Monday, 29 November 2010

Execuție fără milă pe Camp Nou

C.Ronaldo, acum câteva zile: Și ce dacă Barcelona a dat 8 goluri Almeriei? Să vedem dacă ne dă și nouă tot 8...
Cristiano, te mulțumești cu 5?

Am spus că voi face un update la articolul în care făceam o avancronică la El Clásico, după meci, însă un asemenea meci merită un articol separat. Scuze fetelor și celor care nu-s pasionați de fenomen, pe care i-am stresat și pe Facebook cu acest meci senzațional. M-am temut că derby-ul nu se va ridica la înălțimea așteptărilor și reclamei la care a fost supus în ultimele zile. Însă a făcut toți banii și a demonstrat încă o dată că întâlnirile dintre Barcelona și Real sunt cele mai speciale din lume. Catalanii au învins cu 5-0, de o manieră entuziasmantă, șocantă, dezarmantă, administrând prima înfrângere suferită de Mourinho de când e la Real.  Și ce înfrângere, doamnelor și domnilor! 
Acest meci a arătat lumii întregii că modestia și munca în echipă vor învinge mai mereu individualitățile, cu atât mai mult cu cât ele sunt arogante și lipsite de fair-play, vezi-i pe Mourinho și C.Ronaldo, acesta din urmă dovedindu-și din nou infectul caracter de cocalar care nu știe să piardă, atunci când l-a bruscat pe Pep Guardiola. Cea mai bună echipă din lume a demolat cel mai bun antrenor din lume - aici e șmecheria: echipa contează, nu omul. Iar Barcelona își crește marii jucători la club, în timp ce Real îi cumpără gata formați, iar această diferență de mentalitate și de organizare se vede la rândul ei între cele două mari cluburi. S-a văzut  foarte clar și în seara asta. Dacă piticii magnifici ai Barcei (Messi, Bojan, Xavi, Iniesta, Pedro și alții) nu au mai jucat la alt club și au crescut practic împreună, Realul colecționează vedete ale căror colegi de cameră din copilărie sunt de mult uitați. 
Au marcat: Xavi, Pedro, Villa de două ori (ambele din pasele lui Messi, care a dat și o bară superbă) și Jeffren. Este cea mai clară victorie a catalanilor în fața lui Real din ultimii 16 ani, de la dream team-ul lui Cruyff. Îmi doresc ca aceste echipe să facă ele cumva și să-și dispute la anul finala Champions League, pe Wembley, acolo unde Barca triumfa în prima ediție a Ligii, în 1992. E drept, pe vechiul Wembley, dar nu mai contează. Momentan nu ne mai rămâne decât să aplaudăm spectacolul la care am asistat și această echipă superbă, care de ani buni mă face să uit de Milan-ul lui Gullit, Van Basten și Rijkaard cu care crescusem.


Se întâmplă în Clujul anului 2010

Azi am ieșit în pauza de masă și la nici 50 m de sediul firmei mi-a fost dat să văd cel mai grotesc peisaj al acestor 18 luni de când locuiesc în Cluj. O mamă (spălățică, nicidecum vreo borfașă) își asista copilul care trăgea o căcăstoare în plin troturar. Băi, trăi-ți-ar, deci nu așa flancat de un pom cât de cât, nu după vreo mașină, ci efectiv în plin trotuar! Am ocolit așa, finesse, apoi am accelerat cât am putut. Culmea, alți rahați tronau pe trotuar și ceva zeci de metri mai încolo. Cine i-a făcut chiar nu mai contează.
Cum este posibil așa ceva? De ce acea femeie n-a căutat o budă publică, vreun local sau măcar niște boscheți? De ce n-a lăsat copilul să facă pe el? De ce în Occident oamenii curăță până și rahatul lăsat pe străzi de animalele de companie iar noi ne învățăm copiii să se cace pe stradă? Iată alte întrebări retorice la finalul primului deceniu din noul mileniu.

Sunday, 28 November 2010

Luni, de la ora 22.00 pe Digi: El Clásico, cel mai mare derby al planetei

Primul meci FC Barcelona - Real Madrid a avut loc în anul 1902. Până acum era cel mai vizionat eveniment sportiv al anului, după finala Champions League și înaintea Superbowl-ul american, aproximativ o sută de milioane de oameni de pe tot cuprinsul planetei urmărindu-l în direct. Între timp însă, MEDIA-PRO, deținătoarea drepturilor tv pentru campionatul spaniol a pătruns și în India și se așteaptă ca audiența meciului de mâine să doboare toate recordurile.

În clasamentul general all time al acestor confruntări, Real Madrid are cu 14 victorii peste Barcelona, iar meciul de mâine seară se anunță senzațional prin prisma faptului că ambele echipe domină clar Primera Division și, mai mult decât atât, și-au spulberat ultimii adversari (Barça a realizat cea mai categorică victorie în deplasare din ultimii 51 de ani, 8-0 la Almeria, iar Real 5-1 cu Bilbao). În ultima etapă din Champions League ambele echipe au defilat în deplasare (Barça 3-0 cu Panathinaikos, Real 4-0 cu Ajax, atât Messi cât și Ronaldo au marcat) și ambele sunt deja calificate, cu o etapă înainte de final. Madrilenii au cel mai bun start de campionat din istorie (10 victorii, 2 egaluri) și e clar că mâna lui José se vede din nou. Messi și C.Ronaldo au înscris câte un hat-trick în aceste ultime meciuri de campionat, dar există ceva și mai tare de atât, în ce privește aceste superstaruri ale celor două echipe (deși îl detest pe CR7, trebuie să admit că este ceea ce numim un superstar), anume că ambii au mai multe goluri marcate decât meciuri jucate până acum în  această ediție de campionat. Mai mult decât atât, Messi a înscris pentru Barcelona 54 de goluri în 48 de meciuri în 2010! Nici CR7 nu stă deloc rău: el a ajuns la cota de 50 de goluri marcate pentru Real (de când s-a transferat aici) în doar 54 de meciuri, doar un singur alt jucător, în 1933 (!), pe nume Olivares, reușind o performanță mai bună, cu 50 de goluri în 47 de meciuri.
Dacă ți s-ar întâmpla toate astea când joci FIFA, ai căuta să setezi jocul cu un nivel de dificultate mai sus. Sau dacă ai vedea-o în filme, ai spune că-i trasă de păr. O vedem însă în realitate și toate aceste date anunță un meci fabulos mâine seară.

