Posts

Showing posts from January, 2011

Despre un film aparte și un actor tot mai interesant

Filmul se numește Uncertainty și vom vorbi imediat despre el. Actorul este Joseph Gordon-Levitt și îl știți cu siguranță din The Lookout, 500 Days of Summer și Inception. Deși va împlini 30 de ani peste 2 săptămâni, Gordon-Levitt mi s-a părut insipid o vreme cu mutra lui de puber, dar omul joacă parcă tot mai bine de la film la film.
Uncertainty este un film în care orașul New York pulsează prin fiecare pixel al ecranului și induce o stare specială oricărui iubitor al metropolei. Soundtrack-ul este mai mult decât adecvat iar scenariul foarte interesant: un cuplu aflat în pragul unei decizii importante este urmărit în două ipostaze diferite, în paralel, de o parte și de cealaltă a podului Brooklyn. Practic avem două acțiuni diferite, un thriller în Manhattan și o poveste mai liniștită în Brooklyn, cu aceiași actori. M-am regăsit total în spusele lui Levitt cum că filmele care-i plac cu adevărat sunt cele care-l fac să se simtă într-un fel anume și nu neapărat datorită acțiunii în sine,…

My All Time Favourite Guitar Solos - No.1

Image
Îmi pare rău dar sunt nevoit să vă dezamăgesc: acest top personal întins pe perioada a două săptămâni de povești soloistice cu actori, tobari, anonimi, chitariști profesioniști, acustici sau electrici, nu rezervă nicio surpriză la locul 1. Pentru cei care mă cunosc, opțiunea finală este previzibilă. Chitaristul meu preferat all time, care de aproape 14 ani mă trimite în călătorii pline de senzații, uneori doar prin două note, alteori prin mai multe, a fost ironizat de mai mulți pentru că, vezi doamne, nu știe să facă un solo. Există însă o diferență între a nu ști și a opta să nu-l faci. Dave Evans este omul care preferă feelingul spectacolului, nefiind un show off, dar al naibii să fiu dacă nu poate fi un badass guitar player atunci când vrea. Și nu căutați exemplele pe albume, oricât de mărețe ar fi ele. Uitați cum se prezintă omu' ăsta live, la piese ca Love Is Blindness, Bullet the Blue Sky, Silver and Gold sau ce solo a inventat acum vreo 18 ani la finalul melodiei With or Wi…

În așteptarea filmelor de Oscar

Putem să ne uităm la: Love and Other Drugs. Mai bun decât mă așteptam, nefiind genul clasic de comedioară romantică. De fapt i-aș spune dramă, mai degrabă. Pe Jake Gyllenhaal îl prinde rolul de dandy și face un cuplu interesant cu Anne Hathaway, cea care va prezenta ceremonia Oscarurilor peste o lună, alături de James Franco. Jake și Anne au fost nominalizați la Golden Globes pentru rolurile din acest film, dar n-au câștigat. Nu-i bai, filmul merită văzut. The Big Bang. Interesant și amuzant rol face Banderas în filmul ăsta. Foarte mișto - glumele au și mai mult haz când sunt spuse cu accentul spaniol. Filmul văd că n-are încă nici trailer pe imdb și nici site oficial, dar credeți-mă pe cuvânt că eu l-am văzut deja. The Sicilian Girl. Un film care mi-a adus aminte de vestitul serial La Piovra. Ni se prezintă povestea adevărată și tragică a Ritei Atria, martoră într-un important proces împotriva Mafiei. Ea s-a sinucis la doar 18 ani, pentru că nu mai suporta presiunea la care era supus…

My All Time Favourite Guitar Solos - No.2

Image
Saul Hudson a fost considerat de către revista Time, în urmă cu 2 ani, al doilea chitarist din istorie, după Jimi Hendrix. Tot pe locul 2 aterizează și în acest top personal, cu un solo făcut pe o chitară Gibson Les Paul, la fel cum se va prezenta și laureatul (îl veți vedea duminică). Hudson (mult prea puțin cunoscut după acest nume ci mai degrabă după cel de scenă) a ajuns celebru nu doar prin faptul că a fost chitaristul uneia dintre cele mai mari trupe rock din anii '90, Guns N' Roses, ci și pentru claia de păr de sub joben și țigările din colțul gurii pe care nu le abandona nici atunci când cânta la chitară. A colaborat de două ori cu Michael Jackson, iar primul encounter dintre cei doi poate fi urmărit mai jos. Piesa are muzica și versurile compuse chiar de regele muzicii pop, dar chitara lui Saul împinge această melodie dincolo de superlativ, cu riff-ul excelent de la versuri și cele 2 solo-uri, dintre care ultimul este efectiv fabulos prin feeling, spectaculozitate și…

