offside iar U-iștilor li s-a băgat în poartă, de către tușier, o minge care căzuse pe linia porții). Așa ca hai să spunem că rezultatul a fost echitabil, deși CFR a jucat 75 min. cu un om în plus. Spre final m-am temut că vom asista la o tragedie, când Claudiu Niculescu a primit un picior în plex de la Cadu și a primit îngrijiri timp de 5 minute pe teren, fiind nevoie și de intervenția celor de la SMURD, care l-au evacuat cu masca de oxigen pe față și cu perfuzii în venă. Din fericire și-a revenit și la finalul jocului a revenit să-și salute colegii.

Acum vă arăt niște poze pe care le-am făcut la meci iar apoi voi detalia această rivalitate CFR - U, văzută prin ochii unui sudist mutat la Cluj în urmă cu 2 ani.

Ăsta-s eu, cu fularul CFR-ului pe sub haine, am zis să nu mă complic. Deasupra capului meu se vede galeria lui U, la peluză.
Asfințiturile văzute din Gruia sunt cu totul speciale
Între timp galeria U și-a umplut sectorul rezervat, iar ceferiștii erau mai anemici (sectorul galeriei lor este cel din dreptul stâlpului). 
Apoi s-au mai trezit și gazdele.

Ei au avut voie cu torțe, U-iștii nu.

Ce ziceți de această imagine panoramă pe care am surprins-o din 4 bucăți lipite?

Am fost la meci cu doi colegi, ambii U-iști cică, deși unul este de fapt stelist iar altul dinamovist. Dar când vine vorba de simpatii locale, ei sunt cu U. Foarte frumos, singura problemă fiind că unul dintre ei (dinamovistul) era atât de pătruns încât mi-a spart nervii tot meciul, cu miștouri bazate pe inteligenta formulă "toți șobolanii țin cu CFR, însă doar U este echipa adevărată a Clujului, hai să-ți explic de ce sunt ei mai șmecheri". La un moment dat l-am repezit și i-am tot atras atenția că nu și-a găsit omul, eu nefiind nici pe departe vreun pătimaș, ci un om care a ținut o viață cu Steaua, până i s-a făcut lehamite de acea trupă, iar odată ajuns la Cluj a descoperit o echipă de succes, cu un public efectiv minunat și cu un stadion modern și civilizat. Normal că simpatizez cu CFR, pentru că așa m-a cucerit. Dacă mă întrebi de U, percepția mea este în felul următor: suporteri foarte agresivi (nu vrei să dai nas în nas cu ei, credeți-mă), care aproape au ucis un cameraman al jandarmeriei, în urmă cu 3 ani și o echipă de loseri, absolut mediocră, care a cucerit un singur trofeu (o Cupă a României) într-un secol de existență. Ok, o tot aud pe asta cu tradiția, adevărata echipă a Clujului, cei mai mulți suporteri și alte bla-uri. Repet: foarte frumos. Simpatizează cu U, n-am nimic împotrivă. Dar nu mă fute pe mine la cap că de ce țin cu CFR-ul. Până la urmă e ca în dragoste, nu poți să-ți impui să te îndrăgostești de o anumită persoană. Oricâte argumente ai încerca să-mi aduci, nu merge. Ba că-i echipă de unguri (asta e tare amuzantă - apropo, și dacă ar fi, care e problema?), ba că îi ajută arbitrii (orice-ar face un arbitru, atunci când câștigi 7 trofee în 3 ani înseamnă că ești cam dat dracului și ca valoare a echipei și ca management al clubului) sau că toată lumea a început să țină cu CFR numai după ce au venit trofeele. Da, poate că CFR este echipă cu suporteri de rezultat, cu simpatizanți mai puțini și nu așa fideli ca ai Universității. Așa, și? D'aia nu trebuie să țin nici eu cu ei? Chiar nu înțeleg unde-i buba. Sunt oameni care au început să țină cu Olanda din era lui Cruyff sau cu Argentina din era lui Maradona, cuceriți de jocul și de rezultatele acelor echipe în acele momente. Tot așa, respectând proporțiile, sunt oameni care au început să țină cu CFR în ultimii ani și poate că vor rămâne suporteri fideli. Dacă nu, nicio problemă. Mi se pare o mare aberație să spui, așa cum declara și Claudiu Niculescu aseară, că U este singura echipă a Clujului. Hai nu mă înnebuni, c-amețesc! CFR a făcut Europa să caute Clujul pe hartă, băieți, prin două participări în Champions League. CFR a bătut Roma pe Olimpico și a făcut egal cu Chelsea. Vă zic eu ce s-a întâmplat atunci cu voi, U-iștii care dețin "singura echipă a Clujului": fie ați turbat de ciudă, fie v-ați bucurat pe ascuns că sunteți clujeni. Așa că mai lăsați-mă cu sloganele astea despre unicitate, că-s de-a dreptul ridicole.

