Posts

Showing posts from March, 2011

Suntem în Postul Paștelui. Îl țineți?

Image
Foarte multă vreme am ținut post. Nu miercurea și vinerea, săptămână de săptămână (ceea ce acum mi se pare doar o superstiție stupidă care n-are nimic de a face cu spiritualitatea), ci înainte de Crăciun și de Paște. Și nici atunci integral, 40 de zile, ci doar vreo săptămână. Apoi mă spovedeam și mă împărtășeam, în clasicile condiții de turmă, lipsite de orice urmă de liniște și elevare, oferite de Biserica Ortodoxă.

Update la lista delirului maidanezoofil

Pentru că în ultimele zile am postat acest articol, scris anul trecut, în două medii online, el a devenit între timp cel mai accesat din ultima săptămână în cadrul acestui blog. În pline discuții despre soarta acestor minunate patrupede care au umplut străzile României și ale Bucureștiului în special, aducând atât de multe foloase (eh, sunt mușcate niște mii de cetățeni, unii chiar mor, dar nu-i bai), am descoperit și alte vorbe de duh absolut fascinante, gângurite de maidanezoofili.
Înainte de a le analiza, strict pentru amuzament și pentru a arăta încă o dată care este tiparul psihic în care se încadrează un specimen caninofil, doresc să salut ideile prezentate azi de prefectul Capitalei (subliniem ideea de "idei", ca să spunem așa, așteptăm faptele) și îi invit pe cei care s-au săturat de maidanezi să se alăture discuțiilor acestui grup. Poate reușim să găsim o cale de a acționa concret, nu doar să defulăm online.
Așadar, doamnelor și domnilor, iată două noi idei, șabloni…

Orientul nu cunoaște răul de înălțime

Image
V-am spus că-s fascinat de construcțiile înalte, prin urmare nu aveam cum să rămân indiferent la două știri foarte recente. 
Prima se referă la hotelul Ritz-Carlton din Hong Kong, inaugurat zilele astea și devenit astfel cel mai înalt din lume. Hotelul ocupă ultimele 15 etaje din cele 108 ale skyscraper-ului International Commerce Centre, al 4-lea din lume ca înălțime (484 m). Adevărul ne anunță că o cameră la Ritz-Carlton din Hong Kong costă vreo 770$ pe noapte. Sincer, nu mi se pare un preț deloc exagerat. Lobby-ul hotelului se află la fabuloasa altitudine de 425 m - imaginați-vă turnul Eiffel cu InterContinental-ul nostru înfipt în vârf și tot nu-i de ajuns pentru a atinge această înălțime. Tot aici vom putea găsi și piscina aflată la cea mai mare altitudine din lume (arhitectural vorbind, desigur).
Asiaticii ăștia s-au luat la întrecere și lansează un zgârie-nori după altul, tot mai înalți și mai amețitori. Iată un amănunt interesant: într-un Top 10 al celor mai înalți skyscrapers …

Dulciurile zeilor

După ce v-am spus că Flowers este cafeneaua mea preferată din Cluj (deși oficial e ceainărie), Lunch Box localul unde îmi place să iau masa de prânz printre corporatiști, iar covrigăriile cele mai tentante sunt în Piața Mihai Viteazul, e timpul să decretez și cea mai faină cofetărie. Este vorba de Olympos, de pe Bd. 21 Decembrie, unde găsești cele mai apetisante prăjituri și spațiu berechet pentru o cafea și o vorbă. Azi am trecut pe acolo și mi-am luat pricomigdale.

Moda pantalonilor "m-am-căcat-pe-mine"

Image
Cred că-n curând dau în hepatită din cauza liceenilor (numai la ei văd) care poartă tipul ăla de pantaloni absolut hidoși, cu turul lăsat, de zici că tocmai s-au căcat pe ei serios, în urma unei clisme, după vreo 5 zile de constipație. For the love of God, nu pricep ce poate fi cool (sau comod!) la pantalonașii ăștia, fie ei blugi sau ceva gen pijama, fie ei strâmți pe picior și având doar mărimea curului dublă, fie ei pe băieți (care arată ultra emo-gay cu așa ceva), fie pe fete (care omoară crunt pasiunea oricărui mascul teoretic interesat de ele).

Oare folosesc spațiul rămas liber sub scrot, respectiv pussy, pentru a-l folosi ca pe o geantă? Remarc și faptul că genul ăsta de pantaloni-ploscă "vine bine" cu acele tunsori obosite, diforme și linse pe cap. Tineretul din ziua de azi...

În campus

La ceva timp după ce a plecat din orașul natal la facultate, mama îngrijorată își sună fiica: - Măi mămică, cum e pe la voi pe acolo prin campus, că aud că se bea la greu, se fumează, sunt numai droguri, sex, orgii, secte religioase...! - Secte religioase...?

Good Ol' New York

Image
Uneori, când mi-e dor de New York, încep să călătoresc prin câteva click-uri. Azi am dat peste această pagină, care mi-a tăiat respirația. Imagini cu orașul de odinioară, la fel de magnific ca și acum. 

