Monday, 21 March 2011

Încă o bilă neagră pentru R.A.T.U.C.: controlorii (sau unii dintre ei)

Am mai spus faptul că transportul comun clujean este penal. Autobuze vechi, compostoare imbecile și prețuri mai mari ca-n București. Astăzi m-am lovit și de niște controlori de bilete cocalari, puși pe belit. Până acum, în topul personal, controlorii ploieșteni erau cei mai nenorociți (și probabil încă rămân no.1). Arătau un tupeu și o agresivitate incredibile la adresa călătorilor, mulți dintre ei cu bilete sau abonamente în regulă, în timp ce ignorau ciorile din fundul bus-ului, alea călătorind bine merci fără să le întrebe nimeni de sănătate.

Știți că dacă ai abonament pe un anumit traseu, el este valabil și pe alte trasee, dacă se suprapun rutele. Ei bine, acum vreo oră m-am suit în traseul 6, la Regionala CFR, pentru a merge în Mănăștur. Eu am abonament pe 25, asta înseamnă că din momentul în care mă sui în 6 la stația aia, sunt pe nașpa vreo...30 de metri, până când traseul meu se suprapune cu cel al 25-ului, care vine din Piața Avram Iancu. No bine, au apărut doi controlori care m-au luat la întrebări și cică să ne dăm jos la prima, adică pe Memo, să reglăm socotelile. Ce să zic, tehnic aveau dreptate, dar las-o dracu' de măgărie, mă taxezi pentru 30 de metri?! În fine, am coborât cu ei din bus. Cum par eu așa mult mai tinerel decât sunt și văzând ăia pe legitimație că sunt din Ploiești, m-au luat drept student cred. Mi-a fost clar din prima că vor să le dau un ciubuc și să rezolvăm rapid cazul, dar cum deja mi se pusese pata pe acești lăbari puși pe făcut bani le-am zis să-mi dea amendă, să-mi rupă chitanță sau ce puța lor mi-or rupe și tot tacâmul. Cică amenda era de 25 lei pe loc și 100 mai încolo. Să moară ei de nu.

Le-am cerut să se legitimeze (ceea ce nu făcuseră din prima, cum ar fi fost cazul) iar ei s-au conformat cu niște mufe lezate, la modul "Hai, bă, drept cine ne iei?". Se pare că i-am derutat cerându-le amenda, pentru că era evident că nu aveau la ei hârțoagele necesare. La un moment dat, unul dintre ei (probabil exasperat că fraierul ăsta, adică eu, nu sare cu banul mai repede) mi-a zis direct să le dau și lor acolo de o bere. Ce credeți? Exact de-o bere le-am dat. Aveam doar 8 lei mărunt în portofel (mă așteptam să coste mai mult șpaga) dar acești muiști ieftini s-au mulțumit cu atăt. Cu 4 lei de căciulă adică. Apoi chiar au fost foarte binevoitori și s-au chinuit să-mi explice mie, non-clujeanului aiurit, cum și de unde trebuie să iau autobuzele și pe ce traseu ar fi mai indicat să-mi iau abonament. Am considerat atunci că tocmai am plătit cu 8 lei niște servicii de consultanță urbanistică și am plecat spre casă conștientizând, nu prima oară, că minunatul oraș Cluj face parte tot din România până la urmă. 

2 comments:

whiterune said...

urat, ce mai. eu in schimb am patit fix pe dos. aiurita fiind, cu abonament proaspat schimbat, inclusiv liniile, ma urcasem nonsalanta la o statie din vechiul traseu, adica "pe naspa" vreo 2 statii (nu 30 de metri) cu actualul abonament. au venit, eu m-am desteptat din betie, le-am spus unde cobor (era ok), mi-au aruncat priviri de "las-asa" si asa am lasat-o. culmea, cred ca s-a intamplat de vreo 2 ori faza.

da, clujul este mult prea bine inradacinat in romania, din pacate - cel putin in cateva cartiere; daca ai de-a face doar cu alea, poti la fel de usor sa spui ca locuiesti in vaslui. dar cu toate neajunsurile si tigania atat de prezente si aici, tot imi iau campii si mi se face brusc dor de cluj cand ajung intr-un autobuz RATB / taxi / cartier oarecare din bucuresti.

The Fly said...

Da, corect! Bucurestiul te-ar face să-ți fie dor și de Burundi..

Post a Comment