Oricum, poate că n-ar fi recomandat să insistăm atât de mult pe duelul de la distanță dintre Messi și C.Ronaldo, istoria și gloria echipelor pe care le reprezintă depășindu-i cu mult, oricât de mari ar fi aceste două individualități. Meciul se va juca pe Camp Nou (am fost și eu acolo, hai să fiu nesuferit iar și să vă arăt poză de acum aproape 10 ani) și, apropo, sigur o să scriu în curând despre stadioanele mele preferate, pentru că am un adevărat cult pentru aceste construcții. Statisticile ne amintesc faptul că Leo Messi nu i-a dat gol până acum lui Mourinho, în 7 meciuri jucate contra echipelor antrenate de acesta, dar eu cred că se cam termină cu recordul ăsta negativ. Oricât de expert ar fi arogantul și genialul José, nu-l poate bloca la infinit pe Leo. Oricum, nici Cristiano nu a marcat contra Barcelonei, în 5 meciuri jucate până acum. (3 cu Manchester și 2 cu Real). Catalanii au câștigat ultimele 4 meciuri directe cu Real, în 3 dintre ele fără să primească gol.

Iată și un detaliu magnific: pe stadion se vor distribui 100.000 de plăcuțe colorate, pentru ca (ridicate de spectatori) ele să formeze culorile clubului și “T’estimo Barça”. Meciul va fi filmat cu 32 de camere, dintre care 8 sunt 3D, aceasta fiind o premieră la un El Clásico. Un promo al partidei va fi difuzat până și în Times Square, NY (aplauze!)

Pronosticul meu, postat chiar pe site-ul oficial al fanilor Barçei, unde ai șansa să câștigi banderola de căpitan a lui Carles Puyol, spune așa: Barcelona - Real 2 - 1 scor final (2 - 0 la pauză), Messi deschide scorul în min.19 (nu de alta, dar a marcat în ultimele 10 meciuri disputate în toate competițiile). Acest pariu al meu pauză-final ar avea cota 51.00 la SportingBet, acolo unde Barcelona are cota 2.05 la victorie, față de 3.20 a Realului. Messi și Ronaldo au cele mai mici cote pentru marcarea primului gol al meciului (ambii au 5.00 pentru marcarea primului gol, respectiv 2.00 pentru marcarea măcar a unui gol în timpul partidei). Slabe șanse să avem un fad 0 - 0, în ultimii 10 ani o singură dată s-a întâmplat asta.
Va fi primul El Clásico din ultimii 15 ani în care nu vor juca nici Raul și nici Guti, legendele madrilene. Iată și echipele de start, cu mențiunea că la gazde pot apărea Adriano sau Maxwell în locul lui Abidal și Mascherano în locul lui Busquets, iar la oaspeți echipa este bătută în cuie.

Barcelona (4-3-3):
Valdes
Alves – Pique – Puyol – Abidal
Xavi – Busquets – Iniesta
Pedro– Messi –Villa

Real (4-2-3-1): 
Casillas
Ramos – Pepe – Carvalho – Marcelo
Khedira – Alonso
Di Maria – Ozil – Ronaldo
Higuain

După cum observați, pe teren se vor afla 11 campioni mondiali en-title, 8 la Barcelona și 3 la Real.  Bine, de dragul acurateții, hai să-l scoatem pe Valdes din listă, că n-a jucat niciun minut la mondiale, deci rămân 7 la  Barça. 7 + 3 = 10, doar Capdevilla de la Villareal lipsește pentru a forma 11-le ideal al naționalei Spaniei.

Andrei Niculescu va realiza mâine un preview al Clasicului și va comenta meciul la tv, încă nu știu dacă va fi la fața locului sau în studio. DigiSport va începe programul destinat acestui derby la 20.45, cu mai bine de o oră înainte de startul partidei. Revin în acest articol cu un update, la finalul jocului. Forza Barça! Més que un club!

O sâmbătă cu două Andree

Una dintre ele, adică Whiterune, m-a scos în oraș să luăm prânzul. Am încercat inițial la Bistro Viena, dar cum acolo era full tot la un Lunch Box am ajuns. Apoi am luat cafeaua în Flowers, pentru mine fiind o premieră când intru în acest minunat local ca nefumător. Am băut două cafele cu mentă pe nerăsuflate. Găsesc interesant faptul că acest local este o ceainărie, prin definiție, dar cum eu nu beau ceai mai deloc îl văd ca pe o cafenea. The best in town. Fotografia pe care o vedeți este furată de la Whiterune, asta ca să stabilim clar cum e treaba cu copyrightu'.
Pe seară am mai consemnat o premieră, alături de o altă Andreea și de invitații ei am mers în Janis. Whiterune m-a avertizat că nu va fi pe stilul meu. Dacă s-a referit la afluența mare de puștani ieșiți la agățat, la faptul că se dansează (eu dansând mult mai rar decât beau ceai...) și că este o adevărată aventură să ajungi de la masă la budă, atunci îi dau dreptate. Să nu uităm muzica, dată atât de tare încât chiar și când urli în urechea celuilalt probabilitatea ca el să te audă este mai mică decât aia ca eu să beau ceai sau să dansez. Pe de altă parte am fost acolo cu niște oameni foarte calzi și spirituali, așa că restul sunt doar amănunte care nu contează. Pe Andreea o asigur așadar că m-am simțit excelent.
Ladies, see you next time.