Pasivitate totală a fanilor U2 clujeni

Image
După cum vă anunțam acum 2 zile, în seara aceasta proaspăt lansatul pub District 1 a organizat o seară U2, cu o proiecție de concert. Evenimentul era programat la 8.00 p.m., eu am ajuns pe la 7.30. Pustietate maximă, doar eu cu barmanii și, ulterior, cu Livia, managerul localului. Am stat cu ei la taclale și am consumat două Guinness, ultimele din rezerva lor. Pe ecran rulau clipuri ale unor boys-band celebre prin anii '90, iar barmanul făcea mișto de ele într-un mod foarte reușit. Până la urmă au dat drumul la proiecție, cu ceva întârziere, dar la naiba, nu era chiar nimeni! A apărut în cele din urmă un tip și pot spune că eu și cu el am fost singurii care au urmărit concertul. Nu mi-a venit să cred. Livia mi-a spus că ar fi trebuit să apară măcar 15 oameni, conform rezervărilor făcute. Au mai apărut două cupluri, după ce concertul trecuse de jumătate, dar ăstia n-aveau nicio treabă cu U2. Am plecat înainte de ultimele două piese, era deja 10.30. Păcat, nu că n-am vândut eu nici…

Încep să iasă la iveală mizeriile Latrinei 3

După 14 ani petrecuți în trustul Intact, Sorina Matei și-a dat demisia, incapabilă să mai suporte jegul în care se scaldă "cei mai buni profesioniști media". După ce (minune mare) postul stabilise un interviu cu Băsescu, care urma să fie realizat de Sorina Matei la Cotroceni, pastorul Gâdea a încercat să schimbe regulile din mers apoi, nereușind, a anulat interviul. Deși mânăncă rahat de ani buni că Băsescu nu acceptă interviuri la Latrina 3, Gâdea este demascat de Sorina Matei care, pe blogul ei, îl citează pe consilierul prezidențial Valeriu Turcan, care afirmă că directorul Antena 3 a refuzat sistematic mai multe interviuri cu președintele.  Ghiciți ce a urmat demisiei și dezvăluirilor Sorinei. Grosierul Ciutacu și Mircea "toți-ce-care-nu-lucrează-în-Intact-sunt-băsiști" Badea au început să latre. A pagubă poate, aroganța lor va avea un final în curând.

All Wrong

Image
Cald de tot: tocmai a apărut noul clip Urma, foarte fain realizat (de data asta nu mai avem doar un slideshow de imagini!). Nu mă pot decide ce-mi place mai mult, tipesa din clip sau noua chitară a lui Maniheu, numită Ana (Taylor). Și piesa este foarte bună, atenție maximă la sunetele de mare efect produse de Jimmy. 

Ponturi pentru a evita interviurile de rahat

"Suntem de la firma de asigurări X (sau de la firma de consultanță financiară Y). Am dori să vă invităm la sediul nostru pentru o discuție.""Spuneți-mi, vă rog, unde ați găsit CV-ul meu. Am aplicat eu pentru acest job?" Atenție, aici răspunsul poate fi de două feluri: fie te vor minți și vor spune că ai aplicat, bazându-se pe faptul că aplici la atât de multe încât nu poți fi sigur pe moment, la telefon, dacă ai aplicat și la ăla sau nu, fie vor spune că ți-au găsit CV-ul pe un site de jobs. Doar această ultimă variantă e reală. "Aș dori, dacă se poate, să-mi spuneți în ce constă postul pentru care mă solicitați." "Este cel mai bine să veniți până la noi și să discutăm față în față, prin telefon nu vă puteți face o idee clară." "Atunci spuneți-mi măcar dacă este vorba de salariu fix sau numai de comision. Carte de muncă oferiți?" "Este ceva combinat, salariu fix plus comision. Dar haideți până la noi cel mai bine, nu are rost să v…

Clișee din filme

Pentru a sugera surprinderea cuiva sau chiar șocul respectivei persoane, în 90% din cazuri ea va sorbi ceva dintr-o cană exact în secunda în care este surprinsă, urmând apoi a expectora vulcanic și cu zgomot întregul conținut sorbit. Am văzut faza asta în filme de mi s-a acrit, niciodată în viața reală.În filmele thriller, când personajul principal (de regulă) ajunge acasă, el remarcă faptul că locuința i-a fost spartă observând ușa întredeschisă. Nu am înțeles niciodată de ce un spărgător ar lăsa ușa deschisă după el, indiferent dacă mai este încă în locuință sau a plecat. Probabil că nu vrea să audă când vine proprietarul...(?!)Îndrăgostiților nu le pute gura dimineața. Sau nu le pasă.După ce și-o trag doi și îi vezi apoi la pillow talk și țigara de după, el se dă jos din pat și, surpriză, are chiloții pe el. Poate i-a tras pe el între timp, că-i era frig.Când se stinge veioza și lumea se culcă, niciodată nu este întuneric total, ba din contră. În încăpere încă se poate vedea foarte…

Proiecție concert U2 la Cluj. Ne vedem duminică seara.

