Posts

Showing posts from December, 2010

Superlativele anului 2010

Image
Pentru mine a fost un an extraordinar, în care am realizat lucruri propuse cu mai mulți ani în urmă, cum ar fi să-mi republic cartea, să-mi iau o chitară nouă sau să revăd U2 în concert. A fost anul revederilor cu oameni și cu locuri, al punctelor ochite și lovite, al întrebărilor majore care acum și-au găsit răspuns. A fost primul meu an petrecut integral la Cluj, un oraș de care mă îndrăgostesc iar și iar. Iată care au fost superlativele lui 2010 din punctul meu de vedere, de la cele mai "mici" la cele mai "mari" chestii. De fapt, vorba vine, ordinea este total aleatorie, deci nici măcar cronologică. Începem cu blogosfera, apoi ne îndepărtăm oarecum de ea.

Cel mai discutat articol de pe acest blog: a fost scris în ianuarie și de atunci pot spune că mi-am schimbat destul de mult unele idei pe care le susțineam cu patos acolo. Iată despre ce era vorba.

Cel mai citit text al acestui blog: cel despre patriotismul local

Blogul care îmi trimite cei mai mulți vizitato…

A fost un Crăciun minunat

Deși pe fugă, am reușit să-mi revăd rudele dragi, în deja clasicul meu tur de forță prin Câmpina, Ploiești și București. Moșul a fost mai spectaculos ca niciodată iar finuța / nepoțica Sabina, zisă și Bubu, a crescut semnificativ de când n-o mai văzusem. Unde mai pui că ieri mi-am revăzut, după 12 ani sau poate chiar mai bine, două foste colege de generală: Cristina și Diana. Apartamentul din Ploiești arăta minunat, iar în timp ce intram în Câmpina, locul care va rămâne centrul Universului pentru mine indiferent câte Clujuri și New Yorkuri voi mai descoperi, la Magic FM un domn pe nume Chris Rea ne cânta despre driving home for Christmas, with a thousand memories. Azi am revenit la Cluj, mulțumit, recunoscător și regenerat.

A fi -> a face -> a avea

Asta-i ordinea corectă, dar majoritatea dintre noi o inversează. Ne spunem că atunci când vom aveaceva (ex. bani), vom facealtceva (ex. vom călători) și vom putea ficumva (ex. fericiți). În realitate este exact pe dos, chiar dacă ne este greu să acceptăm pe moment: ești ceva (alegi pur și simplu să fi), apoi faci cutare lucru și inevitabil ajungi să ai ce-ți lipsește, ca o rezultantă a însuși faptului că ești într-un anume fel. Fericirea, de exemplu, este o stare de spirit, o alegere, nicidecum o consecință a anumitor evenimente sau posesiuni. Poate vom detalia această fundamentală idee în curând, până atunci o puteți încerca în viața de zi cu zi.  Am dat azi peste acest articol și m-am bucurat să văd că și alții cred în aceste principii și scriu despre ele. E drept, în articol se vorbește mai mult sau mai puțin despre clasicul "să fim mai buni de Crăciun și nu numai," dar principiile expuse acolo (a fi vs. a avea) sunt extrem de adevărate și importante și pot fi aplicate cu …

În drum spre casă, cu un cântec în traistă

Image
Când voi citiți rândurile astea eu sunt în tren spre Ploiești. Ajung acasă chiar în ajun. Bradul e gata, după cum vedeți. Aseară am mai inventat o piesă, simplă, fără chestii profunde, în care am plasat o situație pur ipotetică și deloc personală în actuala atmosferă de sărbătoare care ne învăluie, fie că unora le place sau nu. Compus și tras pe loc, în artistica mea garsonieră din Mănăștur.
REPLAY
Colored lights turn on the city
The jolly season's on its way
Oh my God, you look so pretty
As I turn to you and say

Despite your treason
We might replay
A warmer season's
Gonna bring me back some day

Despite your reasons
What can I say
A warmer season's
Gonna bring me back some day

Goin' back home to my old town
Deserted places left behind
Never ever wanna let you down
I guess I am a little blind


Și ce-ai rezolvat sărind, stimabile?