Friday, 26 November 2010

Gândurile de(spre) recunoștință ale unui american

Numele său este Neale Donald Walsch, am mai vorbit despre el aici pe blog și o voi mai face. Iată ce a postat ieri pe pagina sa Facebook, despre singura sărbătoare americană pe care (din păcate, așa cum remarca ieri sorella) nu am importat-o și noi. În timp ce ne costumăm ca toți dracii de Halloween, bubuim artificii de 4 iulie sau ne declarăm amorezați de Valentine's Day, uităm să fim recunoscători pentru tot ce avem și pentru ce știm sigur că vom avea (numiți asta credință).

"So today is Thanksgiving Day in the United States, and I hope that all people around the world stop for a moment and send thoughts of gratitude and love to our wonderful God for the breathtaking world that has been created by us for us. Then I hope that we will, each of us, renew our commitment to do whatever it takes to make this a better world.

I want to learn to share more. We all share, I know, and so do I...but I want to learn to share more. To share more of all the bounty with which I have been blessed. And I do not mean merely physical abundance. I do mean that, yes, but I also mean the love that resides deep inside of me, and all the gifts of the heart and soul that are mine to give.

I promise on this day to bring forgiveness to my world, to bring compassion and understanding and a deeper caring and a higher love, to every moment.

I am clear that this must happen in the day-to-day of my experience. It takes place with every exchange I have with any other human being. It's about how I talk, how I act. I want to be gentle, I want to be caring, I want to be accepting and tolerant and understanding and forgiving. Most of all, I want to be connected. I want to feel that I am genuinely a part of every other person, one with every other soul, and one with God.

The opportunity, the chance, to do this is what I am most grateful for today. The chance to be Who I Really Am is what I treasure in my life. Each morning is a Starting Over. Each day is a new day. Transformation begins with Forgiveness and Unconditional Love --- for the Self, and for all others.

It's the Self part that I have the most trouble with. I have done so many hurtful things in my life. I rationalize all this most of the time, telling myself that it is all part of being human. None of us is perfect, etc. But at some point I have to begin taking responsibility for my actions, so that the past does not repeat itself in the present.

So part of self forgiveness --- and what makes it possible, I think --- is self discipline and self awareness; a determination to become something Other than what I have been in the past.

I am grateful today for this chance. Life is so incredibly wonderful. Each day it gives me a chance to recreate myself anew. 

Today I also want to express gratitude in advance for all the wonderful moments yet to come, for all the wonderful experiences yet to be created, and for all the wonderful expressions of Who I Really Am yet to be placed into the world.

Thank you, God. Thank you, Life. Thank you, every one of you, for being part of my world, and bringing me the daily opportunity to become a grander version of myself through my interaction with the wonder of you, and to work together with you to create a grander version of our world.

Thanksgiving Day, of course, is one of the biggest family holidays of the year in the United States. But I have an idea about this holiday that is different from most Americans. I think that the holiday should be abolished.

I don't think that Thanksgiving should be a holiday at all. I think it should be a HOLY day, and placed on the calendar of all sacred days and events.

I also think we should change the way that Thanksgiving is celebrated. Forget about sitting down to a big meal and offering thanks to God for all the bounty that has been received during the past year. Instead, create a new ritual. Sit down together and thank God for all the goodness that is to come.

Do not go around the table and have each guest tell what he or she has to be thankful for. Rather, go around the table and have each guest say what they are going to be thankful for in the coming year -- and then have everyone give thanks right then and there, ahead of time. For that matter, repeat the ritual every day for the next year. Sincerely believe and be grateful for receiving the gifts that you just know will shower down upon you from God's limitless bounty.

In Conversations with God the message about gratitude is clear. It is the most powerful form of prayer. Gratitude in advance, not gratitude after the fact.

This is because to thank God in advance for something is the highest form of faith. It is a statement of supreme confidence. It is the Ultimate Knowing.

When we come from this Place of Knowing, we move into an energy that creates miracles.
The most powerful prayer that I ever heard is only 17 words long:

Thank you, God,
for helping me
to understand
that this problem
has already been
solved for me.

So, while it is well and good to say "thanks" for things past, especially with other human beings to whom we owe a word of gratitude, it is extremely empowering to thank God ahead of time for all the goodness that will flow to you in the coming year. It is even more powerful to decide ahead of time what that goodness will be.
Make a list. Check it twice. Write down all that you choose to have happen between Thanksgiving 2010 and Thanksgiving 2011. Read your list out loud at dinner. Encourage others to do the same. Share and Declare. There are few things more inspiring and powerful than public declaration.

Suddenly, Thanksgiving 2010 will have a new meaning. It will now be about Sharing and Declaring. It will be about Knowing and Growing. We grow into what we know.

So I think that Thanksgiving should not be a mere holiday. It should be elevated to a Holy Day. It should be the holiest day of the year. The day on which we say "thanks be to God" for all the wonder, all the abundance, and all the joys of life we anticipate and that we know in our hearts God is sending us in the coming year.

It should be the holiest day of the year because gratitude is the most sacred tool in the Creator's Toolbox. With it anything can be produced, anything can be created, anything can be experienced!

Happy Thanksgiving, everyone!"