Image
Tocmai vin din District 1, Piața Unirii nr. 23 (pe latura cu Memo, prin gang la subsol). Duminică seara, începând cu ora 8.00, se proiectează acolo concertul U2 din 2009, Rose Bowl Pasadena, transmis live pe YouTube apoi lansat pe DVD. Am aranjat să am un mic stand unde voi expune cărți, așa că îi aștept pe admiratorii U2 care, pe lângă proiecția video, se pot alege cu un exemplar cu autograf al cărții mele despre trupă. Îi mulțumesc colegului Tudor care m-a anunțat azi că are loc acest eveniment, eu dormind pe mine.  Aveți mai sus datele necesare pentru a vă rezerva o masă. Voi reveni cu impresii și poate cu imagini de la eveniment. Acum îl rog pe The Edge să mă trimită iar în visare cu flajoletele și e-bow-ul său, pe care din păcate nu le-am auzit la Roma.  Since 1984 for some, since 1997 for me. 

De la zahăr la ulei

Scenele halucinante de săptămâna trecută cu oameni bătându-se pe niște pungi cu zahăr s-au repetat azi. De data asta a fot vorba de ulei la super-ofertă: la o sticlă cumpărată primeai una moca. Nu poți să refuzi așa ceva, nu? Prin urmare te pui la coadă de cu noaptea și dimineața te bulucești ca un oligofren, devastând magazinul și spărgând geamurile. La dracu', ai băut ceai super îndulcit vreme de o săptămână, acum parcă ar merge și niște cartofiori prăjiți în ulei din belșug. Am văzut scenele în direct la tv. Între noi fie vorba, nu m-ar mira ca băieții din opoziție, prin pârghiile pseudo-televiziunilor de știri, să fie mână-n mână cu supermarketurile care oferă astfel de promoții ale milei.

Am fost la The Rite

Image
Neapărat să mergeți și voi, dacă vreți să visați draci vreo săptămână și să faceți copii urâți. Despre acest film vorbesc. Deși inspirat din fapte reale cică, un pic cam sefeloid totuși, însă foarte bun ca și horror. Anthony Hopkins e dat dracului în roluri malefice (nu l-ați uitat pe Hannibal Lecter, nu?). Filmul este tras la Roma, mi-a făcut mare plăcere să revăd acest minunat oraș, deși cu siguranță nu este ceea ce am numi un film turistic. Pentru a trăi acțiunea la intensitate maximă, mergeți la cinema. Vă va băga în sperieți nițel. Mi-a plăcut și concluzia din final: personajul principal, un popă necredincios, ajunge să creadă în Dumnezeu numai atunci când devine convins că și diavolul există. Interesant modul în care ne raportăm la divinitate uneori. Este bine totuși că, dacă acceptăm că există Satana, atunci considerăm că musai trebuie să fie și un Dumnezeu. Orice metodă de a ajunge la Dumnezeu, fie și una "falsă", e bună. Zic eu. Oricum, personal nu mai cred în diav…

The National

Image
Am promis o postare despre trupa asta. Ce să zic, dacă nu promiteam probabil că acum n-o mai scriam. Am remarcat că mai mulți prieteni o ascultă cu patos așa c-am zis că e cazul să-mi fac și eu temele. Mai ales că, după cum vă spuneam, foarte recenta lor piesă Think You Can Wait mi se se pare foarte bună. Mi-am burdușit iPod-ul cu cele 5 albume Tha National apărute până acum și în ultimele zile numai asta am ascultat, parcurgându-le de câteva ori discografia. Concluzii: din 5 albume am găsit maxim 3-4 piese care-mi plac cu adevărat. N-am nimic cu ei, nu spun că-s slabi, nu contest pasiunea unora pentru trupă, dar pur și simplu The National nu e pe gustul meu. Din păcate (pentru că mi-e tare foame de muzică nouă bună după un 2010 foarte sărac pentru gusturile personale) îmi voi face loc din nou foarte repede în iPod. O să păstrez doar Think You Can Wait și piesa asta de mai jos, singura cu adevărat rock.

Divinii justițiari maidanezi au mai depistat un suflet rău

Și l-au executat. Iată știrea. Până când? Nu se știe. Eu nu mai am nimic de zis, vă trimit la VisUrât.

Ultrași moldoveni la JO

Niste moldoveni, spectatori la Jocurile Olimpice. Proba de caiac-canoe. Ăștia așezați lângă mal.
Primul echipaj se aliniază la start, moment în care moldovenii încep să strige:
- Muie, bă!! Chizda mă'tii!!
Niciun răspuns. Apare al doilea echipaj. Moldovenii iar:
- Sa vă futim, mă!! Labagiilor!!
Nici un raspuns. Își face apariția și al treilea echipaj. Moldovenii strigă:
- Să ni sugeți, bă!! Chizda mă'tii!!
Cei din barcă ripostează:
- Ba a mă'tii, bă!! La care moldovenii exclamă extaziați:
- Ăștia sunt, bă!! HAI ROMÂNIA!!