Probleme cu Gmail-ul

Image
Astă-primăvară am avut ceva emoții cu contul de Gmail, care mi-a fost suspendat vreo zi întreagă din motive care mă depășesc. Nu mai puteam intra în el, eram anunțat că este suspendat și până și blogul dispăruse din online ca și cum nu ar fi existat vreodată. La fel și contul Picasa unde am o tonă de poze. Cu ajutorul colegului de la IT am reușit să recuperez contul, dar bizareriile au continuat în toamnă, când un hacker mi l-a spart și a trimis către toate contactele link-uri cu porn și alte prostii. Chiar de vreo două ori într-o perioadă scurtă de timp. Azi-noapte s-a comis iar măgăria. Cineva mi-a intrat în cont și mi-a apelat singurele contacte care erau online la ora respectivă (ambele idle). Într-o engleză proastă, respectivul spera probabil că a dat peste niște retarzi mai mari ca el și le spunea că este în Londra, a fost jefuit și are nevoie de bani. Povestea este deja clasică, ia uitați câte găsiți la un simplu search. Culmea: și sorella a avut probleme azi-noapte, dar cu co…

Obsedatul

Image
Un medic psihiatru consultă un pacient arătându-i tot felul de forme desenate pentru ca el să-i spună ce îi sugerează. La început îi arată un triunghi cam așa:






"Hmm, ăsta e un cort în care doi iubiți fac sex!" spune pacientul.

Doctorul îi arată apoi o sferă:











"Ah, ăsta e un sân siliconat!" decretează pacientul.

Se încruntă doctorul și încearcă și cu un cilindru:












"Ăsta e un falus!"

Doctorul se decide să mai facă o ultimă încercare și îi arată un desen cu totul abstract, bizar și de neînțeles, la care pacientul explodează: "Vai, dom' doctor, da' sunteți un adevărat obsedat sexual!"

My All Time Favourite Guitar Solos - No.3

Image
În același stil de solo pus în outro-ul piesei, cum am avut și în cazul Foos, azi vi-l prezint pe chitaristul lui Lenny Kravitz, care dezlănțuie o bucată senzațională la sfârșitul unei piese cu un mesaj deosebit. Solo-ul începe pe armonia de final a melodiei, una total diferită de succesiunea acordurilor de până atunci, apoi pleacă spre alte culmi, păstrând același fundal inițial și încheiând în stil maiestuous această piesă, ca un perfect generic de final. Fără prea multe cuvinte de data asta, vă invit să-l ascultați (eventual și live dacă vreți).

Guitarist: Craig Ross
Song: Believe

În Piața Mihai Viteazul umblă câinii cu covrigi în coadă

Image
La propriu. În plin centrul Clujului, pe o latură a acestei piețe, cum vii dinspre Banca Transilvania și mergi către Republica (vezi poza de mai jos), te împiedici pur și simplu de covrigării, plăcintării și gogoșării. Este chiar greu să faci o alegere, dar cu siguranță ai prânzul garantat dacă te afli în zonă și nu reziști ispitelor. Ceea ce este foarte probabil. Tot felul de chestii aburinde îți sunt servite de după geam și ieri am profitat că dentistul nu mi-a impus un interval de timp între momentul în care m-am dat jos de pe scaunul său și prima îmbucătură, așa că în drum spre firmă mi-am luat ceva provizii, jumate din ele fiind consumate pe stradă.  Îmi place zona asta a Clujului, îi oferă un farmec în plus. Cred că la primăvară încerc să asortez și o cafea  în aer liber acestei patiserii omniprezente. Chiar, știți ce-i ăla palaneț?

