Thursday, 2 December 2010

Conversațiile lui Neale continuă

Săptămâna trecută am primit o comandă de 3 cărți ale lui Neale Donald Walsch: Friendship with God, What God Wants și Home with God (In a Life That Never Ends). Aseară le-am terminat de citit. Cine a parcurs seria CwG știe probabil despre ce fel de cărți vorbim. Alții care aud pentru prima dată despre un tip care a scos o serie de cărți în care se conversează cu Dumnezeu pot numi asta blasfemie, schizofrenie, încercare de a scoate bani și așa mai departe. Pot înțelege asta. Ai nevoie de o deschidere anume, de o spiritualitate liberă, de capacitatea de a te desprinde de doctrina mai mult sau mai puțin manipulantă în care ai fost crescut pentru a da o șansă acestor cărți și apoi pentru a le înțelege și chiar transpune în viața ta de zi cu zi. Repet ideea pe care am mai spus-o aici pe blog, auzită prima dată la cea care mi-a dat CwG în format digital înainte de a le cumpăra: de ce dacă tu vorbești cu Dumnezeu înseamnă că te rogi dar dacă pretinzi că Dumnezeu vorbește cu tine înseamnă că ești schizo? Și de ce suntem atât de naivi încât avem impresia că de 2000 de ani Dumnezeu tace? Cine știe să asculte cu siguranță nu se împiedică de astfel de probleme.

Omenirea, crescută în frică față de Dumnezeu vreme de milenii, de către  religiile care mult prea des sunt confundate cu spiritualitatea, nu poate accepta ideea că entitatea supremă a acestui Univers poate nu este chiar așa cum a zugrăvit-o biserica (anume o ființă totală dar capabilă de a fi jignită, mânioasă, răzbunătoare etc.) ci mai degrabă este numai dragoste și bucurie. Cărțile lui Walsch (care sunt atât de magistral scrise încât se explică întotdeauna prin ele însele pe măsură ce le citești) vorbesc despre un Dumnezeu prea bun pentru a fi adevărat, de aceea mulți vor avea probleme în a digera mesajul. Totul poate fi redus însă la o idee simplă: oare ce promisiune am vrea să ne facă Dumnezeu, dacă nu ceva care sună mai mult decât perfect? L-am crede dacă ne-ar promite mai puțin?

Ideile reconfortante se găsesc peste tot în cărțile acestea. Ar fi foarte mult de spus așa că încerc doar să punctez lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult din fiecare volum. În Friendship with God (dar și în What God Wants) se menționează cea mai puternică rugăciune posibilă și se explică foarte clar de ce este ea atât de intensă și eficientă. Iat-o:

Iți mulțumesc, Doamne, că mă ajuți să înțeleg că această problemă a fost deja rezolvată pentru mine.


What God Wants este o carte care poate șoca pe mulți. De-a lungul istoriei ne-am închipuit că Dumnezeu vrea una sau alta, că are anumite pretenții și așteptări de la noi, iar în numele acestor idei am purtat războaie și încă o mai facem, ne-am ucis între noi iar lumea este în halul în care este acum. Noul răspuns la întrebarea ce vrea Dumnezeu (anume: nimic! Da, exact asta, adică NIMIC) este atât de bine explicat și conceptualizat încât ar putea produce schimbări majore în bine la nivel planetar dacă ar fi însușit și aplicat (mulți ar spune că ar duce la anarhie dar:
1.Priviți în ce hal este planeta în condițiile în care chiar credem că God vrea ceva de la noi și ne este frică de El.
2.Oare de frica de pedepse avem noi nevoie pentru a nu ne mai masacra între noi?)
În What God Wants se explică foarte bine și acea idee despre bani despre care am scris și eu acum câteva săptămâni. Citez în continuare și vă rog să aveți răbdare până la final, când vă voi revela cea mai șocantă idee pe care am întâlnit-o în aceste 3 cărți.

"Oamenilor li s-a spus că Ce vrea Dumnezeu este ca banii să fie considerați sursa răului. Banii sunt răi și Dumnezeu este bun - așa că banii și Dumnezeu nu pot fi amestecați.
Iată un rezultat al acestor învățături: cu cât este mai înalt scopul cuiva și cu cât este mai măreață poziția lui în societate, cu atât venitul lui ar trebui să fie mai mic. Asistentele medicale, profesorii, angajații implicați în siguranța publică și cei în poziții similare nu ar trebui să vrea să primească prea mulți bani. Preoții, rabinii, fețele bisericești ar trebui să ceară și mai puțin. Casnicele și mamele, potrivit acestor norme, ar trebui să nu aibă nicio formă de venit. Dacă vor ceva pentru ele ar trebui să le ceară soților câțiva dolari sau să economisească din banii de piață.
Aici mesajul este: deoarece "câștigul murdar" este rău, deoarece banii vin de la diavol într-un mod intrinsec, plata ar trebui să fie în raport invers proporțional cu funcția pe care o îndeplinesc. Cu cât este mai bună acțiunea, cu atât mai proastă plata. Oamenii nu ar trebui să primească o grămadă de bani pentru a face lucruri bune. Iar dacă fac ceva într-adevăr, cu adevărat bine, ar trebui să-și dorească s-o facă gratuit.
Oamenii au creat o separare între a face bine și a fi generos recompensați. Pe de altă parte, a face lucruri de o valoare intrinsecă mai puțin durabilă poate aduce o compensare în valoare de milioane. Și o activitate ilegală de orice fel poate aduce același lucru. În acest mod, valorile societății descurajează acțiunile nobile și încurajează nonvaloarea și ilegalitatea. Lozinca omenirii este: cu cât mai înalt e scopul, cu atât mai mică e răsplata."

