Thursday, 9 December 2010

Yesterday, 30 Years Ago

Yoko came up to me when I was in my twenties, and she put her hand on me and she said, 'You are John's son.' What an amazing compliment!
Bono

Ieri s-au împlinit 30 de ani de la moartea lui John Lennon. Nu sunt un mare admirator al muzicii Beatles, nici al celei produse de John după destrămarea celei mai celebre trupe din istorie. Însă când vine vorba de legende rock las la o parte gusturile personale și mă înclin cu respect. Pentru mine Beatles înseamnă mai degrabă coloana sonoră a adolescenței părinților mei și o mare sursă de inspirație pentru Bono și U2, iar chestiile astea nu-s deloc lipsite de importanță.

John Lennon & Mark Chapman, 8 dec 1980
John Lennon a murit la 40 de ani, ucis de un fan scelerat în fața locuinței sale din Upper West Side, New York, chiar lângă Central Park, pe când se întorcea acasă de la un eveniment împreună cu soția sa, Yoko Ono. Ucigașul, un tânăr de 25 de ani numit Mark Chapman, obținuse un autograf de la Lennon cu doar câteva ore mai devreme, în timp ce acesta pleca la evenimentul pe care l-am menționat (iată o poză incredibilă a acelui moment, când nimeni nu bănuia ce va urma). Chapman a așteptat calm sosirea poliției, citind dintr-o carte, iar la proces a pledat vinovat. S-a constatat oficial, în urma examinării psihiatrice, că acest om n-are toată țigla pe casă (între noi fie vorba, nici nu era nevoie de un consult pentru așa ceva), iar acest dereglat a fost condamnat apoi la închisoare pe viață. Acum are 55 de ani și se află în continuare la răcoare, acolo unde-i este locul, deși a avut parte de unele audieri pentru eliberarea condiționată.

"Motivația" lui Chapman se pare că a fost mai complexă decât s-a crezut inițial, anume n-ar fi fost vorba doar despre dorința de a deveni celebru prin asasinarea unei mari celebrități. Cazul de deraiat psihic pare clasic: omul nu mai suporta discursurile despre o lume mai bună, pace, no posessions, etc. ținute de multi-milionarul Lennon (atenție iar la defectuoasa concepție despre bani a omului de rând, despre care am mai vorbit), nu suporta nici faptul că Lennon era ateu și, ca să punem capac, taică'su o mai și bătea pe maică'sa (despre soții Chapman vorbim, desigur). Așa că s-a hotărât el că e cazul să ia atitudine și să-l pună la punct pe Lennon. End of story.

Strawberry Fields, NY, oct 2008
De fapt, nu chiar. 30.000 de oameni s-au strâns la Liverpool și nu mai puțin de 225.000 în Central Park, NY, pentru a-l comemora pe John, imediat după moartea sa. La 5 ani de la tragicul eveniment, Yoko Ono a inaugurat în Central Park memorialul Strawberry Fields, exact în zona adiacentă clădirii Dakota, unde cei doi locuiau și în fața căreia John a fost asasinat. Acum 2 ani am vizitat aceste locuri -  iată o fotografie făcută de mine atunci la Strawberry Fields dar și imagini suprinse ieri în acest loc.

Într-un concert U2 susținut la Boston acum aproape 10 ani și lansat pe DVD, cea mai bună versiune live a piesei Bullet the Blue Sky a reprezentat cadrul în care Bono a atacat accesul mult prea facil la arme în America, ironizând totodată gestul criminal comis de Mark Chapman. Magistrala prestație poate fi vizionată aici.

I'm at the door with John and Yoko living love and peace
And love and peace and love and peace
Feel like an old shoe, a re-release
Soon to be deceased
Pull the trigger, the rock 'n' roll nigger
He's bigger than Jesus on a bumper sticker
Pull the trigger, the rock 'n' roll nigger
Bigger than Jesus on a bumper sticker
My pulse is racing, my eyes are chasing
For an autograph, I've been waiting
The Beatle fading, there's no escaping
History's fading
Hey John, war is over
We don't need your help
America's making war on itself
War is over
We don't need your help
America's making war on itself
Six-hundred and seventy-six thousand
Will go down in the streets of America
With a bullet in the next twenty years
Twenty years, these bitter tears
In a business of bitter tears, John
Give us a call
More body bags than Vietnam
What's my name
Mark Chapman
What's my name
Mark Chapman

Pentru final am păstrat Yesterday. Poate unii dintre voi știu faptul că piesa a fost compusă de McCartney și înregistrată exclusiv de el, acompaniat fiind de un string quartet. Cu toate astea, în scrierile oficiale melodia este creditată cuplului Lennon/McCartney. Contează mai puțin însă și nu cred că Paul are o problemă cu asta. Yesterday este piesa cu cele mai multe versiuni cover din istorie (peste 3000), fapt atestat de Guinness Book.
Yesterday, adică ieri, ne-am reamintit de John. El a iubit New York-ul iar eu am auzit piesa asta cântată într-o stație a metroului new-yorkez de către un artist ambulant. Pe lângă imagini și miresme, acest oraș mi-a rămas în memorie și prin sunetele sale. Iar John rămâne prezent peste tot.

2 comments:

ina bixade said...

Chiar zilele trecute m-am plimbat pe Upper West Side si am trecut pe linga cladirea unde a locuit J Lennon.

Ai fost pe acolo? Este una din zonele in care prefer sa ma plimb pe jos, sa strabat,sa fac miscare, de fapt:)

The Fly said...

Da, am fost chiar in fata Dakota building si tot ma asteptam sa vad vreo placuta ceva care sa ateste ca acolo a fost ucis Lennon.. si cum n-am vazut, abia ulterior vazand poze pe net m-am convins ca am fost unde trebuie, numai ca locul nu este atestat cu nimic (sau cel putin nu am vazut eu).

Post a Comment