Sunday, 7 November 2010

Ipocriții din noi și mormintele din China antică

Am fost și eu la Cenaclul Flacăra când eram mic. M-au dus ai mei, la Sala Sporturilor din Ploiești și (din fericire) nu pe stadionul Petrolul atunci când au murit 5 oameni iar mult stimatul și iubitul a pus definitiv cruce acestui festival ambulant. Mai țin minte și faptul că la noi în casă existau discuri de vinil cu cenaclul iar copilul din mine le asculta cu plăcere, total delimitat de orice inflexiuni politice sau patriotice. La noi în casă exista chiar și o carte cu poeziile lui Păunescu. Auzisem și faptul că el aduce osanale puterii comuniste, dar eram prea mic să mă intereseze asta. Bine, nu că acum m-ar interesa mai mult. Oricum, chiar dacă nu l-a citit, orice om realizează faptul că fără a pupa dictatorul unde trebuie, Cenaclul Flacăra nu ar fi putut exista în acea perioadă. Dar nici asta nu e o problemă și altceva aș dori eu de fapt.

M-ar interesa alte aspecte, pe care moartea celui numit (acum doar, nu înainte de dispariția sa) geniu le-a scos din nou la iveală. Aș vrea mult mai puțină ipocrizie, atât din partea omului de rând, cât poate mai ales din cea a trusturilor media. Pe guvernanți nu-i pomenesc acum, nu fac obiectul discuției și oricum ei sunt o cauză pierdută. Aș vrea ca tu, om de rând, dacă atunci când trăia Păunescu îl ignorai, acum să nu-mi invadezi retina și timpanul cu citate, poezii sau clipuri cu el. Aș vrea să nu-l numești genial acum, dacă în timpul vieții sale nu ai făcut-o. Cred că în ultimele 3 zile am auzit atât de des pomenite cuvintele "geniu" și "genial" încât am putea distribui câte unul de căciulă pentru toți câștigătorii de premii Nobel din ultimii 10 ani. Guess what? Nu țin minte ca Păunescu să fi fost numit geniu măcar o singură dată de către cineva, oricine, până acum 2 zile. Doi la mână, fără să-l fi citit cu atenție, îmi permit să spun că eu personal nu-l consider un geniu. Pur și simplu. Cunosc personal un singur om care îl admira pe Păunescu. El este bunul meu prieten Emil, care mă onorează prin faptul că este abonat acestui blog, așa că-l anunț că rândurile de mai sus nu-i sunt adresate și că îi respect preferințele. Despre alt gen de persoane vorbesc eu aici.

Aș mai vrea să nu văd atâția oameni îndurerați care plâng "o altă valoare care ne părăsește", după ce, la Revoluție, tot voi ați vrut să-l linșați în fața unei ambasade unde a căutat refugiu, el, propagandist comunist rămas fără subiectul muncii. Aș vrea să nu mai asist nici la înmormântări în direct la tv, nici la ipocrizia realizatorilor de știri și de reportaje, care-l plâng pe marele poet dispărut, dar probabil nu ar putea numi 2 poezii scrise de el. Pentru voi, moartea lui Păunescu este doar un alt subiect de presă, unul gras chiar. Și atât. Ar fi de asemenea recomandat să renunțăm la șabloanele extrem de fumate și de ireale de genul "a plecat acum în cer, să scrie poezii stelelor". Încercați să realizați faptul că sufletul acestui om tocmai are parte  de niște revelații fenomenale, ceva îmi spune că nu se mai gândește la poezii acum. Și cu siguranță nu i-ar putea păsa mai puțin de felul în care era îmbrăcat Băsescu atunci când a venit să-i aprindă o lumânare. CTP are impresia că aspectul vestimentar ar face vreo diferență în acest caz. Eu consider că nu, tocmai am explicat de ce. Mai degrabă aș fi interesat să nu-l mai văd pe CTP în trening la tv. Faptul că președintele țării vine în pulover să-și ia adio de la cel care, se spune, a fost mentorul generației în blugi, nu mi se pare câtuși de puțin anormal, ba din contră.

Dar, nu-i așa, orice subiect de presă deviază inevitabil către Băsescu și PDL. Iar aici țin să menționez din nou mizerabila televiziune numită Antena 3. Vineri am asistant la momente halucinante, când o cață (pe numele ei Dana Grecu) a mers în satul unde a copilărit poetul și intervieva localnicii, folosind numai insinuări de genul "s-a stins și pentru faptul că nu mai suporta modul în care a ajuns țara asta". Fabulos! E clar, Băsescu e de vină c-a murit Păunescu. Nu doar eu am remarcat asta, ci și sorella, care a deschis azi tv-ul pe Antena 3. Concluzia inoculată publicului telespectator era aceeași. Vorba ei, probabil că și Dinică tot din cauza lui Băsescu a murit. La naiba, până și Toma Caragiu poate.

Probabil știți că nu sunt ceea ce ei ar numi un băsist. Nici pe departe. Consider toți guvernanții o apă și-un pământ. Majoritatea este compusă din nenorociți care fură, indiferent de culoarea lor politică (asta este oricum o frecție). Băsescu și pedeliștii sunt la fel ca și restul, din punct de vedere moral. Diferența se face doar la modul care e mai șmecher decât celălalt. Așa că nu vreau să fiu perceput ca un apărător al puterii. Dar modul grobian în care se face presă mă scârbește atât de mult încât uneori mai degrabă aș sufla o flegmă între ochii unui jurnalist, decât în cei ai unui politician. Vorba lui Cili (acuma nu știu dacă s-a luat după Băsescu sau nu), dacă nu te mai uiți două săptămâni la tv viața ți se pare brusc mai frumoasă. Iar eu completez această idee afirmând că este efectiv lamentabil să te folosești de moartea unui om pentru a da din nou în cap puterii. Da, o merită, dați-le-o bine, dar nu așa
Prin urmare închei, citând comentariul excelent trimis de un cititor lui CTP la articolul de mai sus, asta ca să fac legătura și cu titlul acestui articol: 
"Puteam să jur că, în cele din urmă, o sa fie și Băsescu băgat, macar puțin, cu oaresce remarcă negativă. Nu că nu ar fi adevărată. Cred că și despre mormintele antice din China să fie articolul, tot la Băsescu ajungeți, d-le CTP".

Cam așa e, domnilor jurnaliști, patrioți, poeți sau cititori, simpli oameni. Iar pentru a balansa cumva această infuzie de patriotism, lacrimi, geniu și poezie din ultimele zile, vă invit să citiți și asta. Poate chiar și asta.

p.s. Tocmai când mă pregăteam să public acest articol, un prieten a postat pe Facebook următorul text. Iată ce spune Andrei:
"Un aspect al normalităţii socio-politice, adică acceptarea faptului că nu toată lumea trebuie să aibă aceeaşi părere cu tine, este materia la care România pică restanţă după restanţă. Studiu de caz: odată cu moartea, A. Păunescu a devenit un semizeu, infailibil, intangibil şi dincolo de orice critică. Cine "se ia de el" este un nimeni,... un jegos, un imbecil, un etc. Sfântul e sfânt, moartea vindecă orice. Not.  
Când medialimbiştii şi pseudo-oamenii politici ("pseudo" vine înainte de "oameni", da?) ahtiaţi după rating o să înţeleagă că Păunescu-porcul, Pănescu-grobianul, Păunescu-obezul, Păunescu-geniul, Păunescu-poetul, Păunescu-superstarul au fost una şi aceeaşi persoană, o să avem parte de un dram de normalitate."