Thursday, 25 November 2010

Wednesday, 24 November 2010

Dacă te urci în vârful bisericii Sf.Mihail

(adică acel monument din Piața Unirii căruia mai toți îi spun, în mod eronat, catedrala Matei Corvin), se vede cam așa, privind spre est:


În stânga zărim Bd. 21 Decembrie, pe unde trec zilnic spre serviciu. Aici avem Lunch Box, unde mănânc deseori și Hubertus, restaurant în care tocmai vă spuneam că a luat masa Nicolas Cage. În dreapta vedeți str. Iuliu Maniu (sau strada în oglindă), cu librăria Gaudeamus imediat pe stânga, unde cartea mea încă vă așteaptă, apoi puțin mai încolo este magazinul de instrumente muzicale Play, loc în care am făcut cunoștință cu Jess.  Undeva aici jos, în dreapta, tocmai se montează bradul de Crăciun. La orizont puteți observa Catedrala Ortodoxă, iar dacă ne-am roti cu 180°, privind astfel spre vest, am vedea Mănășturul. Feleacul este la orizontul sudic, adică l-am vedea dacă ne-am suci 90° spre dreapta. Gruia și Belvedere, locul de unde se trag cele mai multe imagini de sus cu orașul, sunt undeva la ora 8.00 cum s-ar spune, privind imaginea de mai sus. Probabil o să revin cu o imagine panoramică la 360° dacă voi găsi.
Clujul este minunat, iar asta o știe și Tamás Szóra Zsolt, autorul fotografiei, dar și cei de la I Love Cluj, care au postat-o pe Facebook.

Update: iată o poză făcută de la Belvedere (sau de pe Cetățuie, cum se mai spune), cu un splendid răsărit de soare la Cluj. Fotograf Sergiu Salcău.

Tuesday, 23 November 2010

CFR, o (nouă) șansă ratată

Și asta pentru că aproape orice este pervertit de românisme ajunge să aibă ratarea în sânge. Cu două etape înainte finalului fazei grupelor în UEFA Champions League, CFR avea șansa de a se califica mai departe, ceea ce ar fi reprezentat o premieră pentru fotbalul românesc. O victorie la Basel în seara asta, dublată de una cu AS Roma la Cluj peste două săptămâni, indiferent de scorul dintre Roma și Bayern Munchen, ar fi plasat echipa clujeană pe locul 2 la final. Loc ce ar fi dus-o în primele 16 echipe ale Europei.
Am pierdut, bineînțeles, fără drept de apel, fără nicio ocazie, așa cum o facem în toate meciurile importante. Aseară veneam de la muncă și citeam în ziar declarațiile făcute de Cadu, căpitanul echipei, și de Sorin Cârțu, antrenorul. Văzând ce și-au propus pentru meciul cu Basel, am simțit că nu va fi bine. Ei aberau cum că "e bun și un egal, ne poate ajuta să prindem locul 3 în grupă și să mergem mai departe în Europa League". Păi dacă tu ești la 2 victorii de o performanță istorică, în astea 2 meciuri trebuie să bați o echipă slabă a Europei (FC Basel) și pe una pe care ai mai bătut-o acum 2 ani (AS Roma), iar tu nici măcar nu-ți propui asta, atunci normal că nu poți câștiga! Ce-i aia cu egalul?! Această mentalitate imbecilă este cauza principală a eșecului. Mi se pare ireal că doi dintre cei mai reprezentativi oameni ai acestei echipe declară că e bun și un egal, în condițiile în care victoria i-ar fi făcut poate să joace meciul cu Roma având calificarea pe masă. Intenționam să merg la acel meci, cu tata, dar amândoi ne-am răzgândit simultan în privința asta. M-a sunat când scriam aceste rânduri și a spus exact ce gândeam și eu: nu se merită să dăm câteva sute de lei pentru a merge să vedem meciul fără miză al unei echipe autosuficiente, care ar fi putut face mai mult. 
Un sfat pentru cei care au bilet: decât să mergeți să stați în frig pentru niște îmbuibați nemeritorii, mai bine vindeți biletele și nu vă veți mai simți păcăliți.

Defulare vs. refulare

M-am gândit să fac un bine celor care aterizează pe acest blog, așa cum mi-a făcut și mie al doilea șef al meu, cu mulți ani în urmă, explicându-mi cum e cu refularea și cu defularea, pentru că și eu confundam termenii atunci, așa cum o face majoritatea.

Hai să ne concentrăm, e simplu. Când îți reverși frustrările în exterior, verbal, scriind, spărgând, urlând etc, atunci defulezi. Când înăbuși în interior aceste porniri, atunci refulezi. Exemplu: eu, când scriu articole satirice pe acest blog, printre altele defulez, nicidecum nu refulez.

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, iată definițiile din dex:

DEFULÁ, defulez, vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. 

REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. A respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe, reprezentări, idei sau tendințe neplăcute, care contrazic conștiința morală a individului.  

Monday, 22 November 2010

Papa ne dă voie să folosim prezervativul. Aleluia!

Nu-i așa că-i amuzant? Știrea a apărut ieri iar noi, creștinii din lumea întreagă, adânciți în curvăsăraie și păcat, putem răsufla ușurați. Sexul ar fi permis, iată, chiar și fără scopul perpetuării speciei. Pfiu, dați-mi o batistă să-mi șterg sudoarea de pe frunte.
Omul schimbă din nou regulile din mers și, vezi Doamne (ce bine sună asta), o face în numele lui Dumnezeu. Noțiunile noastre despre bine și rău diferă atât de mult, nu doar de la o eră alta, ci chiar de la o zonă la alta în același timp. Sau de la o religie la alta. Omul stabilește ce e bine și ce e rău, emițând judecăți de valoare și punându-le în cârca unui Dumnezeu care la rândul său ar fi un judecător. Ceea ce eu nu cred că e. Și probabil orice om deschis spre spiritualitate simte asta în adâncul sufletului său, numai că alții au interes să ne facă să trăim în frică și să luăm de bune învățăturile lor despre un Dumnezeu răzbunător și violent, adică exact așa cum sunt oamenii, nicidecum o entitate supremă.
Vă închipuiți cum s-a întâmplat acum cu Papa? Dumnezeu i-o fi spus în vis: "Băi, Benedict, știi ceva? Mă gândeam să lăsăm oamenii să facă sex cu prezervativ. Și așa sute de milioane o fac și nu prea cred aburelile bisericii voastre. Așa că mâine, când te trezești, du-te și spune creștinătății că e permisă folosirea prezervativelor. Amin!". Ce credeți, firmele de condoms vor înregistra creșteri masive ale cererii în următoarea perioadă?