Din punctul meu de vedere absolut nimic, din contră chiar. Nenorociții aflați la putere vor continua să facă același lucruri, nestingheriți. Copiii tăi vor avea un tată accidentat, fizic și psihic, cu siguranță și mai inutil decât era (sau decât se considera el) până acum. Din fericire n-ai murit și nici nu ai paralizat, că atunci am fi discutat chiar în alți termeni. Presa va profita de gestul "eroic" și va face bani și audiență pe spinarea matale. Latrina 3 (pe care probabil ai consumat-o excesiv până acum și iată, ți-a dăunat grav sănătății) va jubila și va vorbi și în continuare despre o Românie mult mai apocaliptică decât este ea în realitate, de la înălțimea unor salarii de tocșoiști de multe mii de euro. Ai câștigat doar o pagină Facebook și mulți fani inocenți, ușor impresionabili, săraci cu duhul și dezorientați în alegerea unor modele eficiente. Dar ai atras și comentarii care nu-s neapărat de acord cu saltul tău sec, cum ar fi acesta:
"Destept om... Avea un co…

Câteva idei despre comunism

Image
Ele nu vin de la un expert în politică sau sociologie, nici pe departe, ci încerc doar să fac câteva observații de bun simț zic eu, precum și o scurtă abordare din punct de vedere spiritual a acestui concept. Sau a unor derivate ale lui. Nu mai e de mult timp o știre că foarte mulți români regretă perioada comunistă. Ultimul sondaj realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie ne oferă următoarele rezultate: 45% dintre români consideră că ar fi trăit mai bine dacă nu avea loc revoluția61% consideră că o duc mai prost ca înainte de 1989doar 24% spun că trăiesc mai bine acum Marja de eroare ar fi de 2,7%, dar eu deja am îndoieli în privința ei, atunci când citesc următoarea inepție: "Studiul a fost realizat pe un eşantion de 1.476 indivizi de 18 ani și peste". Păi cum adică de 18 ani și peste? De ce ai lua în calcul părerile unor oameni care nici nu erau născuți la Revoluție, doar în funcție de ce au auzit de la alții? Chiar și eu, care aveam 11 ani la acel moment,…

Am scris un nou cântecel (Where the World Ends)

Weekend-ul ăsta m-am jucat la chitară și am scris o piesă despre o imagine care-mi apare uneori în minte:  ajungi undeva departe, te trezești la sfârșitul unei călătorii, la capătul lumii poate, doar tu cu ea, cobori să iei micul dejun, bei o cafea și citești ziarul local, chiar dacă nu te interesează știrile, admiri oceanul și uiți de lume pe termen nedeterminat. Australia, Noua Zeelandă, Hawaii poate, Caraibe, Africa, America de Sud... Cum nu eram familiar cu versurile (încă nu le știu pe dinafară) am fost cam nesigur cu piesa iar la un moment dat mi-a intrat screensaver-ul, așa că a trebuit să dau de mouse (autenticitate și amatorism în același timp), dar mă bucur că am descoperit în mine cuvintele astea care-mi plac tare.
WHERE THE WORLD ENDS
There's a bar at the end of the world
Where the sea salt blends the coffee flavor in your nostrils
The daily paper feels so fresh, you already miss her flesh
Waiting for you in the warm sheets like a savior

I think I'll have a beer
A…

Fără clasice de data asta

V-ați lămurit data trecută că-s un cocalar care nu prea gustă filmele clasice, așa că dacă n-ați fugit încă, hai să revenim la filmulețe mai ușoare. Sau poate nu chiar. The Town. Ce pot spune, Ben Affleck has done it again: scenariu, regie, rol principal, toate excelent făcute. The Town este denumirea dată de localnici cartierului Charlestown, din Boston, renumit pentru infracționalitatea ridicată și mai ales pentru jafurile date la bănci. Filmul mi-a adus aminte de celebrul Heat cu Pacino și de Niro și, la fel ca atunci, nu știi cui să-i ții partea, infractorului sau polițistului. Alături de Affleck apar Jon Hamm (Mad Men), splendisima Rebeca Hall (Vicky din Vicky, Cristina, Barcelona) și Jeremy Renner, nominalizat la Oscar anul ăsta pentru The Hurt Locker. Apropo de premiile Academiei, pariez pe filmul ăsta la anul în februarie, sigur va fi nominalizat cel puțin o dată. Takers. Același subiect, aceleași echipe: gașca de hoți care dă găuri la bănci și poliția de partea cealaltă. Acț…

ATB - Twisted Love

În zilele în care renunțăm la rock și fierbem vin și țuică pe care le servim în sunet de colinde, ATB ne plimbă în Africa de Sud, cu noul clip al noului său single, care sună fascinant, așa cum ne-a obișnuit. Fiind cel mai interactiv artist pe care îl urmăresc pe Facebook, ATB a postat și imagini din excursia în Africa, (cred că) le puteți vedea aici.