Și dacă tot suntem aici, trebuie să spun că unele dintre cărțile lui Neale (pe care le puteți găsi la editura For You) costă doar 6 sau 8 lei, ceea ce sprijină ideea noastră despre bani, expusă mai sus, iar pe mine mă fac să mă simt penibil că am o carte la vânzare cu 20 lei bucata. Este ireal că unele cărți care-ți pot schimba viața costă mai puțin ca o revistă Playboy.

Ok. Am păstrat ce e mai bun pentru final. Home with God (In a Life That Never Ends) este ultima carte scrisă de Neale în seria de conversații cu Dumnezeu. Ea tratează un subiect dur și tabu pentru majoritatea dintre noi: moartea și ce se întâmplă după ea. Bineînțeles, totul este discutat într-o manieră extrem de reconfortantă și există mulți oameni care afirmă că efectiv s-au vindecat de frica de moarte după ce au citit această carte. Iată una dintre ideile magnifice pe care ea le susține: după ce mori vei fi imediat alături nu doar de cei dragi care te-au părăsit înainte, ci vei fi chiar împreună cu toate sufletele pe care le-ai cunoscut în timpul vieții, chiar dacă ei mor după tine. Explicația este atât de simplă încât rămâi trăznit: în realitatea absolută nu există timp (vom dezbate asta mai pe larg săptămâna viitoare), prin urmare totul se petrece într-un moment infinit numit ACUM. Astfel, deși pe Pământ trec zeci de ani între moartea ta și cea a unei persoane care pleacă după tine, în universul absolut această diferență nu există, totul se petrece în clipa eternă de acum. Ce spuneți de ideea asta?

Oricum vi s-ar părea toate aceste concepte și oricâte idei și întrebări ați avea, sfatul meu este să-l citiți pe nenea Walsch, pentru că el vă va răspunde la toate nelămuririle dar și la multe alte întrebări și enigme care se vor ivi pe parcurs. De unde știu că este adevărat ce spune? Nu știu, o simt. Am citit practic 6 volume de conversații și nici măcar în fața unei singure fraze nu mi-am spus ceva de genul "hmm Dumnezeu n-ar afirma vreodată așa ceva." Propriul meu filtru spiritual a scanat totul ca fiind 100% autentic. O altă idee subliniată de Neale, în care cred foarte mult, este că indiferent ce cale urmezi, fie că este religia tradițională sau o nouă spiritualitate, este imposibil să nu ajungi la Dumnezeu. El este atât de mare încât n-ai cum să-l ratezi. Toate drumurile duc Acasă, un loc de unde n-am plecat niciodată de fapt.

În orice caz, ce este adevărul? Cum definim această noțiune la un nivel absolut? Ce este bine și ce este rău? Ce-i normal și ce-i anormal? Toate-s doar definiții date de noi unor fenomene care pur și simplu sunt. Hai să căutăm răspunsurile în noi și să ne formăm propriul adevăr, este singurul care contează. Practic tot ce spune Neale Donald Walsch se poate rezuma la "Până acum ai fost învățat într-un fel. Eu vin și-ți reamintesc că există și alt mod. Încearcă-l, vezi dacă ți se potrivește. Dacă nu, aruncă-l. Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt, caută-ți adevărul în suflet. Eu cred că nu există separare între noi și Dumnezeu, suntem cu toții Unul. Nu există iad, nu există pedepse, doar consecințe ale gândurilor și acțiunilor noastre (de altfel chiar Papa Ioan Paul al II-lea a declarat răspicat că iadul nu este un loc fizic, cu smoală, draci și chinuri veșnice, așa cum este descris în basmele biblice, ci reprezintă doar lipsa conștientizării lui Dumnezeu și falsa impresie că suntem separați de El). Este de ajuns pentru toți și nu trebuie să faci nimic pentru a-l mulțumi pe Dumnezeu. El este Tot și nu există ceva care să nu fie Dumnezeu. Prin urmare El nu are nevoie de nimic și nici nu se poate pedepsi pe El Însuși."
Aceste noțiuni sună extrem de adevărat în sufletul meu. Vouă cum vi se par?