Întâmplător sau nu, azi am primit prin poștă ce-mi comandasem de la editura For You, anume alte 3 cărți ale lui Neale Donald Walsch, ale cărui Conversations with God le-am citit deja de aproape 4 ori în acest an. Voi reveni în mod constant cu citate sau idei ale acestui om care m-a luminat într-un mod cum nimeni altcineva nu a mai făcut-o până acum și m-a deschis către o spiritualitate totală, fără religie sau dogmă, fără frică sau constrângeri. Mulți îndoctrinați ar spune că Neale a fost trimis de Satana, dar dacă ar avea răbdare să dea atenție învățăturilor acestui om (dintre care una esențială este chiar găsirea propriei spiritualități a fiecăruia, deci nici măcar nu vă invită să-l credeți pe cuvânt), atunci aș paria că acest "diavol" ar părea mult mai real, iubitor și reconfortant decât orice Dumnezeu zugrăvit de biserici. Acesta vi s-ar părea adevăratul God și chiar așa ar fi, pentru că sufletul v-ar da răspunsul corect, așa cum o face întotdeauna.
Eu, cel puțin, așa simt.

Sunday, 21 November 2010

Filme articulate

Adică toate au the în titlu, așa s-a nimerit. Iată:
  • The Social Network. Este filmul care spune povestea lui Mark Zuckerberg și apariția celebrului site Facebook, care l-a transformat pe acest domn, născut în White Plains, New York (unde am fost și eu, aplauze!) în cel mai tânăr miliardar din lume, acum având doar 26 de ani. Zuckerberg a spus că filmul nu este 100% accurate, dar eu zic că vă oferă o idee concludentă despre modul în care a crescut această afacere, plecând de la o idee "banală". 
  • The Diving Bell and the Butterfly (este un film franțuzesc cu titlul original Le scaphandre et le papillon). Mi-a fost recomandat de către Cili, care mereu mă pune la încercare cu filme greu de urmărit. Ăsta a primit 4 nominalizări Oscar și merită atenție, relatând povestea reală a unui autor francez care, rămas paralizat în urma unui atac cerebral, scrie o carte folosind numai clipitul din ochi. Efectiv fabulos. Bonus pentru fanii U2: pe soundtrack avem piesa UltraViolet.
  • The Special Relationship. Michael Sheen l-a interpretat pe Tony Blair în nu mai puțin 3 filme, iar ăsta este unul dintre ele. Relația specială se referă la cea dintre Blair și Bill Clinton, jucat foarte interesant de către Dennis Quaid. Apropo, știți bancul cu Monica Lewinsky când își duce rochia la curățătorie?
  • The Other Guys. Filmul ăsta vă va lovi prin replicile șocante, mai ales la început până vă obișnuiți și-l luați exact așa cum este, adică o parodie. Dacă vă plac dumele seci de gen, o să vă amuzați copios. Un exemplu: Michael Keaton este întrebat How are you? și răspunde I'm fine, thank you! My son is bisexual... Filmul este tras la New York (aplauze!) și îi mai are în distribuție pe Mark Wahlberg, Eva Mendes și Samuel L. Jackson.
  • The A-Team. S-au gândit ei să scoată un film după cunoscutul serial început prin anii '80. Acțiune cât de cât spectaculoasă și pe alocuri originală, dar cam atât însă. Dacă nu jucau Liam Neeson și cea după care mi-am botezat chitara, adică Jessica Biel (aplauze!) nu m-aș fi uitat la film.
  • The Kids Are All Right. În primul rând, titlul ăsta m-a făcut să caut cum se scrie de fapt corect, all right sau alright. Nu m-am lămurit, se pare că ambele forme sunt acceptate. Dar să revenim la film. Două lesbos, jucate de Annette Bening și Julianne Moore, au fost inseminate artificial cu mult timp în urmă, de la același tip, au născut fiecare câte un copil și i-au crescut până la vârsta la care acești copii au dorit să-și cunoscă tatăl. Mark Ruffalo, un actor care-mi place tot mai mult, joacă rolul inseminatorului. Și de aici încolo, adică după apariția bărbatului în viața de familie lesbiană, lucrurile se complică. Sau poate nu chiar. Vedeți voi.
  • Room in Rome. Băi, ăsta nu e articulat, e pur și simplu Camera din Roma (sau  Habitación en Roma, dacă vreți titlul original). Asta ca să rămânem la chestii gay (între femei, ce frumos) dar mai ales la fascinația mea pentru Roma, care mă urmărește de luna trecută. Este un film erotic, softcore porn, cu nuditate din abundență, care are doar 3 actori: două fete care se cunosc într-o noapte la Roma și italianul de la room service. Dialoguri faine și imagini pe măsură, din noaptea și dimineața romană. Foarte interesant, nu-l ratați. 
La final vă sfătuiesc să nu vă uitați la The Chosen One cu Rob Schneider. Este clar că omul ăsta e făcut doar pentru comedii.