Discuțiile dintre microbiști au continuat și azi la serviciu, ni s-a mai alăturat un coleg ceferist, astfel că eram 2 la 2. I-am spus dinamovistului - U-ist că mai importantă este calitatea suporterilor unei echipe, nu numărul lor. La CFR în tribună văd tot soiul de oameni: tineri, bătrâni, fete, doamne în vârstă, copii mici, așa cum nicăieri prin sud nu am văzut. Dacă te uiți în galeria lui U mai degrabă te înspăimânți. Chiar azi dimineață, când mergeam spre muncă, am trecut printre 4-5 gibonași din ăștia cu însemnele lui U pe ei. Unul dintre ei a început să latre la mine. La propriu, făcea ca un câine adică, nu vorbea. Nu știu, o fi zis că mă intimidez. Aveam căștile în urechi, m-am făcut că nu aud și am trecut mai departe. Ce să zic, spirit maidanez de turmă: ai coaie doar în grup, mai rar de unul singur, și ți le manifești lătrând. Exact ca un câine al străzii. 

I-am mai spus colegului și că fotbalul se joacă pe goluri -> puncte -> campionate / cupe, nu pe impresia artistică și nici pe numărul de fani. Noh, ce să zic, înțeleg oftica U-iștilor, care în toată tradiționala lor istorie (apropo, CFR a fost înființată în 1907 iar U în 1918) au luat de 7 ori mai puține trofee ca CFR, asta după ce inițial Arpad Paszkany a vrut să investească la ei și nu la ceferiști, dar i-au dat cu flit că era ungur (inteligentă manevră, n-am cuvinte). Normal că atunci când îți tragi singur o astfel de țeapă nu-ți rămâne decât să vii în Gruia și să strigi ca un frustrat "Muie CFR!", e simplu să faci asta. Mai greu este însă să faci performanțele CFR-ului, cu orgolii și patriotisme naive gen "Sobieski și românii".

Pănă la urmă n-am absolut nimic cu U, am încercat doar să explic de ce sunt mai apropiat de o echipă cum e CFR, fără a-i fi nici ei un suporter devotat. Aseară, în rândul din spatele nostru, era un băiețel care venise la meci cu tatăl său. M-a impresionat deruta de pe chipul său, felul în care se uita încurcat la U-iștii care năvădiseră Gruia și lăsau impresia că gazdele ar juca de fapt în deplasare. Se vedea clar că acest copil venise să susțină CFR-ul, dar nu îndrăznea. Nu-i bai, nici eu n-am îndrăznit să-mi scot fularul, nu avea sens să mă expun, deși nu cred că era pericol de incidente la tribuna a 2-a unde am stat, am văzut unii ceferiști amestecați printre suporterii lui U. Generalizările nu-s bune, dar totuși inevitabil le facem, pentru că rămânem cu tot felul de imagini pe retină, care se suprapun și la final oferă un tot, pozitiv, neutru sau negativ. Pentru mine CFR înseamnă deja și amintiri - anul trecut am fost pe stadion la meciul care a decis titlul și am asistat la bucuria generală. Cum se face că în 25 de ani, ca suporter al Stelei, nu am fost niciodată pe stadion la sărbătorirea unui titlu? Poate că n-a fost chiar atât de mare chimia. CFR mai înseamnă oameni de tot soiul, culoare, puști ca acela speriat în mijlocul multor fani U, înseamnă performanță și civilizație. 

Universitatea mai are ceva de lucru până să ajungă acolo și să cucerească inima de suporter a unui sudist venit la Cluj. Cu siguranță însă voi merge să-i văd și pe ei când vor juca pe noua arenă.