Tuesday, 7 December 2010

Timpul nu există. Puteți cuprinde cu mintea acest concept?

Evident, este foarte greu să accepți această noțiune. De fapt, ca să fim și mai exacți, este aproape imposibil să-ți reprimi instinctul de a da cu tifla din secunda 0 unei discuții despre non-existența timpului, pe care tu îl percepi ca fiind mie la sută real în cadrul existenței tale. Prin urmare acest articol se adresează doar acelora care se consideră capabili să gândească în afara tiparelor și care realizează faptul că, în afara existenței noastre fizice, pe care o experimentăm prin intermediul celor 5 simțuri, se petrec chestii de o anvergură mult mai mare.

Încă din secolul 5 î.Hr. diferiți filozofi greci au susținut faptul că timpul nu există și că el este de fapt o iluzie. Dar ce este timpul pentru noi, oamenii de rând? Cum putem defini această noțiune fără a ne lega în definiție de termenul definit? Sunt sigur că, pentru început, putem cădea de acord asupra faptului că orice definiție care conține termenul definit își pierde imediat valoarea și poate fi declarată nulă (de exemplu nu poți defini dulcele ca fiind un gust dulce pe care-l sesizezi cu papilele gustative). Timpul, de exemplu, nu poate fi descris fără a  folosi timpul însuși ca și punct de referință. În cel mai fericit caz putem defini timpul ca fiind distanța dintre două evenimente, iar asta ne-ar apropia foarte mult de ideea pe care mulți o susțin, anume că timpul și spațiul sunt practic același lucru. Sau mai exact: timpul este de fapt spațiu și nimic altceva, iar noi nu facem decât să percem într-un mod secvențial evenimente care în realitatea absolută au loc în același moment infinit. De fapt, noi ne mișcăm între aceste evenimente (atenție deci, mișcare -> spațiu) și percepem această mișcare ca fiind ceea ce numim timp. Mintea umană se pare că este prea limitată (iar acum nu o spun deloc peiorativ) pentru a percepe realitatea absolută, astfel ea filtrează evenimente care au loc simultan ca și cum ele s-ar petrece separat, rând pe rând. Practic noi nu sesizăm timpul, ci doar mișcarea și schimbarea din universul care ne înconjoară. Se pare că în universul absolut timpul nu este reprezentat pe o axă verticală, la stânga având trecut, la momentul 0 (în centru) fiind prezentul iar la dreapta viitorul, așa cum majoritatea ființelor umane ar reprezenta schematic conceptul numit timp. Ne putem închipui mai degrabă toate evenimentele, infinitatea lor, toată istoria Universului, ca un teanc de post-its aflate unele peste altele la momentul 0 (sau în ceea noi numim prezent).

Trebuie subliniat și faptul că noi măsurăm timpul folosind ceasul, iar singurul punct de reper pentru un ceas este...alt ceas. Iar pe acest adevăr incontestabil putem așeza exemplul cu definiția și termenul definit. Și ce măsoară ceasul practic? Mișcarea propriilor sale limbi? Adică nu facem decât să numărăm evenimente: evenimentul 1 (limba este la 12), evenimentul 2 (limba este la 1) și tot așa. Știu ce o să spuneți. O să mutați totul la o scară mai largă și veți susține că timpul este redat de mișcarea Pământului în jurul Soarelui. Deci, oricum o dăm, timpul tot la mișcare și la spațiu se referă. Nu putem spune că timpul este durata dintre două evenimente, pentru că atunci ar trebui să definim și durata (care s-ar confunda cu timpul), așa că nu ne rămâne decât să spunem că timpul ar putea reprezenta distanța dintre cele două evenimente, adică între momentul (sau locul) T1 și T2 (timpul tot spațiu ne iese și în acest caz). Nu ignorați nici faptul că noi micșorăm distanțele foarte mari în ani lumină, adică facem referire la timp pentru a ilustra depărtarea dintre două puncte din spațiu - simplificând foarte mult, dar fără a efectua un raționament incorect din punct de vedere logic sau matematic, putem spune din nou că spațiul = timp și timpul = spațiu.

