Wednesday, 22 December 2010

Câteva idei despre comunism

Ele nu vin de la un expert în politică sau sociologie, nici pe departe, ci încerc doar să fac câteva observații de bun simț zic eu, precum și o scurtă abordare din punct de vedere spiritual a acestui concept. Sau a unor derivate ale lui. Nu mai e de mult timp o știre că foarte mulți români regretă perioada comunistă. Ultimul sondaj realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie ne oferă următoarele rezultate:
  • 45% dintre români consideră că ar fi trăit mai bine dacă nu avea loc revoluția
  • 61% consideră că o duc mai prost ca înainte de 1989
  • doar 24% spun că trăiesc mai bine acum
Marja de eroare ar fi de 2,7%, dar eu deja am îndoieli în privința ei, atunci când citesc următoarea inepție: "Studiul a fost realizat pe un eşantion de 1.476 indivizi de 18 ani și peste". Păi cum adică de 18 ani și peste? De ce ai lua în calcul părerile unor oameni care nici nu erau născuți la Revoluție, doar în funcție de ce au auzit de la alții? Chiar și eu, care aveam 11 ani la acel moment, nu mă consider îndreptățit să răspund unui astfel de sondaj, pentru simplul fapt că nu eram suficient de matur pentru a-mi forma convingeri 100% personale și nu trăiam practic direct în realitatea acelor vremuri. Probabil că acest sondaj ar fi fost mai elocvent dacă ar fi intervievat oameni de la 40 de ani în sus, dar paradoxal nu cred că acele procente sunt foarte eronate. Hai, nu o fi 2,7% marja, o fi 5, 6, 7%...dar concluziile tot acelea sunt. Le vom enumera în continuare, cu precizarea că există o diferență între a formula păreri despre adevăruri general știute și a răspunde la un sondaj din perspectivă 100% subiectivă. Fac această precizare pentru a nu fi acuzat că paragraful care urmează se bate cap în cap cu acesta care tocmai se încheie.

Așadar: poporul român uită repede. Preferă să primească gratis un loc de muncă, o casă și...cam atât, dacă îmi aduc aminte bine, dar să nu aibă mai nimic altceva. Preferă lipsa libertății (și multe alte lipsuri) lipsei lucrurilor elementare pentru care trebuie să dea din coate în capitalism. Preferă să fie asigurat la bază, deși lipsit de posibilitatea de a se devolta. Preferă reprimarea și dictatura violentă, reală, acestei "dictaturi" din ziua de azi, care este decretată doar de către posturi gen Latrina 3. Și încă o concluzie: românul e prost, mai exact individualitatea gloatei, diviziunea spiritului de turmă, unitatea X numită român, e proastă, relativ la dorința fiecărui individ sau societate de a evolua. Pentru că nu așa te îndrepți înainte. Și putem continua cu exemplele. Dar ne vom axa acum pe o altă idee, aparent opusă, dar nu chiar. Mai degrabă o cale de mijloc.

Există multe voci care spun că de fapt comunismul a fost o invenție excelentă, dar prost implementată. Nu judec această afirmație în ansamblu, dar sunt de acord că anumite concepte pe care rasa umană le-ar numi comuniste ar prinde de fapt foarte bine într-o societate elevată. Spun unii (și nu intru în detalii că n-are sens) că în acest Univers există civilizații evoluate în care nu există muritori de foame, la propriu, și nici conceptul de proprietate. Repet: nu există conceptul de proprietate. În general vorbind, aia privată nici nu mai încape în discuție. Știu cât de utopic sună asta inițial pentru anumite urechi (sau anumiți ochi). Doar vă invit să vă gândiți cum vi s-ar părea o societate în care fiecărui individ îi este garantat minimul necesar de hrană, medicamente, adăpost etc. pentru supraviețuire, pe o planetă în care este de ajuns pentru toți. Și unde fiecare este liber să se dezvolte apoi cât de mult dorește (spre deosebire de ce-ți oferă o societate comunist-dictatorială). Credeți-mă pe cuvânt, primul meu impuls este exact același cu al vostru: "Da' de ce să câștige ăla cele necesare traiului chiar dacă nu face nimic pentru asta?" Ei bine, o vietate elevată spiritual ți-ar putea răspunde: "De ce nu, atâta vreme cât este de ajuns pentru toți iar tu oricum te poți dezvolta și poți obține mult mai mult dacă vrei?" Ideea că milioane de copii mor de foame sau de la o simplă mușcătură de țânțar în secolul 21 este mega-aberantă. Și nu liderul trupei al cărei mare admirator sunt mi-a spălat creierul să gândesc așa. Sunt chestii elementare, pe care sub o formă sau alta le simte orice suflet de pe planetă. Repet: sună utopic să încerci implementarea unui astfel de sistem acum, în acest moment al planetei și ținând cont de nivelul spiritual al celor care o populează. De fapt chiar este utopic. Însă diferența între noi și ei (oricare ar fi aceștia, chiar dacă sunt doar produsul imaginației unora) este că dintre noi doar un procent infim se gândește la așa ceva, în schimb la ei toată lumea o face. Și chiar aplică asta în societatea lor, la nivel general sau în viața de zi cu zi, pe principiul "toți suntem unul". Comunism? Chiar nu mă interesează etichetele. Probabil vor mai trece secole până când se va ajunge acolo (dacă se va ajunge) și pe planeta noastră. Dar ca orice chestie din Universul ăsta, trebuie să înceapă ca un gând, ca o idee.

Tocmai v-am prezentat această idee, așa stângaci cum m-am priceput. Depinde de voi dacă sau cum o veți rumega. Până una alta, umanoizii numiți români (unii chiar mândri posesori ai acestei naționalități, cică) jelesc după un tip de comunism care cu siguranță nu a însemnat evoluția nimănui. Dar, așa cum am mai spus-o, fiecare popor are soarta pe care și-o merită, iar poeții romantico-patrioți din noi încă își mai apară sărăcia și nevoile.