Doi derapați în derizoriu

Image
Primul este jurnalistul sportiv Andrei Niculescu, lăudat de mine deseori pentru emisiunile, interviurile și articolele axate strict pe sport, pe fotbalul adevărat. A comis-o și el însă. Din motive care îmi scapă (a, o fi vorba de audiență, rating, din astea - "asta se cere, dom'le!") a simțit nevoia să iasă la masă cu Ioan Becali și să facă un interviu cu acest personaj. Pe mine unu' mă doar fix în glanda salivară de ziua în care a plâns ultima dată Giovanni și de motivele  care i-au generat emoțiile lacrimogene. Și în general de orice presupune familia asta de becalioți, de care li s-a acrit tuturor posesorilor de bun simț din țărișoara asta maxim manelizată. Lui Niculescu i s-a părut însă interesantă o astfel de informație, o spunea chiar el azi pe Facebook. De unde tocmai l-am șters. Bine, pa.
Al doilea este Mircea Badea. Omul care câștigă lunar vreo 7000 euro cu 'te-n Gura Presei, vreo 2000-3000 din blog plus alți mărunței din chestii ridicole de genul ăsta (v…

200 de ani de la harta care a dat naștere New York-ului

Image
Nu e musai să fi fost la New York pentru a ști că Manhattan-ul este atât de simplu și logic aranjat încât până și un retardat aflat pentru prima oară în oraș nu s-ar putea rătăci. Străzile, peste 150 la număr, sunt dispuse latitudinal, de la est la vest, numerotarea pornind de la sud spre nord. Bulevardele, vreo 11, sunt perpendiculare pe străzi, dispuse deci de la nord la sud și numerotate crescător de la est spre vest. Dacă îți spune cineva "Ne vedem la East 45 Street cu 5th Avenue", ajungi cu ochii închiși. Cum tocmai s-au împlinit 200 de ani de la proiectul urbanistic care a dat naștere spectaculosului cartier new-yorkez (oarecum impropriu denumit "cartier" în limba română), The New York Times a celebrat evenimentul prin acest articol, pe care vă invit să-l citiți.

Păi stadioane ne trebuie nouă?

Am mai spus-o, o repet: indiferent ce problemă încearcă să rezolve cineva sau să propună pentru rezolvare, românul va veni cu o eternă placă: "Păi de asta ne arde nouă acum? De ce nu facem cutare lucru mai întâi?" Vrei să faci stadion, ar trebui să faci autostradă. Vrei să elimini câinii vagabonzi, ar trebui să te ocupi de criminali și de violatori. Și tot așa. Românul niciodată nu rezolvă punctual o problemă, pentru că se coiește cu care să înceapă. La fel se coiește și ne aburește și dom' primar Oprescu, care ne amenință cu un concert U2 de vreo două luni, întru excitarea naivilor și exasperarea celor care nu pun botul la zvonurile care tot apar de vreo 10 ani încoace, până nu văd concertul anunțat pe u2.com. Nu mai pot cu extaziații care vin să-mi spună "Știi că vine U2 în România, nu?"

Mi s-a părut fascinant și reprezentativ un comentariu al acestui articol. Este semnat "ROMAN CARE E CINSTIT" iar subject-ul este "TOTI A FURAT BANI". Vă …

Amintire cu Raluca

Image
A postat un amic ceva pe Facebook ieri și mi-am adus aminte de Direcția 5. Mi-a plăcut mult trupa asta într-o vreme, pe la începuturile ei atunci când cântau cu totul altceva și aveau altă componență, dar și prin anii 2000-2002, când încă nu deviaseră complet către piese pentru adoloscente virgine ușor impresionabile. Printre piesele lor foarte bune se numără și asta (apăsați play și hai să povestim în continuare cu fundal sonor):

Directia 5 & Raluca (Nitro) - Tot ce vrei


Aceasta este versiunea soft a piesei; există una dată mai pe repede și fără vocea Ralucăi. Dar cine este această ființă? Raluca Bălăjel (actualmente Leahu) a activat ca solistă vocală a trupelor Nitro și Zebre și a prezentat într-o vreme emisiunea Alternative Nation la MTV România. Una dintre cele mai bune voci ale rockului alternativ românesc. Pe latură strict feminină, poate chiar cea mai bună. Cu Raluca am corespondat o vreme apoi am cunoscut-o în clubul Fire din București, în decembrie 2002, când am tras împreu…

Încă o bilă neagră pentru R.A.T.U.C.: controlorii (sau unii dintre ei)

Am mai spus faptul că transportul comun clujean este penal. Autobuze vechi, compostoare imbecile și prețuri mai mari ca-n București. Astăzi m-am lovit și de niște controlori de bilete cocalari, puși pe belit. Până acum, în topul personal, controlorii ploieșteni erau cei mai nenorociți (și probabil încă rămân no.1). Arătau un tupeu și o agresivitate incredibile la adresa călătorilor, mulți dintre ei cu bilete sau abonamente în regulă, în timp ce ignorau ciorile din fundul bus-ului, alea călătorind bine merci fără să le întrebe nimeni de sănătate.
Știți că dacă ai abonament pe un anumit traseu, el este valabil și pe alte trasee, dacă se suprapun rutele. Ei bine, acum vreo oră m-am suit în traseul 6, la Regionala CFR, pentru a merge în Mănăștur. Eu am abonament pe 25, asta înseamnă că din momentul în care mă sui în 6 la stația aia, sunt pe nașpa vreo...30 de metri, până când traseul meu se suprapune cu cel al 25-ului, care vine din Piața Avram Iancu. No bine, au apărut doi controlori care…

Sylvan și-a tras clip

Image
Cititorii fideli ai acestui blog trebuie să fi auzit de prietenul meu virtual, Sylvan Borg. Puteți da click pe numele lui pentru o selecție cu articolele în care l-am menționat până acum. Sylvan cântă într-un fel de semi-band, numit The Sylvan Aaron Massacre, o trupă fără basist, în care amicul meu prestează la chitară și voce susținut de un tobar. Ieri au lansat primul lor video. 