Realizez faptul că explic foarte simplist aceste noțiuni, despre care s-au scris cărți și foarte multe pagini online (iată ce ne dă o simplă căutare). Nu vom scrie și noi o carte despre. Ideea acestui articol nu este de a demonstra că timpul nu există, ci de a vă face să explorați mai atent această noțiune. Până și Einstein a decretat că timpul nu este nici constant, nici universal, derivând această concluzie din teoria relativității. Timpul efectiv trece mai repede sau mai încet în funcție de intensitatea câmpului gravitațional în care este măsurat. Iar alți fizicieni au văzut cum timpul dispărea pur și simplu din ecuațiile lor, simplificându-se cu el însuși. Mulți dintre cei care susțin că timpul nu există, afirmă ca o consecință și faptul că tocmai din acest motiv călătoriile în timp nu-s posibile, pentru că nu te poți mișca prin ceva ce nu există. Cu această idee nu sunt însă de acord. Eu cred în teoriile spirituale hindu, de exemplu, care susțin că totul se petrece într-un moment infinit numit ACUM, toate evenimentele care s-au întâmplat vreodată, care se întâmplă acum (adică în ceea ce noi numim prezent) și care se vor întâmpla vreodată se petrec de fapt...acum. Capacitatea noastră de înțelegere, deschiderea spirituală dar și actualul nostru nivel tehnologic nu ne permit deocamdată să ne mutăm cum vrem între aceste evenimente și practic să călătorim în timp. Există o infinitate de TU în acest univers (sau poate chiar în universuri paralele) iar ceea ce tu experimentezi ca fiind real este doar ce alegi din această infinitate de posibilități. Clarvăzătorii (care nu sunt decât niște oameni obișnuiți care știu cum să-și folosească al 6-lea simț - cu toții îl avem dar foarte puțini îl folosesc), atunci când îți povestesc chestii din trecutul tău de cum le-ai intrat pe ușă, nu fac decât să perceapă ceea ce se petrece acum în ceea ce tu numești trecut. Exact același raționament se aplică și când vine vorba despre viitor. Clarvăzătorul are o arie de percepție mult mai mare și vede viitorul ca și cum acesta se petrece acum, ceea ce se și întâmplă practic.

Credeți că fabulez? Eu consider că logica și spiritualitatea converg inevitabil și din această îmbinare ajungem la adevărurile fundamentale. Hai să dăm verdicte și mai șocante, dar cred eu că adevărate la un nivel absolut: chiar în acest moment suntem contemporani cu Iisus, Hitler sau Vlad Țepeș. Nu v-ați întrebat niciodată de ce la Crăciun sau la Paști nu se spune "au trecut 2000 de ani de la nașterea sau de la moartea lui Iisus", ci pur și simplu se celebrează aceste evenimente ca și cum se petrec acum? ("Iisus se naște", "Hristos a înviat", etc.) Da, am putea literalmente spune că Iisus se naște și este răstignit în fiecare an sau, dacă vreți să fim și mai exacți, chiar acum. Să-i fi scăpat Bisericii un adevăr fundamental aici sau oare să fie vorba de un indiciu oferit dinadins umanității?
Partea cu adevărat fascinantă din toate aceste teorii este că (din nou o părere personală aici) atât știința cât și religia vor ajunge la aceleași concluzii într-un final, pentru că de fapt ambele au aceeași țintă, doar că nu realizează asta și încearcă să ajungă la destinație prin mijloace diferite.

3 comments:

Anca Piglesan said...

Ok...economist ziceai ca scrie pe diploma ta? :)))

The Fly said...

Da, la naiba :))

Anca Piglesan said...

:)))) Schimba diploma, dom'le!

Post a Comment