Vedetele tot vedete rămân

Dacă te uiți în DEX, vei găsi vedeta definită în special ca fiind artistul celebru sau sportivul de mare talent sau popularitate. Există însă o altă definiție care îmi place mai mult: "Persoană care se impune în mod intenționat într-un domeniu de activitate" (deși nu-s de acord cu partea legată de intenție - sunt oameni ajunși vedete și fără o intenție fățisă). Avem și un sens peiorativ cu care se folosește termenul de vedetă și acesta va fi prezent în acest articol, unde mă refer mai degrabă la ceea ce numim o persoană publică, dar care pentru omul de rând se consideră sau se comportă ca o vedetă, conștient sau nu.
Am cunoscut de-a lungul timpului mai multe astfel de persoane. Greșeala pe care am făcut-o de fiecare dată a fost să confund relația vedetă - admirator cu una de prietenie. Rareori spre deloc e cazul de așa ceva. Distanța dintre scenă și spectator este exact ceea ce este: o distanță. Lucrurile evoluează de regulă de la "ha, ce de gașcă e, un om ca toți oamen…

Șefisme, muisme și arte marțiale

Orice mucea se crede șef, la rândul său, în ierarhia infinitului. Până și femeia de serviciu se poate crede șefa măturii, în cazul în care posedă tot atâta creier ca și lemnul din care e făcută coada acesteia. Combinația dintre batjocura primită de sus de la șeful direct și impresiile de importanță pe care o persoană le are poate fi periculoasă și extrem de deranjantă pentru subalternii acesteia (sau, mai grav, pentru cei care nici măcar nu-i sunt subalterni, decât în imaginația persoanei respective). 
Astfel de specimene există la fiecare loc de muncă, aproape fără excepție. Ideea e să nu-i lași să te calce pe cap și să le răspunzi într-un stil judo, folosindu-te chiar de tonul și de argumentele lor pentru a-i pune jos. Dacă nu faci asta din primul moment în care ești călcat pe coadă, vei fi marcat definitiv drept ăla bun la toate, naivul, bunul încasator, fraierul oricând gata pentru a mai primi o sarcină ce nu-i aparține sau doar o simplă muie. Pe de altă parte, există și un avanta…

Draci, neșansă și ghinion

Cine mă are pe Facebook a putut remarca pronosticul meu înainte de Napoli - Steaua. Am spus că vom pierde. Așa a fost, gol în minutul 93. Cu un egal mergeam mai departe în primăvara Europa League. După meci am frecat un pic canalele. Am aterizat și pe jesepe, nu o mai făcusem de mult. Naum deja îl avea prin telefon pe Gigi. Ce surpriză! Și ce credeți că ne spunea atoateștiutorul? "Dacă pierzi în minutul 93, nu prea are cum să fie de la Dumnezeu. Eu cred că Dumnezeu nu se bagă la fotbal, deci clar a fost dracul." Geambașu e și el în studio și, din bun simț, nu comentează un asemenea discurs halucinant. Naum e moderator și simte că trebuie să spună ceva, așa că adoptă o mufă profundă și spune "Hmm la câți bani sunt în fotbal, e foarte posibil să se bage și dracul, așa e." Dar de ce (și semnalez a 3-a oară asta pe blog în ultima vreme) sumele mari de bani sunt asociate cu Satana, măi Naumule care ești tu Naum? Păi pe principiul ăsta Gigi e ghiavolu' în persoană. A…

Visca Barça! (elogiu adus celei mai frumoase echipe)

Image
Din fericire știu că măcar două fete îmi citesc articolele sportive și în special pe cele despre Barcelona: mă refer la Ina și la Adriana (suporter catalan de la fața locului). Iar despre Barça este musai să vorbim într-o perioadă în care formația catalană doboară record după record și seduce total prin calitatea jocului prestat, această combinație letală dintre datele statistice și impresia artistică făcându-i pe mulți (inclusiv pe mine) să considere FC Barcelona de acum (sau cea a ultimilor 4-5 ani, ca să extrapolăm și să-l prindem și pe Ronaldinho) drept cea mai frumoasă dar și cea mai bună echipă de club de fotbal din istorie. Chiar și Johan Cruyff afirmă asta despre echipa lui Messi, Xavi și Iniesta. Hai pentru început să punctăm câteva dintre recordurile acestei echipe (multe dintre ele realizate chiar în acest sezon) apoi să ne delectăm cu ultima lor victorie din campionat.
Este singura echipă din Europa care din anul (atenție) 1955 nu a lipsit nici măcar un an din competițiile …