Gays

Un tip intră într-un bar și zice:  - Șase whiskiuri duble! La care barmanul:  - Trebuie că ai avut o zi dată naibii..  - Da, tocmai am aflat că fratele meu mai mare e homosexual!
A doua zi același tip intră în același bar și cere aceleași băuturi. Barmanul întreabă ce s-a mai întâmplat și tipul raspunde:  - Tocmai am aflat că și fratele meu mai mic e homosexual! 
A trei zi scena se repetă. Barmanul zice: - La dracu'! A mai rămas cineva în familia ta căruia să-i placă femeile? - Da, nevastă-mea!
Și încă unul, porno: Avem balaurul cu 3 capete. Două dintre ele îl bârfeau pe al 3-lea: - Bă, tu știi ce face ăla..? - Nu, mă. Ce? - Ăla suge p*la! - Da? Eh, bine că nu se f*te-n c*r...

Noaptea campionilor

Image
Atunci când oferta tv a unei nopți de sâmbătă conține două semifinale live ale unui turneu de tenis, Djokovic - Federer și Del Potro - Nadal, apoi spre dimineață meciul de box în care un mare campion, Lucian Bute, își apară centura a jdemia oară, mai mai făcându-l invidios și pe fictivul personaj Rocky Balboa, e recomandat să-ți faci o cafea și te bagi în pat cu telecomanda în mână. Ceea ce am și făcut. 
La tenis, simpatiile mele, mai ales spre finalul unui turneu, se distribuie după următoarea schemă: vreau ca Nadal să triumfe în finală, pe care dacă se poate s-o dispute cu Federer. Dacă nu e Federer, atunci să fie Nole Djokovic. Dacă Rafa nu participă la turneu sau a fost eliminat, Nole sau Del Potro sunt oricând preferații mei înaintea lui Roger. Iar pe Murray nu-l suport și nu ar fi favoritul meu nici dacă ar juca împotriva lui, să spunem, Mihai Gâdea. M-am bucurat să-l revăd pe Del Potro, care a absentat pe tot parcursul anului 2010. N-a avut însă nicio șansă în fața lui Rafa. Iar …

Ultimul exemplu de PROSTIE CRASĂ oferit de români. Și o "analiză" a sa.

Niște supermarketuri au anunțat că urmează să ofere zahăr la juma de preț. Ce a urmat? Evident, îmbulzeală și bătaie. Unii chiar au adunat zahărul de pe jos și l-au băgat în traistă. Priviți și comentăm după.

Așadar: zahărul nu era moca, ci doar la jumătate de preț. Zahărul nici măcar nu este un aliment esențial pentru supraviețuire. Eu unul îl pun doar în cafea iar dacă zahărul s-ar evapora subit de pe planetă chiar acum, aș trăi în continuare fără niciun rictus. Cu toate astea, românii simt nevoia să se bată pe el, doar pentru că este mai ieftin. Nu m-ar mira să fi fost chiar și diabetici prin gloata aia. Ce denotă asta? Sărăcie, disperare? Nicidecum. Acesta este doar un exemplu de prostie crasă și de lipsă de civilizație. Orice altă discuție este inutilă. Dacă un magazin ar anunța că mâine oferă căcat moca, la pungă, fac pariu că s-ar strânge giboni la coadă chiar la noapte. Mi-e silă că fac parte din acest popor.

Știrea a fost dată de Latrina 3, după cum vedeți. Sandra Stoicescu ar…

Prejudecăți despre maidanezi și guralivii lor protectori

Este clar: în cazul eternei dezbateri legată de soarta câinilor vagabonzi există două mari tabere, ambele la fel de vehemente. Știți foarte bine unde mă situez eu. Sunt cât se poate de vehement la rândul meu, mergând până într-acolo încât chiar am dezvoltat următoarea prejudecată, pe care nu mă sfiesc s-o declar: zi-mi unde te situezi în privința maidanezilor iar eu îți spun cât de imbecil ești. Este poate cel mai bun și mai rapid test pentru a detecta derapajele unui creier uman: roagă subiectul să comenteze situația sutelor de mii de câini aflați pe străzile României. Da, știu, sunt îngust la mine gândind așa, sunt subiectiv, nu mai sunt câtuși de puțin new ager, sunt impulsiv, fără suflet și tot tacâmul. Asta-i viața. Am văzut atâtea comentarii absolut halucinante legate de acest subiect, venite pe fondul lipsei de acțiune a autorităților și dezvoltării unei adevărate jungle periculoase în plin mediu urban, încât îmi asum fără rezerve aceste prejudecăți și declar chiar faptul că i-…

Cel mai bun articol despre Căile Ferate Române

Mi l-a recomandat cineva și pot spune că este delicios. Satirizează toate hibele CFR-ului, fără să-i scape vreuna, și face asta cu mult umor. Cine merge cu trenul știe.  Articolul poate fi citit aici. Faptul că eu nu-s așa convins că posesorul acelui blog este un străinez, așa cum pretinde, contează mai puțin.