    Vecinii mei

    Deasupra locuiește familia zgomotoasă, cu plozi care țipă și aleargă de la 8.00 dimineața, aproape în fiecare weekend. Mă'sa țipă la ei, dar în orice caz nu vrea sau nu reușește să-i oprească. Îi aud de parcă ar fi la mine în garsonieră. La acest vacarm, care nu mă lasă să dorm cât aș dori, adăugați și bubuiturile cauzate de God-knows-what, dar care provin tot de la ei de sus. De vreo două ori nu m-am mai abținut și am mers să le bat la ușă, pentru că bătutul în țeavă nu mă ajutase cu nimic. Nu au deschis, se comportă ca o familie aflată în programul de protecție a martorilor. Hărmălaia înceta cam vreo juma de oră după ce le sunam la ușă, liniște totală, apoi revenea. 
    Undeva în lateral am vecinul pasionat de karaoke sau de American Idol. Cântă, mânca-ți-aș, cu patos în fiecare weekend, și nu o face prea plăcut. Nu aud vreo chitară care să zdrăngăne, așa că omul este ori a capella, ori are muzică la căști. Ceea ce mă forțează și pe mine să-mi pun, ca să nu-l mai aud. Cântă și acum, în momentul în care tastez aceste rânduri.
    Există și bătrânica zâmbitoare, pe care o salut cu plăcere și care probabil mă consideră "băiatul ăla liniștit și amabil". Pe ea chiar o plac, pentru că nu este iscoditoare și suspicioasă ca majoritatea celor trecuți de o anumită vârstă.
    Și, așa cum am spus acum câteva luni, pe scară există și vecinul ăla pe care nu-l suportă nimeni (well, cel puțin nu eu), care se bagă în seamă, vrea să dea mâna și să vorbească de fiecare dată când ne vedem. E un pensionar gură-cască, un frecător de mentă agasant, care pare și un pic deraiat de pe traiectorie. Țin minte că m-a oprit o dată să-mi spună ceva și n-am înțeles absolut nimic din ce a aberat, excepție făcând cuvântul "pulă", după care el a început să râdă șugubăț.
    Desigur, nu cunosc numele niciunui vecin. Din următorul salar voi achiziționa un set noi de coarde pentru Jess și voi reverbera la rândul meu printre vocalizele vecinului de etaj și zbiarătele puradeilor de sus.

    Friday, 19 November 2010

    Fotbalul devine tot mai real pe calculator

    Singurele jocuri pc cărora le-am rămas fidel sunt cele de fotbal. Pe cele cu pistoale și mașini le-am abandonat treptat, iar jocurile de strategie nu m-au atras niciodată. Eh, dacă vorbim de strategie în fotbal, atunci e altceva. Dar nu despre Football sau FIFA Manager vreau să vorbesc, ci despre seria FIFA, realizată de canadienii  de la EA Sports, eternii rivali ai asiaticilor de la Konami, care fac Pro Evolution Soccer. FIFA 11 a fost lansată în acest an într-un format revoluționar pentru pc, next gen, deși se pare că acest lucru s-a făcut prin portarea jocului de anul trecut de pe console (apropo, nu am avut niciodată vreuna, nu că nu m-ar tenta, dar poate că-mi voi lua măcar un gamepad). Iar această portare a adăugat și alte bug-uri la deja clasica serie cu care ne-au obișnuit cei de la EA an de an. Cel mai enervant dintre ele, pe care îl au mai toți, chiar și cei cu jocul original și având cele mai performante sisteme, este crash-ul de la finalul meciurilor, care implicit duce la pierderea acelui rezultat și necesitatea de a rejuca (sau simula) jocul respectiv. Deși EA a scos între timp un patch oficial, acesta nu a izbutit încă să rezolve acest bug.

    Jocul în sine este însă foarte mișto. Grafica îți ia ochii și pentru unii asta poate fi suficient pentru a ignora erorile. Îți poți cosmetiza formația de joc cum vrei, în mai multe moduri față de anii precedenți, dar atenție la faptul că, în manager mode, board-ul este mult mai exigent și te concediază când ți-e lumea mai dragă. Eu am reușit să termin un sezon întreg abia din a 4-a încercare, cu Inter, dar acum am  revenit la marea mea dragoste și joc cu Barça. Am câștigat deja El Clásico (adevăratul meci va fi peste 9 zile) și sunt lider în Primera după 9 etape, cu Messi și Villa (iată-i aici extrași din manager mode-ul meu) autori ai 18 din cele 20 de goluri de până acum. Folosesc echipa standard, cu singura diferență că eu îl pun pe Messi în bandă și pe Villa în centru (în realitate ei joacă exact invers). Pedro e pe partea opusă lui Messi, Xavi și Iniesta în centru, cu Sergio Busquets la închidere (ci nu așa avansat cum veți remarca în  meciul de mai jos, pe care l-am găsit pe youtube), iar pe fund Dani Alves, Puyol, Piqué și Abidal. Deja clasic. Sunt atât de atașat de a menține un joc cât mai realist încât deja l-am transferat și pe Afellay, care tocmai a semnat cu Barça și din decembrie va veni pe Camp Nou de la PSV.


    Pe fanaticii care vor să cumpere jocul original îi sfătuiesc să nu o facă - bugurile despre care vorbeam vă vor da senzația că ați fost păcăliți. Doar FIFA 10 dețin pe DVD original, cadou făcut anul trecut de Crăciun de mama (super cool). Spre deosebire de alți ani, nu am mai fost tentat și de FIFA Manager, care în ciuda complexității sale (ăsta chiar ar putea fi un joc pentru categorii vaste de consumatori), pierde foarte mult din realism prin motorul 3D al meciurilor, care generează scoruri halucinante de genul 12-0. PES am jucat și anul ăsta, solicită mai puțin computerul în comparație cu FIFA, dar lipsa licențelor și echipele care n-au transferurile la zi fac acest joc mult mai puțin apetisant decât rivalul său, la care mereu ajung, oricum o dau.