Afară e frig, luați-vă și fesele cu voi

Un fes, două fesuri. O fesă, două fese. No bun, ăla care a lansat expresia din titlu se gândea la fesuri și, mai grav (sau mai amuzant), e că n-a zis-o la mișto, ci pe bune. În fine, ideea e în felul următor: nu pot înțelege oamenii care în plină iarnă, pe un frig care-ți paralizează creierașii, umblă cu capul gol, de parcă ar fi Iron Man. Ger, ploaie, lapoviță, ninsoare, you name it, ei sunt cu capul gol (sau descoperit, dacă vreți) și cu urechile țepene, mai roșii ca la prima întâlnire. Am doar două posibile explicații pentru această bravură stupidoidă:
1. Consideră că le stă prost / funny / bizar cu fes / căciulă / șapcă  / glugă și, din jenă, preferă să se dea Chuck Noriși imperturbabili în fața capriciilor vremii.
2. Nu vor să-și strice frizura / coafura (aici intră în special doamnele) și astfel aleg să rămână frumoși / frumoase dar cu creierul congelat.
În ambele situații este vorba de prostie și nimic altceva. Nu pot să cred că la minus țânșpe grade ție nu ți-e frig sau dacă ni…

Class of '93

Image
Aseară mi-am regăsit o fostă colegă. Nu de muncă. Nici de facultate, nici măcar de liceu. Am fost în aceeași clasă între 1989 și 1993, în gimnaziu. Adică acum 17 ani  - și când spui cifra asta parcă te minunezi puțin. Copiii care se nășteau atunci au acum propriile povești de dragoste, fumează, fac sex și se pregătesc de bac. Cum am dat de Cristina? Foarte simplu. Am reauzit All That She Wants de la Ace of Base și am avut un flashback. Această piesă a fost power play la banchetul nostru din '93, la finalul clasei a 8-a. Atunci cred că de abia aflasem că nu barza aduce copiii și tot atunci erau la modă jocurile alea cu ghicitul mâinii în care era moneda, urmat de un pupic pe obraz, când dansam. Am avut un crush pe Cristina atunci, dar eram extrem de timid. Asta avea să mă țină (timiditatea, nu crush-ul) pe tot parcursul liceului, unde am fost din nou colegi, nu însă de clasă.  Dar să revin și să dau sens poveștii. Piesa celor de la Ace of Base mi-a reamintit de ea, așa că am dat rap…

Cadouri în avans

Image
Vineri, după ce-am ieșit de la muncă în mijlocul unui Cluj aflat în plină ninsoare, am fost să plătesc două facturi apoi să-mi fac două cadouri de Crăciun. Iată cum arată primul:


Din categoria "am dat în mintea copiilor la bătrânețe", am achiziționat un gamepad Logitech Rumblepad 2, cordless, care are două meniri: protejarea tastaturii laptopului, care nu e făcută pentru jocuri, dar mai ales înlesnirea comenzilor (l-am testat pe Fifa și PES și poți face multe giumbușlucuri, ideea e că ai nevoie de timp să te acomodezi cu această jucărie). De la magazinul Play am luat un set noi de coarde pentru chitară, uimit fiind cât de mult s-au ieftinit (un set D'Addario light doar 21 de lei?!) Așa că sâmbătă am pus-o pe Jess la treabă, după cum puteți vedea mai jos.  Salutări din înzăpezitul Cluj, care ieri arăta așa. Și nici azi nu-i prea diferit. Mă duc să revăd Irish Music Pub la un capuccino.
Wake Up Dead Man Cover - The funniest videos are a click away

Cel mai frumos oraș din țară e gata de Sărbători

Imaginile din clipul de mai jos au fost surprinse sâmbătă. În ultima secvență intrați în Mănăștur, venind din centru, exact ca în traseul meu zilnic. Ne auzim din nou mai pe seară.