Sanda revine

Image
Cei care s-au săturat de pseudo-știrile pseudo-televiziunilor de știri din România au de mâine o nouă alternativă. Dacă n-o să-mi placă o să vă spun, Sanda știe că eu trag întotdeauna de la șold. Până una alta, îi urez succes și mă bucur s-o revăd. Începând de mâine, de la 8.00 seara. 

Cu cine semănam?

Image
Poza este făcută de revelion, acum 4 ani. Aveți următoarele variante de răspuns:
1. D'Artagnan 2. George Michael 3. Tata 4. Un actor porno din filme europene vintage (du bist Vesuvius ich komme!) 5. Altu' 6. Du-te, bă!

Parafrazându-l pe Frank, el a reușit acolo, deci poate reuși oriunde

Image
De la biroul său situat la etajul opt al clădirii de la capătul bulevardului Broadway, Mihai Horodniceanu priveşte Statuia Libertăţii şi Ellis Island, locul unde odinioară primii imigranţi au ajuns în America. "De aici, România se vede în nuanţe de roz", spune coordonatorul lucrărilor de construcţie la metroul new-yorkez, el însuşi un fost imigrant.
Așa începe un articol apărut la sfârșitul anului trecut în Gândul, în care ne este prezentat un român cu adevărat tare din New York. Mihai Horodniceanu, președinte MTA Capital Construction, este stabilit de mai multe decenii în America și este coordonatorul celor mai mari lucrări de infrastructură ale metroului new-yorkez. Auzisem de el anul trecut dar azi m-a sunat Cili să-mi spună să-l urmăresc în cadrul emisiunii România, Te Iubesc, de pe ProTV. Dacă ați ratat emisiunea aveți articolul de mai sus sau pe acesta. Ele vă vor ajuta să înțelegeți dimensiunea responsabilității jobului acestui om. Faptul că la tv au spus că administr…

Evident, nu-i chiar totul minunat în New York

Azi în Bronx a avut loc un accident groaznic, vreo 14 oameni fiind omorâți în timp ce se aflau într-un bus turistic. Detalii aici și aici.

După Mila, hop și Jess

Image
O altă feblețe de-a mea, de fapt chiar ființa după care mi-am botezat chitara, a încheiat recent o relație de lungă durată. Dacă în ianuarie Mila Kunis se despărțea de Macaulay Culkin, după vreo 8 ani, săptămâna asta s-a încheiat și relația dintre Jessica Biel și Justin Timberlake, după vreo 3. Numai Michelle Monaghan e happily married (sigh) și locuiește la New York (double sigh), unde altundeva?

Dumnezeu a "creat / permis" încă un dezastru

Armageddon. Apocalipsa. Sfârșitul lumii. N-a fost în anul 1000 cum credeau toți pe vremea aia, n-a fost nici în 2000, ei bine, sigur va fi în 2012. Pământul nu ne mai suportă, Dumnezeu ne pedepsește. Sau poate că nu există niciun Dumnezeu, altfel cum ar permite el cataclisme ca acesta petrecut azi în Japonia? Cam astea sunt ideile și interpretările celor două tabere (credinicioși vs. atei sau agnostici) în urma unui dezastru natural de mari proporții. Oamenii religioși apelează de regulă la explicații de genul "Încurcate sunt căile sale, nu e bine să ne întrebăm" sau "Ne-a pedepsit pentru păcatele noastre" (oare de ce ne imaginăm că ființa supremă a acestui Univers - sau Universul în sine - ar avea toane și răzbunări 100% umanoide?) sau "E așa cum spune Biblia, se înmulțesc dezastrele în apropierea Sfârșitului Lumii" sau "Viața ne este dată să suferim și să răbdăm, așa cum Isus s-a jertfit pentru noi". Ateii rezolvă cazul mai simplu: "Vedeț…

10 minute deasupra New York-ului

Image
Mergând din link în link am dat peste clipul de mai jos, o splendidă filmare din elicopter deasupra celui mai tare oraș din lume. Este fain că sunt punctate anumite obiective, astfel vă puteți da seama, printre altele, că Ellis Island nu este insula cu Statuia Libertății (aflată pe Liberty Island). Nu mă dau deștept, dar mulți fac această confuzie. Insula Ellis a reprezentat poarta de intrate în State pentru milioane de imigranți, vreme de 62 de ani (1892-1954) și pot afirmă că ai un sentiment indescriptibil atunci când o vizitezi.  Chiar și eu, fascinat de oraș și un foarte bun cunoscător al lui, am remarcat abia acum Governors Island,  o ditamai felie de pământ aflată în partea de nord a portului New York. Recunosc că nu știam insula asta, care tehnic vorbind face parte din Manhattan. La 5:38 puteți vedea Queensboro Bridge, peste care treceam aproape zilnic din Queens în Manhattan și invers, iar la final, începând cu apariția Grant's Tomb, veți remarca superbul Riverside Park, …

Lucruri murdare

El și ea, acțiune la greu.
Ea: O da, așa, trage-mi-o!
El: Mmm, da, iubito!
Ea: Așa, arată-mi ce bărbat ești!
El: Da, da!
Ea: Spune-mi lucruri murdare!
El: Vasele, rufele, mocheta...

