Monday, 29 November 2010

Execuție fără milă pe Camp Nou

C.Ronaldo, acum câteva zile: Și ce dacă Barcelona a dat 8 goluri Almeriei? Să vedem dacă ne dă și nouă tot 8...
Cristiano, te mulțumești cu 5?

Am spus că voi face un update la articolul în care făceam o avancronică la El Clásico, după meci, însă un asemenea meci merită un articol separat. Scuze fetelor și celor care nu-s pasionați de fenomen, pe care i-am stresat și pe Facebook cu acest meci senzațional. M-am temut că derby-ul nu se va ridica la înălțimea așteptărilor și reclamei la care a fost supus în ultimele zile. Însă a făcut toți banii și a demonstrat încă o dată că întâlnirile dintre Barcelona și Real sunt cele mai speciale din lume. Catalanii au învins cu 5-0, de o manieră entuziasmantă, șocantă, dezarmantă, administrând prima înfrângere suferită de Mourinho de când e la Real.  Și ce înfrângere, doamnelor și domnilor! 
Acest meci a arătat lumii întregii că modestia și munca în echipă vor învinge mai mereu individualitățile, cu atât mai mult cu cât ele sunt arogante și lipsite de fair-play, vezi-i pe Mourinho și C.Ronaldo, acesta din urmă dovedindu-și din nou infectul caracter de cocalar care nu știe să piardă, atunci când l-a bruscat pe Pep Guardiola. Cea mai bună echipă din lume a demolat cel mai bun antrenor din lume - aici e șmecheria: echipa contează, nu omul. Iar Barcelona își crește marii jucători la club, în timp ce Real îi cumpără gata formați, iar această diferență de mentalitate și de organizare se vede la rândul ei între cele două mari cluburi. S-a văzut  foarte clar și în seara asta. Dacă piticii magnifici ai Barcei (Messi, Bojan, Xavi, Iniesta, Pedro și alții) nu au mai jucat la alt club și au crescut practic împreună, Realul colecționează vedete ale căror colegi de cameră din copilărie sunt de mult uitați. 
Au marcat: Xavi, Pedro, Villa de două ori (ambele din pasele lui Messi, care a dat și o bară superbă) și Jeffren. Este cea mai clară victorie a catalanilor în fața lui Real din ultimii 16 ani, de la dream team-ul lui Cruyff. Îmi doresc ca aceste echipe să facă ele cumva și să-și dispute la anul finala Champions League, pe Wembley, acolo unde Barca triumfa în prima ediție a Ligii, în 1992. E drept, pe vechiul Wembley, dar nu mai contează. Momentan nu ne mai rămâne decât să aplaudăm spectacolul la care am asistat și această echipă superbă, care de ani buni mă face să uit de Milan-ul lui Gullit, Van Basten și Rijkaard cu care crescusem.