True Grit vs. The King's Speech, între ele se dă bătălia pe Oscaruri

Image
Așa cum mă așteptam, The Social Network a luat mai multe Globuri de Aur decât era cazul și, deloc paradoxal pentru mine, nu se află în primele două filme favorite la Oscaruri. Tocmai ce au fost anunțate nominalizările, filmele The King's Speech și True Grit conducând cu câte 12, respectiv 10, pe când povestea Facebook și Inception le urmează cu câte 8. Ei bine, săptămâna trecută vă spuneam că nu am de gând să mă uit la The King's Speech, unde joacă doi dintre cei mai insipizi actori (Colin Firth și Helena Bonham Carter), dar cele 12 nominalizări Oscar mi-au stârnit interesul.
În schimb True Grit se anunță un regal pentru mine, cu Matt Damon, Josh Brolin și mai ales Jeff Bridges, care dacă va lua Oscarul și anul acesta va intra în istorie alături de Spencer Tracy și Tom Hanks, singurii actori care au mai câștigat premiul pentru rol principal doi ani la rând. Interesantă luptă va fi aici, între șarmanți ca Mr. Bridges, Javier Bardem și James Franco (ăla de se lipise de Mila la G…

Să sune cineva la Cartea Recordurilor

Întârzierile cumulate ale trenurilor CFR Călători, în 2010, însumează 5 ani și 3 luni. Repetăm, pentru o mai bună înțelegere: cinci ani și trei luni. Adică 63 (șaizeci și trei) luni. Țin minte când bunicul mi-a povestit, acum vreo 20 de ani sau mai bine, că întârzierile cumulate ale trenurilor din Japonia dintr-un an dădeau vreo...2 minute, iar pentru asta responsabilii și-au cerut scuze. Dacă pentru 2 minute de întârzieri într-un an o simplă scuză e mai mult decât suficientă, aplicând regula de trei simplă învățată în generală, oare în ce ar putea consta pedeapsa nenorociților care ne fură ani din viață în trenurile lor infecte?
p.s. Știrea asta ar putea merge la fel de bine și la tag-ul Jokes, pe ideea că "nu e poantă da' e bună".

Into the Universe: Un documentar extraordinar

De bine ce în urmă cu nici 3 săptămâni am pomenit un conflict de idei dintre Papa Benedict și omul de știință Stephen Hawking, între timp am dat peste un documentar realizat de acesta din urmă pentru Discovery. Se numește Into The Universe, ține vreo două ore jumate și este împărțit în 3 episoade:

Aliens. De când lumea ne întrebăm dacă există forme de viață (inteligentă sau nu) și în alte locuri din Univers. Până acum n-am reușit să le descoperim dar ar fi naiv din partea noastră să credem că suntem locuitorii singurei planete unde există viață în acest (probabil) infinit Univers. Hawking lansează chiar o idee interesantă, anume că viața pe alte planete se poate prezenta atât de ciudat pentru noi încât să nu o recunoaștem nici dacă am observa-o prin vreun telescop sau satelit. Cred că omul de știință este un mare fan al filmului Independence Day, pentru că abordează o idee pe care am întâlnit-o acolo, anume cea legată de colonizarea pe rând a planetelor de către diverse civilizații ex…

Milei îi lipsește sexul

Image
Mă, acuma nu știu dacă în realitate dar așa spune în trailerul ăsta, ia fiți atenți:



Friends with Benefits o să apară la vară, este filmat la New York după cum ați observat (aplauze) și, pe lângă Mila Kunis, îi are în distribuție pe Emma Stone (frumușică tare, cred că în curând începem s-o aplaudăm și pe ea), Patricia Clarkson (superbă în Cairo Time), Woody Harrelson, Richard Jenkins și hmm, hai să-i acordăm credit și lui Timberlake, deși nu prea-l suport, dar măcar în filme prestează mai bine decât cântă. Ne auzim marți după ce se anunță nominalizările Oscar. Apropo, acum am aflat și eu: friends with benefits = two friends who have a sexual realtionship without being emotionally involved. Typically two good friends who have casual sex without a monogamous relationship or any kind of commitment.

My All Time Favourite Guitar Solos - No.4

A venit rândul celei mai frumoase trupe (din colecția mea personală) care n-a existat vreodată. Cititorii mai vechi știu probabil despre ce este vorba. Da, am scris bine: trupa nu a existat în mod oficial pentru că s-a destrămat înainte de lansarea albumului ei de debut, unul senzațional, înregistrat, finisat și distribuit doar apropiaților acestei formații. Eu am primit acest album de la basistul trupei, practic cel mai vechi prieten virtual al meu, maltezul Sylvan Borg, pe care-l cunosc de mai bine de 10 ani de pe mIRC, unde amândoi intram pe canalul #U2. Sylvan a fost basist în această trupă fantomă (și într-adevăr bântuitoare), astfel m-a pus în contact cu chitaristul al cărui solo îl apreciem astăzi.