N-ai ce face cu 1500 euro? Înscrie-te la Intact Media Academy.

Un principiu New Age spune că cea mai rapidă cale de a învăța un lucru este să-l înveți pe altul exact acel lucru. Pare absurd, dar nu este câtuși de puțin. Poate voi detalia altădată acest concept, acum vom discuta despre altceva. Mai degrabă putem vorbi despre absurd în cazul ăstora de la trustul Intact, auto-intitulați cei mai buni profesioniști din media, mai nou lansând cică și-o academie, unde alde Gâdea, Capatos, Dan Negru sau Ciutacu (vă rog, opriți-vă din râs și citiți cu seriozitate în continuare) vor școli noua generație de jurnaliști de excepție. Nu știu ce studii în domeniu au ăștia (probabil că mulți dintre ei nici nu au), știu doar că n-aș vrea să fac vreodată pseudo-jurnalismul pe care ei îl prestează.
Așadar, pentru numai 1500 euro, ai ocazia să înveți: De la pastorul Gâdea cum poți spune "Jos Băsescu!" în 1000 de feluri, seară de seară, an după an, cu aceiași invitați în studio și cu aceeași preocupare ipocrită pentru semenii tăi și pentru țară, de la înălți…

Seară de marți la Liga, printre suporterii Barcelonei

Image
Pentru că românii suferă de patriotism exact atunci când nu e cazul, TVR a optat aseară pentru televizarea meciului Șahtior - AS Roma. Mai mulți dintre noi (printre care și editorialistul Geambașu) au dorit să vadă însă FC Barcelona - Arsenal, un meci în care, spre deosebire de primul, valoarea și spectaculozitatea echipelor era mai mare iar calificarea încă se juca. Așa că m-am deplasat cu niște prieteni în localul unde merg cu mare plăcere de aproape 2 ani, prima oară când, abia mutat în Cluj, asistam la cucerirea Cupei României de către CFR: La Liga. Atmosfera a fost perfectă, oameni în costum sau în tricourile lui Messi și Iniesta manifestându-se zgomotos la goluri și ratări. Erau și destui fani Arsenal (sau poate doar Barça haters).

Meciul a fost dat pe Dolce Sport și comentat de Emil Grădinescu, pe care nu-l mai auzisem de ceva vreme, un comentator cu mult peste cei de la TVR, care au reușit performanța de a știrbi prin comentariile lor strălucirea Ligii Campionilor în ultimele …

Alina Gorghiu

Image
Probabil sunteți la curent cu părerile mele despre politică și politicieni în general, indiferent de așa-zisa lor culoare. Nu are sens să dezvoltăm subiectul. De aceea, când o aduc în discuție pe Alina Gorghiu, cunoscută publicului larg  ca deputat PNL, vă sugerez să ne îndepărtăm de aspectul politic, mai ales că el este absolut irelevant în cadrul relaționării mele cu ea. Mai exact, nu o văd ca pe un politician și asta n-ar trebui s-o deranjeze, pentru că din partea mea vine ca un compliment. Alina a promovat pagina Facebook a cărții mele în cadrul paginii ei personale, fiind practic a doua persoană publică, după Sanda Nicola, care face acest gest. Îi mulțumesc și, dacă ar fi musai s-o dăm politic, tot ce aș putea face ar fi s-o anunț că este de departe cel mai frumos politician român.

ImPerfect

Image
Revin mai repede decât credeam cu impresiile legate de noul album Byron, numit Perfect și constând dintr-o colecție de covers după piese celebre românești. Asta pentru că am clasat deja cazul: am fost prost inspirat cumpărându-l. Nu-mi place. L-am ascultat o dată și nu o voi mai face a doua oară. Există cam două moduri în care poți face un cover după o piesă. Primul este acela în care respecți linia melodică, riffurile etc. și piesa sună cât mai aproape de original. Eu unul prefer acest tip de cover-uri. Consider că și dacă vrei tot nu poți scoate ceva 100% identic, deci nu văd un pericol aici. Sunt însă versiuni care încearcă să fie cât mai originale și mai pline de amprentă proprie, însă ele riscă deseori să se îndepărteze prea mult de ideea acelei piese, care ajunge să nu mai aibă legătură cu pomul de iarnă. Nu zic, e de apreciat și această abordare, dar percepția mea este că mai degrabă acel cover sună ca un plagiat în care ai furat versurile, nu și melodia.
Legat de trupa Byron…

Despre ceva cărți și un film

Dacă sămbătă am fost în Polus Center, azi după muncă am ajuns în partea cealaltă a orașului, la Iulius. Gata, mă puteți cataloga deja drept cocalar de mall! Glumesc. Am fost mai întâi la Cărturești, pentru a-mi folosi voucherul primit de ziua mea de la colegi. Foarte faină idee, mai ales când vrei să faci un cadou: poți merge la librărie să achiziționezi un voucher din ăsta, care valorează suma X (alegi tu cât), astfel cel care-l primește poate face cumpărături de la Cărturești, fără să fie neapărat obligat să cheltuiască toată suma deodată.
Prin urmare am achiziționat: Wall Street, o carte despre Marea DepresieThe Bone Collector, un thriller despre care s-a făcut și un film foarte miștoWhen We Were Beautiful, o carte documentar despre trupa Bon Jovi (arată foarte apetisant)Perfect, noul album de coveruri al trupei Byron, pe care-l ascult tocmai acum și asupra căruia voi reveni aici (văd că de Mica Țiganiadă și de 1000 de Chipuri și-au cam bătut joc)Apoi, cu cărțile în traistă, am intra…

