Friday, 17 December 2010

Șefisme, muisme și arte marțiale

Orice mucea se crede șef, la rândul său, în ierarhia infinitului. Până și femeia de serviciu se poate crede șefa măturii, în cazul în care posedă tot atâta creier ca și lemnul din care e făcută coada acesteia. Combinația dintre batjocura primită de sus de la șeful direct și impresiile de importanță pe care o persoană le are poate fi periculoasă și extrem de deranjantă pentru subalternii acesteia (sau, mai grav, pentru cei care nici măcar nu-i sunt subalterni, decât în imaginația persoanei respective). 

Astfel de specimene există la fiecare loc de muncă, aproape fără excepție. Ideea e să nu-i lași să te calce pe cap și să le răspunzi într-un stil judo, folosindu-te chiar de tonul și de argumentele lor pentru a-i pune jos. Dacă nu faci asta din primul moment în care ești călcat pe coadă, vei fi marcat definitiv drept ăla bun la toate, naivul, bunul încasator, fraierul oricând gata pentru a mai primi o sarcină ce nu-i aparține sau doar o simplă muie. Pe de altă parte, există și un avantaj. Când lumea te crede naiv, lasă garda jos în ceea ce te privește. Și ajungi să profiți de asta chiar fără intenție uneori. Este amuzant și interesant să descoperi tot felul de caractere ipocrite sau duplicitare atunci când măștile cad. De asemenea, este amuzant să realizezi cât de pompos sună joburile colegilor tăi sau cele ale conexiunilor de pe LinkedIn, raportat la ce fac ei într-adevăr. Nu mai pot cu managerii ăștia, mulți administrând un departament format doar din ei înșiși, care nici nu produce nimic pe deasupra. Dar ei manageriază, neicușorule, și par extrem de bazați din cv-uri și din profilurile online.

Hai să revenim de unde am plecat. Puțină atenție vă rog: strategia judo pe care o recomandam mai devreme nu trebuie confundată cu răspunsul prin aceeași monedă. Asta ar rezulta într-o luptă K1 care ar oferi atacatorilor noi argumente incriminatorii (și de data asta poate chiar reale). Ideea este să-ți faci adversarul cu calm, demontându-i argumentele și sugerându-i elegant că însăși folosirea acelor argumente sau a unui ton agresiv a fost de rahat. Și nu răspunde niciodată la cald. Cea mai bună abordare se va revela unei minți limpezi. Sunt de regulă un timp impulsiv, dar abordarea de mai sus mi-a adus până acum cele mai mari beneficii.

Susține-ți cu încredere punctul de vedere și nu te lăsa intimidat de acești așa-ziși coioși, pentru că nu au absolut nimic asupra ta. Nici chiar cel mai mare și mai agresiv șef nu te deține cu nimic - cel mult îți controlează contractul de muncă pe care îl poți rupe oricând și semna cu altcineva. Adu-ți mereu aminte, în orice context, nu doar în cel legat de job: ce ai produs o dată, vei produce și a doua oară. Și a treia oară. De unde a venit o chestie, va veni mereu și a doua. Te-ai adus pe tine însuți până în acest moment, deși de mii de ori te-ai îndoit că vei putea face asta. Și iată-te aici. Tu ești întotdeauna sursa, nicidecum recipientul.

La final țin să menționez un paradox: lucrez cu cel mai vulcanic șef pe care l-am avut vreodată dar el nu m-a deranjat cu mai nimic până acum, spre deosebire de unii colegi care se dau mai șefi decât el.

2 comments:

alina said...

Bravo Bogdane!! bun lucru de reamintit tuturor. Nimeni nu te detine! Cu asta ar trebui sa plece copiii in viata...Strategia descrisa de tine se invata, nimeni nu e nascut cu ea si ai sanse mari de reusita daca esti calm...
As mai adauga un trick energetic in care nu platesti cu aceeasi moneda ci iti activezi un scut care intoarce energia negativa inapoi catre cel care a emis-o.

The Fly said...

Da, bine zis ;) Apropo, ca fan declarat al tau, salut revenirea ta publicistica in mediul virtual numit blogger!

Post a Comment