În urmă cu un an și jumătate am scris un articol dedicat acestei bucăți extraordinare, după ce am avut privilegiul de a primi chiar de la autor ideea din spatele solo-ului. A fost senzațional să descopăr că el a vrut să comunice ideea de flăcări și arsuri (burn my skin on sunlight /…

My All Time Favourite Guitar Solos - No.5

Image
Vi-l voi prezenta acum pe singurul chitarist român prezent în acest top personal. Dacă trupa Urma ar fi lansat până acum mult așteptatul album, foarte probabil am mai fi avut un instrumentist autohton în această înșiruire a superlativelor, anume pe dl. Jimmy Cserkesz, al cărui hypnotic sound prevestește un material discografic senzațional.
Solo-ul de azi este de o banalitate înfiorătoare. De fapt se face doar cu o mână practic, dar nu este vorba despre cea care produce notele pe grif ci despre aia care face strum (de regulă mâna dreaptă). Mâna stângă rămâne pur și simplu blocată într-un singur acord pe tot parcursul solo-ului, care pleacă de la o notă sacadată, apoi continuă ca un act sexual, din ce în ce mai repede, devenind ulterior notă dublă, apoi acord pe 3 coarde și tot așa până se transformă într-un strum violent și extrem de intens. Și...asta-i tot. Emoția produsă este invers propoțională cu gradul de complexitate al elementelor tehnice care compun acest solo. Fuckin' bri…

Ale dracu' piramide

Cică merge Bulă în vacanță în Grecia. La întoarcere, cel mai bun prieten îl întreabă: "Ia spune, Bulă, cum sunt elenele?" Bulă, neștiind ce-s alea elene, ridică din umeri. "Grecoaicele, bă, despre ele te întrebam", spune prietenul. Puah, se enervează Bulă, convins fiind că prietenul său va crede acum că n-a f*tut și el nimic în Grecia. Peste un an, Bulă merge în Suedia. Când revine în țară, același prieten îl întreabă: "Omule, tare curios sunt, cum sunt scandinavele?" Bulă ridică din nou din umeri nedumerit. "Adică suedezele, bă prostule! Da' chiar nimic nu știi?" Văleu, turbează Bulă de oftică. Mai trece un an și pleacă în vacanță în Egipt. La întoarcere, prietenul îl întreabă: "Ei, Bulă, cum ți s-au părut piramidele?" La care Bulă repede: "Niște curve!"

Nu mai vreau zăpadă

Azi-noapte a nins ca-n povești. De fapt ninge și acum și deja s-a pus un strat considerabil de zăpadă. Siropoșii de la I Love Cluj au dat-o pe Let It Snow, varianta Dean Martin. Apropo, cică s-a întâlnit odată celebrul actor cu Ceaușescu. "Dean Martin", spuse americanul, în timp ce au dat mâna. "Din Scornicești", răspunse românul... Dar să revenim. Eu unu' sunt sătul de zăpadă. Mai exact, de ani buni nu-mi mai doresc ninsoare decât de Crăciun. White Christmas să fie, în rest nu m-ar deranja (prin absurd de s-ar putea) o climă tropicală. Găsesc interesant faptul că există oameni în toată firea care încă se mai entuziasmează ca niște copii atunci când ninge. Nu o spun ironic la adresa lor, în general vorbind chiar apreciez  foarte mult această capacitate de a vedea frumusețe în orice, mai ales în chestii mai puțin plăcute sau utile. Am vreo 3 colegi care, atunci când ninge, se bucură și se minunează, la modul "Băi, ce fain ninge! Super!" Ce să zic, excep…

Tica fără vârstă

Image
Din punctul meu de vedere un erou personal nu trebuie neapărat să te salveze în situații limită sau să dovedească cine știe ce forme nebănuite de curaj. Un astfel de personaj este cineva care-ți modelează în bine existența, fie la modul direct, fie ca exemplu. Acestea fiind stabilite și cu riscul asumat de a părea că spun vorbe mari sau patetice, declar că bunica mea, ajunsă astăzi la vârsta de 80 de ani, este unul dintre puținii mei eroi personali. Iar un lucru pentru care sunt extrem de recunoscător acestui Univers este că, în ultimii 30 de ani, adică de când încep să mi-o aduc aminte, dânsa a rămas neschimbată pentru mine, din toate punctele de vedere.