Ce sula lor

Image
Maidanezii din București au preluat și băncile de pe străzi. Imaginea de mai sus a fost surprinsă pe bulevardul 1 Decembrie. Desigur că nu e vina lor, dar există un mare grup de vinovați responsabili de aceste imagini halucinante pentru o capitală. Pe planeta asta s-a depășit de multă vreme etapa în care ieșeai din peșteră înarmat și erai atent în fiecare moment, oricând aflat în pericolul de a fi atacat de o fiară sălbatică. În România însă nu. Mai nou trebuie să rogi frumos câinii să elibereze băncile. Sunt și ei suflete, nu-i așa? Fir-ar al dracului să fie sufletu' ONG-urilor, asociaților cretinoide cu nume gen "Cuțu Cuțu" și al caninofililor imbecilizați care scot astfel de comentarii: "Câinii simt și ei durerea, frigul, foamea la fel ca și oamenii. Spre deosebire însă de unii "oameni", câinii au capacitatea de devotament și iubire la un nivel la care câteva "specimene umane" nu vor putea aspira niciodată!"

Una dintre cele mai imbecile reclame din ultima vreme

Este cea de mai jos, întrecută într-un top al imbecilității poate doar de aia cu și pentru constipați. Priviți și comentăm după.

Ați reținut deci cum puteți economisi bani, bucureșteni fiind. Vă mutați la Ploiești și vă luați Dacia. În calitatea mea de om care a locuit atât în Ploiești cât și București, făcând și naveta între ele în diverse perioade, pot spune cu mâna pe inimă că numai un imbecil s-ar muta de la București la Ploiești doar pentru a-și lua o Dacie. Păi cu viața din București ce faci? Că-n Ploiești chiar nu poți avea o viață distractivă. În orice caz, nu după ce te-ai obișnuit cu Bucureștiul, fie el îmbâcsit și plin de mizerii. Doi la mâna: 40 de minute din Ploiești la jobul din București faci doar în următoarele condiții (cumulate): noul apartament este în sudul Ploieștiului, jobul e în Băneasa, ești vitezoman iar traficul pe DN1 este lejer. Chiar și așa, 40 de minute cu indulgență. Dacă jobul e pe undeva prin centrul Bucureștiului, păi nici n-are sens să mai vorbim, pen…

O fi și ăsta vreun patriotism local

Sâmbătă am dat o fugă la Polus Center. De regulă eu merg la mall doar pentru a viziona vreun film (adică merg la cinema de fapt, pentru că dintr-un motiv sau altul cele mai tari săli de cinema sunt doar în mall-uri). Ei bine, ieri am fost în căutare de pantofi, ceea ce reprezintă o raritate pentru mine - îmi iau haine și încălțăminte numai când sunt luat pe sus de ai mei la modul "Nu mai ai ce pune pe tine, hai la cumpărături!". Cum de data asta aveam nevoie și de un nou scaun de birou, am zis hai să merg să văd ce pantofi de primăvară găsesc, după ce în prealabil dădusem un tur și pe la magazinele din centru, fără să găsesc ceva care să-mi placă. 
La fel am pățit și în Polus. Nu m-a convins nimic și-mi pierdusem răbdarea - doar la Leonardo dădusem peste ceva mișto dar aveau numa' numere prea mari. Așa că m-am dus să-mi iau scaun (fiind un om cu scaun la cap) și am dat să plec când, chiar înainte să ies, am zărit pe stânga magazinul celor de la Clujana. Aici am ochit o pe…

Poate mai bune ca alea de Oscar

În ultima săptămână am văzut o serie de filme foarte mișto, vreo 5 dintre ele în tren pe ruta Cluj-Brașov-Cluj. Hai să le parcurgem, începând cu cele care au fost nominalizate la Oscar anul ăsta (fără să ia nimic deși poate ar fi meritat). Blue Valentine. Am apucat să vă spun că mi-a plăcut Michelle Williams în acest rol, dar deși a fost nominalizată pentru Best Actress era clar că nu o va putea învinge pe Natalie Portman. Este primul  film în care apare Ryan Gosling în ultimii 3 ani; ultimul fusese Lars and the Real Girl, alt film cu nominalizare Oscar, despre care v-am povestit la vremea lui. Din câte am văzut în credits, la final, Ryan și Michelle sunt și producătorii executivi ai Blue Valentine, film care tratează problemele dintr-un cuplu și care, îmi pare rău că vă stric plăcerea, nu are happy-end. Hereafter. Acest film se ia de mână cu unul despre care vă voi povesti mai jos și constituie cele mai spirituale producții pe care le-am văzut în ultimul an, de la The Book of Eli înc…