Clasicele nu e de mine

Image
Mda, clar. Sunt țăran, cocalar, ce vreți voi. Am recomandat sute de filme (probabil bat chiar spre o mie) în cei 4 ani de existență ai acestui blog și mă dau cinefil rotund amator, dar este evident că nu-s bun de nimic. Să vă explic. Mi-am propus în ultimele săptămâni să văd 3 filme vechi, mari clasice, care până acum îmi scăpaseră. Concluzia: la unul n-am rezistat decât 40 de minute (ajungând la durata asta din 3 încercări chiar) iar celelalte două nu m-au impresionat. Dar hai să le luăm pe rând.
Breakfast at Tiffany's (1961). Vai, de când doream să-l văd... Pentru un obsedat de New York, totodată mare pasionat de filme, era musai, știu. Băi, ce să zic, era să renunț pe la jumate... Ok, fain, nu pot spune că mi-a displăcut total, dar nici nu m-a impresionat cu nimic. Poate și pentru faptul că genul ăla de femeie jucat de Audrey Hepburn mă scoate efectiv din minți. Am avut așa ceva, nu merci, bine pa. Filmul ăsta mi-a adus aminte de Barefoot in the Park, un alt clasic care m-a deza…

Yesterday, 30 Years Ago

Image
Yoko came up to me when I was in my twenties, and she put her hand on me and she said, 'You are John's son.' What an amazing compliment! Bono
Ieri s-au împlinit 30 de ani de la moartea lui John Lennon. Nu sunt un mare admirator al muzicii Beatles, nici al celei produse de John după destrămarea celei mai celebre trupe din istorie. Însă când vine vorba de legende rock las la o parte gusturile personale și mă înclin cu respect. Pentru mine Beatles înseamnă mai degrabă coloana sonoră a adolescenței părinților mei și o mare sursă de inspirație pentru Bono și U2, iar chestiile astea nu-s deloc lipsite de importanță.
John Lennon a murit la 40 de ani, ucis de un fan scelerat în fața locuinței sale din Upper West Side, New York, chiar lângă Central Park, pe când se întorcea acasă de la un eveniment împreună cu soția sa, Yoko Ono. Ucigașul, un tânăr de 25 de ani numit Mark Chapman, obținuse un autograf de la Lennon cu doar câteva ore mai devreme, în timp ce acesta pleca la evenim…

An Airplane in Front of the Moon

Image
Așa-i că primul impuls la vederea acestei fotografii este să spuneți că ea e trucată? Ei bine, se pare că nu e. A fost postată pe site-ul oficial NASA așa că n-avem ce face și-i credem pe cuvânt. Există o secțiune a acestui site, numită APOD (Astronomy Picture of the Day) care prezintă astfel de imagini senzaționale, însoțite de explicații. Iat-o pe cea care descrie fotografia de mai sus:
If you look closely at the Moon, you will see a large airplane in front of it. Well, not always. OK, hardly ever. But if you wait for days with your camera attached to a Moon tracker in a place where airplanes are known to pass, you might catch a good photograph of it. Well, if you're lucky. OK, extremely lucky. The above image was taken two weeks ago over South East Queensland, Australia using an exposure time of 1/250th of a second and, in the words of the photographer, "a nerve of steel". 
Dacă v-am stârnit apetitul încercați și Home from Above, Earthrise, Lar…

Home for Christmas (câteva recomandări muzicale de sezon)

Image
Anul ăsta parcă până și mie (long time fan) mi s-a cam luat de Hrușcă și vreau alte muzici de Sărbători. Am descărcat un pack cu vreo 11 giga de colinde și tot încerc să fac o selecție, pentru că m-ar prinde Anul Nou ascultând cele aproape 1500 de piese de acolo. Oricum, hai să punctăm din start un evergreen: tot ce cântă Frank Sinatra despre Crăciun este ca în povești. După ce ai dat play nu-ți mai trebuie decât o cană de vin fiert, foc în sobă și troiene la geam. Alți carols classics pentru mine sunt Boney M. - bunica ne-a luat o casetă cu ei când eram mici și ne-am îndrăgostit de acele melodii, care ne urmăresc și acum în fiecare an. Da, vorbesc serios, încercați albumul de Crăciun al celor de la Boney M., veți fi surprinși ce fain sună.
Ați putea încerca apoi albumele Home for Christmas ale reginii Christian pop, Amy Grant (1992) și Sheryl Crow (2008). Ambele discuri au acest titlu dar melodii diferite (Amy cu Have Yourself a Merry Little Christmas - probabil colindul meu preferat …

Și ei călătoresc cu noi

Iată cele mai enervante tipuri de călători cu busul.