Iată-ne acum aproape 5 ani, în curtea casei de la Câmpina, tărâmul meu de poveste.


My All Time Favourite Guitar Solos - No.6

Image
Astăzi avem un nou solo fără prize și efecte. Dacă acum 2 zile v-am prezentat o bucată prestată de un actor, acum avem ca protagonist un artist care este tobar ca meserie de bază. Mișto, nu? Piesa se găsește pe cel mai fain album acustic pe care l-am ascultat vreodată iar solo-ul nu se află în mijlocul ei, ci o încheie, fiind un fel de coda sau outro. Cum această trupă are 2 chitariști și nimeni altul din afară nu a participat la înregistrările pentru album, le oferim credit ambilor. De altfel e posibil ca amândoi să ia parte la acest minunat solo, care începe pe o chitară apoi a doua se alătură, cu exact aceleași note, ca un minunat strat adiacent ce întărește impresia acustică. 
Guitarist(s): Chris Shiflett, Dave Grohl Band: Foo Fighters
Song: On the Mend

De ce râde mereu Stevie Wonder?

Image
Nu știe că e negru.

Organizarea firmelor de catering e jalnică

În ultima vreme pot spune că din 5 comenzi pe care le fac (ori de acasă ori de la job), 2-3 sunt bulite de către firma care oferă papa. Normal, te întrebi cât de greu este oare să notezi o comandă și apoi să respecți întocmai ce scrie acolo, eventual să și verifici când faci pachetul înainte de livrare. Se pare că este un task foarte solicitant. Ori uită să aducă o ciorbă, ba un ardei, ori îți aduc și pâine deși le specifici foarte clar că nu ai nevoie, ba lasă măslinele sau ceapa pe pizza deși i-ai rugat fără și tot așa. Iar faptul că trebuie să le specifici de fiecare dată adresa și numărul de telefon, deși comanzi săptămânal de la ei de vreun an jumate este o altă idioțenie, pe care am mai menționat-o. Firmele astea ar trebui să aibă o bază de date unde să te recunoască după numărul de telefon, chiar dacă ai mai comandat o singură dată până atunci, nu mai vorbim de clienții fideli.
Iar acum să trecem la partea a doua. Bineînțeles că, după ce ajungi inevitabilul păcălici al câtorva …

Filmul despre Facebook s-a umplut de Globuri

Image
The Social Network a câștigat cele mai importante Globuri de Aur, în urmă cu doar câteva ore: cel mai bun film, cea mai bună regie, cel mai bun scenariu. Un pic cam mult dacă mă întrebați pe mine. Natalie Portman a luat premiul pentru cea mai bună actriță, pentru rolul din Black Swan. 8.6 pe imdb și 4 nominalizări Golden Globes sunt totuși prea mult pentru acest film. L-am văzut (desigur, cu mari așteptări, așa cum am mers și la Avatar sau Inception) și nu m-a dat cu nimic pe spate. Natalie Portman joacă într-adevăt foarte bine, dar Mila nu merita nominalizarea Golden Globes pentru rol secundar (atenție, o spune cel mai mare fan al ei, doar știți asta). Nu joacă prost, dar nici nu este un rol senzațional. Unele roluri pur și simplu nu sunt făcute pentru premii, chiar dacă sunt interpretate de Pacino sau de Niro. N-ați remarcat că majoritatea nominalizărilor se acordă celor care joacă roluri de retarzi, dereglați, nevrotici, oameni cu personalități explozive sau pentru roluri care într…