    Nicolas Cage a fost prin zonă

    De ceva vreme stă la Sibiu, pentru că pe aici pe la noi trage un nou film. Acum câteva zile a ajuns şi la Cluj, a luat masa la Hubertus şi a achiziţionat câteva tablouri. Mai mult decât atât, se pare că Nic Cage, laureat Oscar pentru rolul de neuitat făcut în Leaving Las Vegas, are de gând să-şi facă o casă în Ardeal. Povestea completă o găsiţi aici
    Cum ar fi să te plimbi prin centru şi să dai nas în nas cu o vedetă de la Hollywood?


    Wednesday, 17 November 2010

    Zilele astea Clujul zâmbește

    Dimineața rânjește mai degrabă, că doar e soare cu dinți. În schimb seara, când ies de la muncă, orașul zâmbește pe bune. Este cald și foarte plăcut. Acum vreo juma de oră, pe Memo, am văzut o ea apoi un el, la interval de 15 secunde, zâmbind aiurea de nebuni, așa singuri pe stradă. Frumos. 
    De ceva vreme au apărut și becurile pentru Crăciun. Nu s-au aprins încă, desigur, dar senzația inoculată e faină. Sunt ca niște buze al căror zâmbet stă să apară.

    Tuesday, 16 November 2010

    Hai siktir, țoape gesepiste

    Am ironizat de atâtea ori becalizarea, otevizarea și, per total, tembelizarea trustului tabloido-cocalar pe numele său GSP (postul tv și site-ul sunt o mocirlă abjectă, doar ziarul tipărit păstrând un format cât de cât digerabil) încât un nou mișto la adresa lor este redundant și nu mai are niciun haz. Acum vreau doar să salut plângerea pe care Iuliu Mureșan, președintele CFR-ului, o va face la adresa instigatorului ordinar Radu Naum, un om care a decăzut cumplit față de perioada când doar scria sau comenta ciclism. Era și cazul să ofere cineva un "Hai siktir!" acestor ordinare țoape gesepiste, care-l fac până și pe Horia Ivanovici să pară un mare om de tv. 
    Acest articol descrie totul perfect și mă scutește de alte comentarii. Iar pentru a sublinia și partea bună din presa sportivă românească, îl recomand pe Andrei Niculescu și tot ce ține de el: blog, emisiunea Fotbal European de la DigiSport și comentariile meciurilor din Italia și Spania (pentru care-l consider foarte potrivit). Fotbal adevărat și...doar fotbal vă oferă Andrei întotdeauna, iar pe buza ecranului său nu veți vedea niciodată scris "Prin telefon, Gigi Becali".

    Monday, 15 November 2010

    Mafiotu'

    Joe Pesci de România revine. Sunt derutat, neștiind dacă să râd tăvălindu-mă pe jos sau să vărs. Atenție la caricatura din spate, deși propia lui caricatură este el însuși.

    Sunday, 14 November 2010

    Ochiul dracului? N-aș zice.

    Probabil cauza principală pentru care banii sunt atât de inegal distribuiți în lume, atât la nivel de stat (unde putem vorbi de o conștiință colectivă) cât și la nivel individual, este modul în care îi privim. "Norocul" iese din discuție (am postat aici recent că eu nu cred într-un asemenea concept) iar abilitățile manageriale ale bogătanilor contează, dar nu atât de mult pe cât am fi tentați să credem.

    Principalul mod în care oamenii bogați atrag banii este felul în care-i privesc și cum se poziționează relativ la ei. Lor le plac banii (în modul pur, netrunchiat al acestui sentiment), se mândresc cu ei, consideră că-i merită și nu se tem de faptul că banii aduc belele. Majoritatea dintre noi,  formată din ăștia mai mult sau mai puțin amărășteni, deține o concepție total greșită despre bani. În loc să ne bucurăm de bani, să nu-i judecăm deloc, fie că i-am câștigat prin muncă, la loto sau i-am moștenit, noi am clădit tot felul de mituri negativiste în jurul banilor, iar însuși acest fapt atrage lipsa lor, pentru că deși fiecare om își dorește bani, toate acțiunile sale și modul lui de a gândi transmit de fapt exact opusul. De ce credeți că se spune "ban la ban trage"?

    Iată câteva dintre concepțiile fundamentale ale oamenilor despre bani, toate fiind absolut defectuoase dacă de fapt dorința noastră lăuntrică, una deloc de blamat, este să avem cât mai mulți bani:
    • banii se fac doar prin afaceri necurate
    • banii nu aduc fericirea
    • prea mulți bani pot aduce probleme, mai bine fără
    • vecinul care tocmai și-a luat ultima serie BMW sigur e un bulangiu care face șmecherii, așa că mai bine ca mine, sărac și cinstit ca Nea Ilici. Mie nu-mi trebuie o mașină ca aia și nici nu-l invidiez deloc... Right.
    • eu nu produc nimic care să mă facă să merit mulți bani
    • nu este ok să primești bani făcănd ceva care-ți place. Cu cât jobul e mai nasol, cu atât trebuie să primești mai mult și chiar invers. Nu putem trăi făcănd ce ne place. "Banii e nașpa, deci cu cât primesc mai mulți, cu atât trebuie să crească gradul de neplăcere al modului prin care îi produc, altfel ceva îmi spune că nu e bine". Greșit din nou.
    • cu cât oferi un serviciu mai elevat, mai spiritual, când salvezi sau ajuți pe cineva, atunci trebuie să primești cât mai puțin sau chiar deloc.
    Toate aceste idei sunt adânc cimentate în societatea noastră, la nivel mondial. Chiar dacă nu le gândim cu voce tare, noi acționăm și reacționăm doar în baza acestor concepții, în majoritatea cazurilor. Aș vrea să insist un pic pe ultima idee de mai sus, care este un exemplu clar al nivelului de primitivism al rasei umane. Am ajuns să plătim cu sute de mii sau milioane de euro pe an un om care dă cu piciorul într-o minge, în timp ce doctorii sau învățătorii spirituali mor de foame. Numim impostor orice profesor care ar cere bani pentru o carte pe teme spirituale sau pentru un seminar pe care-l susține. În mintea noastră de oameni care abia au ieșit din peșteră ni se pare firesc să recompensăm un atlet cu sume grotești, în timp ce pe oamenii care te salvează de la moarte, cum ar fi medicii, sau care îți oferă învățături care-ți răspund la întrebări existențiale și-ți schimbă viața în mod fundamental, mai că i-am pune să vină cu bani de acasă, ce să mai vorbim de a-i plăti. Am văzut oameni care vorbeau despre anumiți scriitori pe care-i citesc în termeni de "ha, acum face totul numai pentru bani, mă dezgustă". Dar de ce ar fi o problemă că omul se ocupă (și) de partea materială? De ce ai vrea să primești gratis informații și puncte de vedere despre care apoi spui că ți-au schimbat viața în bine? Ți se pare corect și nu te revolți când dai banii pe un pachet de țigări sau pe o sticlă de alcool, dar te burzuluiești ca un arici dacă trebuie să recompensezi un om care te-a ajutat la cel mai profund nivel al existenței tale?