1. Climberul. Ăsta e cel cu rucsacul în spate (nu i-am găsit altă rimă). Se știe foarte bine că este o adevărată nesimțire purtarea unui rucsac în spate într-un bus plin, pentru că acea cocoașă ocupă un spațiu care s-ar elibera dacă ai ține rucsacul de toartă, la picioare. Doi la mână, chiar și pentru climber este (teoretic) mai enervant să-și frece sacul de toți și să se împingă pentru a-și face loc, d'aia nu percutez deloc de ce dracu' nu și-l dă jos. Azi dimineață în bus erau doi climberi din ăștia care stăteau cu sacii spate-n spate, sprijiniți unul de altul. Nu se cunoșteau între ei. So annoying & gay!
2. Derutatul. Stă întotdeauna în dreptul ușilor și pare foarte mirat și trezit din visare când busul ajunge în stație, la modul "Oh, coboară lume din bus? Și se mai suie și alții? La naiba, credeam că nu va mai fi trafic pe ușile astea până peste 5 stații când cobor eu, d'aia stăteam așa nonșalant". Ace…

Timpul nu există. Puteți cuprinde cu mintea acest concept?

Image
Evident, este foarte greu să accepți această noțiune. De fapt, ca să fim și mai exacți, este aproape imposibil să-ți reprimi instinctul de a da cu tifla din secunda 0 unei discuții despre non-existența timpului, pe care tu îl percepi ca fiind mie la sută real în cadrul existenței tale. Prin urmare acest articol se adresează doar acelora care se consideră capabili să gândească în afara tiparelor și care realizează faptul că, în afara existenței noastre fizice, pe care o experimentăm prin intermediul celor 5 simțuri, se petrec chestii de o anvergură mult mai mare.
Încă din secolul 5 î.Hr. diferiți filozofi greci au susținut faptul că timpul nu există și că el este de fapt o iluzie. Dar ce este timpul pentru noi, oamenii de rând? Cum putem defini această noțiune fără a ne lega în definiție de termenul definit? Sunt sigur că, pentru început, putem cădea de acord asupra faptului că orice definiție care conține termenul definit își pierde imediat valoarea și poate fi declarată nulă (de exe…

Un nou moș autentic

Exact ca acum un an, ai mei au venit la Cluj în acest weekend pentru ca Moș Nicolae să ne prindă împreună. După cum veți vedea în pozele de mai jos, pe drum s-au oprit și în Sibiu. Vremea a fost foarte faină iar lipsa zăpezii n-a afectat cu nimic totala autenticitate a acestei sărbători petrecută în familia în care Moșul mai vine chiar și acum pe șestache.  Ieri am luat masa la Hubertus (Nic Cage nu mai era în zonă) apoi am văzut un film bun cu Russell Crowe despre care am să vă povestesc în curând. Statuia lui Matei Corvin din Piața Unirii a fost redată orașului după foarte mulți ani. Aseară am fost la Fabrica de Pensule, în Boiler Club (inedit local), unde am asistat la al 4-lea concert Urma de când m-am mutat la Cluj (o medie bunicică, zic eu). Iată o poză de la concert (mai multe am pe Facebook). Berea pe care o aveam în mână mi-a fost oferită de Mihai (thanks mate, the next one is on me). Am o poză și cu Whiterune, dar ea m-ar renega și mi-ar raporta blogul dacă aș posta-o, așa că…

Conversațiile lui Neale continuă

Image
Săptămâna trecută am primit o comandă de 3 cărți ale lui Neale Donald Walsch: Friendship with God, What God Wants și Home with God (In a Life That Never Ends). Aseară le-am terminat de citit. Cine a parcurs seria CwG știe probabil despre ce fel de cărți vorbim. Alții care aud pentru prima dată despre un tip care a scos o serie de cărți în care se conversează cu Dumnezeu pot numi asta blasfemie, schizofrenie, încercare de a scoate bani și așa mai departe. Pot înțelege asta. Ai nevoie de o deschidere anume, de o spiritualitate liberă, de capacitatea de a te desprinde de doctrina mai mult sau mai puțin manipulantă în care ai fost crescut pentru a da o șansă acestor cărți și apoi pentru a le înțelege și chiar transpune în viața ta de zi cu zi. Repet ideea pe care am mai spus-o aici pe blog, auzită prima dată la cea care mi-a dat CwG în format digital înainte de a le cumpăra: de ce dacă tu vorbești cu Dumnezeu înseamnă că te rogi dar dacă pretinzi că Dumnezeu vorbește cu tine înseamnă că e…