My All Time Favourite Guitar Solos - No.7

De azi începând, vreme de vreo 2-3 săptămâni, avem top. Cum mă știți pasionat de chitară și un zdrăngănitor amator, m-am gândit că un astfel de display cu cele mai faine solo-uri (în percepția mea) ar reprezenta un frumos prilej de aducere aminte și retrăire ale unor sunete extraordinare. Menționez din start că ideea de top nu este cea mai potrivită și că ordinea contează mai puțin. Este chiar foarte posibil ca la sfârșit să-mi dau seama că am uitat să menționez un anume cântec. Așa că hai să luăm acest mic serial care începe azi pe blog ca o simplă enumerare ale unor guitar solos deosebite.
Trebuie să specific și faptul că nu sunt un fan al spectacolului, ci mai degrabă al sunetului simplu care naște emoție. Ce înțeleg prin asta când vine vorba de un solo de chitară? Păi nu mă interesează să-l văd pe chitarist cum  produce 10 note pe secundă și cum degetele-i se mișcă atât de repede încât nu le poți urmări. Asta poate face orice chitarist amator peste care dai într-un parc. Prefer …

Isus - o altă versiune

Adică nu neapărat cea pe care ne-o prezintă Biserica de 2000 de ani. La fel cum nici versiunea Dumnezeului nevrotic și răzbunător nu-mi mai poate fi vândută. Iată un film documentar de două ore (este doar prima parte) care ne prezintă noțiuni spirituale fundamentale dintr-o altă perspectivă, care rezonează mult mai bine atât cu sufletul cât și cu intelectul nostru. Practic tot ceea ce spun oamenii ăștia pe care îi promovez pe blog este "eu nu spun că nu există Dumnezeu, ci doar că el ar putea fi total altceva decât ai fost învățat să crezi încă de când te-ai născut." Merită să urmăriți acest video, fie și pe sărite. 

De azi avem și bancuri pe perete. Începem cu Stresații.

Dragi privitori, țin acest blog de 4 ani deja și totuși el nu a conținut până acum o rubrică esențială, care-l definește pe autor (așa cum fiecare blog personal ar trebui, nu?) Despre ce e vorba? Păi am realizat că nu am un tag cu glume. Cine mă cunoaște binișor e la curent cu faptul că sunt enciclopedie de bancuri. Fac asocieri între bancurile pe care le spun sau pe care le aud de la alții și aș putea spune bancuri o noapte întreagă. Am și pretenția că știu să le spun; putem cădea de acord că o glumă, oricât de bună ar fi, dacă nu este spusă cum trebuie rezultă într-o fâsâială. Așa că de azi încolo voi posta la categoria Jokes toate bancurile bune pe care mi le amintesc sau pe care le aflu de la voi. Hai să începem cu ăsta:
El și ea în pat. Acțiune, chestii. La un moment dat afară se aud frânele unei mașini și o portieră trântită. El sare din pat, își ia hainele în grabă, ea îl ajută să iasă pe ușa din spate, apoi aranjează grăbită patul. Tr…

Neașteptat dar meritat: Leo e cel mai bun

Image
Leo Messi a fost desemnat pentru al doilea an consecutiv cel mai bun fotbalist al planetei. Nimeni nu se aștepta să câștige, pariurile mergând pe Iniesta și Xavi. Eu consider că argentinianul a meritat trofeul, fiind de departe cel mai strălucitor fotbalist și apreciez faptul că nu s-a votat în funcție de șabloane gen "câștigă musai un campion mondial sau câștigător de Champions League în 2010". Balonul de Aur este un trofeu individual care trebuie acordat în funcție de performanțele individuale. Numai dacă numărăm golurile marcate de Messi în 2010 am constata că ele sunt mai multe decât meciurile efectiv jucate. Poftim? De pasele sale de gol (atât ca număr dar și ca impresie artistică) nu mai vorbim. De spectaculozitatea jocului său la fel. 
Dacă ne referim la jocul de echipă, atunci da, Barcelona și naționala Spaniei nu au rivali în 2010 (mulți ar spune că nu au adversari nici raportat la întreaga istorie a fotbalului). Barça a dat 6 jucători din cei 11 ai echipei ideale a…

Between the Moon and New York City

Îi promisesem Alinei aici într-un comentariu că voi dedica în curând o postare prietenelor mele din New York. Ei bine, iat-o. Pe ele nu le menționez, unele făcând parte din programul de protecție a martorilor, dar se știu foarte bine cine sunt. Am descoperit piesa asta în mașină la radio, de Crăciun. Sună un pic gay și foarte '80's, dar pentru new-yorkeri e perfectă. A câștigat un Oscar și un Golden Globe în 1981 pentru coloana sonoră a filmului Arthur cu Liza Minelli, este cântată de Christopher Cross și se numește Best You Can Do. Se găsește pe locul 79 în Top 100 Songs in American cinema. New York, New York, cântată original de Liza și nu de Frankie, în 1977, este pe locul 31 în acest top.

Vă recomand The Shift cu Wayne Dyer

Acest domn este un învățător spiritual din State, autor a vreo 30 de cărți New Age (folosesc uneori acest termen pentru a scurta descrierile). Filmul The Shift mi-a fost recomandat cum câteva luni de un bun prieten, practicant yoga. Aseară am reușit să-l urmăresc. El prezintă practic aceleași idei pe care le-am expus și eu pe blog în ultimul an, insistând asupra ineficienței deciziilor și acțiunilor bazate pe ego (într-o definiție mai largă a acestui concept), dar și pe ideea că nu suntem separați de Dumnezeu și practic de nimic din Univers sau pe sfatul că ar fi bine să ne definim întotdeauna prin cine suntem (apropo de a fi -> a face -> a avea) și nu prin ce avem.
"My belief is that the truth is a truth until you organize it, and then becomes a lie. I don't think that Jesus was teaching Christianity, Jesus was teaching kindness, love, concern, and peace. What I tell people is don't be Christian, be Christ-like. Don't be Buddhist, be Buddha-like."
"R…

Filmele văzute în și după vacanța de iarnă

Image
Sunt multe, așa că notați.

Conviction. Cu siguranță cel mai impresionant din seria care urmează. Este povestea reală a lui Betty Anne Waters (jucată de Hilary Swank) al cărei frate primește în mod eronat o condamnare pe viață pentru un omor iar ea își dedică întreaga existență pentru a-l elibera. Reușește să facă asta după 18 ani, timp în care se înscrie la Drept și devine avocat. Devotamentul ei este extraordinar și acest film ar fi putut fi de Oscar dacă s-ar fi încordat un pic mai mult cei care l-au făcut. Le-am revăzut pe Minnie Driver (fosta iubită a lui Matt Damon atât din viața reală cât și din superbul Good Will Hunting) și pe Juliette Lewis. The Switch. O nouă comedioară cu Jennifer Aniston (a câta oare?) însă mai faină decât mă așteptam. E pe bază de spermă și de încurcături cu ea. Filmul, nu Jennifer. Oferă totodată cadre fascinante cu Manhattan (aplauze). Tot cu Juliette Lewis dar și cu Jeff Goldblum, pe care nu-l mai văzusem de secole. Puștiul din film este foarte simpatic…

2011 - anul New York-ului

Image
Doamnelor și domnilor, CNN a discutat cu 3 experți în turism iar concluzia acestora a fost că principala destinație turistică în 2011 va fi (ați ghicit, desigur) orașul New York (aplauze!). Principalul lor argument a fost împlinirea a 10 ani de la atentatele din 9/11. Eu aș mai avea argumente, foarte multe. Oricum, acestea fiind spuse, rămâne o singură întrebare: mergem în vizită sau ne mutăm cu totul?
p.s. Ce ziceți de ocupantul locului 6 în acest top, Albania?

Benedict trece de la prezervative la oul vs. găina

Image
Acum câteva săptămâni Papa Benedict ne anunța că prezervativele pot fi folosite fără de păcat "în anumite cazuri". L-am ironizat puțin atunci, însă în urma ultimelor sale declarații încep să văd imaginea de ansamblu. Acest papă s-a îmbarcat într-o misiune nobilă și înțeleaptă. Cel puțin asta vreau să cred. El țintește o reconciliere istorică între biserică și știință (sau măcar începutul acesteia), dar, mai important, îndreaptă omenirea către o spiritualitate mai liberă, așa cum și Ioan Paul al II-lea a făcut în timpul pontificatului său. Acest articol ne prezintă declarația lui Benedict, oferită chiar azi, cum că Dumnezeu a stat în spatele Bing Bang-ului. Cu alte cuvinte, Biserica acceptă existența fenomenului care a reprezentat nașterea Universului, acum 13,7 milioane de ani și, mai mult decât atât, acceptă chiar și teoria evoluționistă, afirmând (prin vocea lui nea Ben) că Biblia descrie doar alegoric cele 7 zile în care Dumnezeu ar fi creat lumea. Fascinant! (și nu fac m…

People with Kids

Disclaimer: Dacă vor fi oameni care iau acest text la modul personal, chiar sunt invitați s-o facă, sper doar că vor avea înțelepciunea să nu-l considere o jignire. 
Cunosc tot mai multe persoane care au făcut copii. Foarte frumos din partea lor. Sunt sigur că este o senzație absolut minunată și una dintre cele mai mari bucurii ale vieții. Pe de altă parte, a face un copil în sine nu e o mare inginerie, altfel nu am fi (doar în acest moment) peste 6 miliarde pe planeta asta. Pentru unii poate fi un scop suprem, pentru alții nu, însă oricum ideea este cum îl crești pe respectivul copil din momentul în care îl aduci pe lume, nicidecum aducerea lui propriu-zisă. 
Dar nu despre  asta vreau să vorbesc acum, ci despre cât de agasanți pot fi părinții de copii (relativ mici). Nu cu copiii, ci cu noi ăștialalți. Majoritatea acestor părinți îți invadează retina luni bune (sau poate chiar ani) cu tone de poze, în toate ipostazele, cu ăla mic. În avatarul de mess, pe Facebook sau pe bloguri poț…

Mila e single

Era o vreme (sau poate se mai întâmplă și acum) când revistele muzicale pentru adolescente virgine cum ar fi Bravo sau Popcorn titrau știri de genu' "Vești bune, fetelor, Nick de la Backstreet Boys s-a despărțit de prietenă!", de parcă acele pubere chiar ar fi avut vreo șansă cu respectivul. Așa că eu n-o dau ca pe o veste bună, ci pur și simplu ca pe o veste și atât: actrița Mila Kunis, ridicată deja de acest blog la statutul de the sexiest motherfucker out there, a anunțat ieri că a încheiat relația de 8 ani cu Macaulay Culkin. Cum necum, sunt sigur că au fost 8 ani minunați pentru Mac, pentru care îl invidiez mai mult decât pentru faptul că a tras un film celebru în New York.

Revenind la Neale

Spuneam că voi recomanda alte două cărți ale lui Neale Donald Walsch. Este vorba de Tomorrow's God și Communion with God. Deși pare că toată seria asta de cărți ale lui începe să se repete, vă asigur că nu e cazul. Fiecare dintre ele întărește anumite aspecte, le explică iar și iar pănă ajungi să le înțelegi perfect și, cel mai important, fiecare carte are un subiect clar pe care îl detaliază, răspunzându-și practic sie însăși dar și altor întrebări care-ți vin pe parcurs sau pe care le ai din lecturile anterioare. Subliniez iar că aici nu vorbim despre Dumnezeul cu care ne-a crescut biserica și pe care majoritatea și-l închipuie (extrem de limitat gândind) ca un moș cu barbă albă și plete, răzbunător, judecător și având în general caracteristici pur umane, care stă pe un nor și se uită la noi de milenii, hotărește chestii după bunul plac, decide cine trăiește și cine moare și așa mai departe. Aici nu este vorba de religii, dogme, pedepse, reguli, canoane, iad, satana și alte inve…

Revelion la margine de Cluj, cu coada ochiului la răscrucea lumilor

Floreștiul este o comună la ieșirea din Cluj spre Oradea, de la Polus Center mai încolo. Mulți clujeni și-au luat sau construit case acolo și este doar o chestiune de timp până când localitatea va deveni un nou cartier al Clujului. Aici am pășit în 2011, la invitația colegului Marius (altul, nu cel cu stâlpul roz) care a organizat un party în noua lui casă. M-am simțit foarte bine, deși am fost luat pe sus la dans iar eu nu dansez de fel - de aceea par așa bizar în anumite poze de mai sus. Marius ne-a lovit cu piese din tinerețile noastre în care rockul nu fusese încă descoperit iar vedeta serii a fost bișonul maltez Tony, acel ghemotoc alb pe care-l vedeți în poze. În curte era un animal de vreo 3-4 ori mai mare, numit Kone. Dacă numele vă par cunoscute, vă pot confirma că ele provin într-adevăr de la jucătorii echipei CFR Cluj, gazdele mele Marius și Crina reprezentând cei mai împătimiți fani și de departe cel mai funky cuplu de suporteri (probabil voi scrie un articol în care să vă…