    Întregul sistem de valori este răsturnat cu curul în sus. Și toate astea numai și numai pentru că ideea de bază a societății este că banul e nașpa, e rău, înseamnă lăcomie și te va duce la pierzanie, așa că tot ce ține de bani cât mai mulți trebuie să fie, la rândul său, un element pe care noi îl definim ca fiind negativ.

    Ia gândiți-vă un pic. Este banul ochiul dracului? Apropo, care drac? Atunci când fantasmați că aveți bani și vă permiteți chestii la care acum doar visați, faceți asta din plin, sincer și cu bucurie, cu "aroganța" omului care știe că merită, eliminați orice gând negativ sau rușinos referitor la bani. Desigur, nu pledez pentru furt și nici pentru câștiguri ilicite (iar aici nu includ pariurile sau jocurile la loto), ci vă invit doar să realizați că a avea bani este al dracului de bine (figurately speaking), deloc rușinos și cât se poate de merituos, pentru orice locuitor al planetei. Teoretic, ar fi destul pentru toată lumea, dar până să ajungem noi la acest tip de omenire mai avem foarte mult. Putem însă începe, ca întotdeauna, prin a ne schimba propria noastră viziune.

    Friday, 12 November 2010

    Așa s-a văzut din tribună

    Noi eram undeva acolo jos.

    Tuesday, 9 November 2010

    Frecția "anti-abuz" a lui Badea & Ciutacu

    Mircea Badea este amendat constant de către CNA. Scapă chiar ieftin, zic eu, fără să mă refer la sumele amenzilor (pe care nu sunt în măsură să le apreciez) ci la numărul lor. Cine îi cunoaște limbajul de pe ecran probabil știe la ce mă refer. Habar n-am dacă CNA-ul în sine este o instituție care ar trebui să existe sau dacă nu e democratică. Iar dacă cineva spune pulăpizdăcoaiecur live la televizor, pe un post de mare audiență, nu știu dacă lezează pe cineva și dacă trebuie să existe o instituție care să cenzureze asta. Cred doar că, atunci când porcești în toate felurile pe cineva, acel cineva are drept la replică. Drept inexistent în emisiunea lui Badea, unde perechea sa de ***** (a se extrage cuvântul din cel legat de mai sus) se manifestă doar în monologul cu ecranul, acolo unde nu-i poate da nimeni replica. L-am văzut și în alte emisiuni, cu adversarii în față, e total altul omul. Uneori chiar roșește și-mi pasă mai puțin dacă de nervi sau de rușine. 

    După cum probabil știți, în urma ultimei amenzi primite de Antena 3, cauzată de anumite dume rostite de Badea și de acel grosier ordinar numit Ciutacu, cei doi s-au hotărât să protesteze în față la CNA. Un protest anti-abuz, spun ei. Badea s-a documentat și a aflat că e prea mare responsabilitatea dacă anunță un protest cu 1000 de oameni, să spunem, așa că s-a trecut doar pe el și pe Ciutacu pe foaie. Apoi a avut grijă să anunțe când va avea loc acest protest, în jdemii de emisiuni precum și la el pe blog (azi chiar din oră în oră). Nicio problemă cu asta, ipocrizia vine  însă atunci când Badea și Antena 3 se bat cu pumnii în piept cum că "n-am chemat pe nimeni la protest, n-am rugat, n-am implorat oamenii să ne susțină și ia uite câți au venit!" Desigur, ca să-l citez pe Badea, un astfel de statement nu înseamnă decât a-i prosti pe proști. Atâta vreme cât tu popularizezi la greu evenimentul și ești conștient cât de influent ești printre cei care te urmăresc pe care îi manipulezi, tot ce ai făcut în ultima săptămână se traduce numai și numai prin "haideți cu mine, veniți să protestăm!" Prin atât și prin nimic mai mult. Altfel de ce ai mai fi pomenit atât despre...? Nu puteai să te duci pur și simplu în liniște să protestezi?

    Prostirea cea mare este însă la adresa celor care chiar au mers acolo. Spiritul de turmă și idolatria prost plasată au funcționat și acum. De ce te-ai duce tu, om obișnuit, să protestezi împotriva CNA-ului? Te-a afectat pe tine cumva această instituție în mod direct? Ai vrea să vezi mai mult porn după ora 12.00 sau cum? Ah, protestezi pentru "libertatea de exprimare", așa cum susțin cei doi. Cine și când nu te-a lăsat pe tine, sulea-spătarul-gură-cască din Piața Constituției, să te exprimi? Este oare ăsta războiul tău? Chiar așa să fie, de ce confuzi libertatea de exprimare cu jignirea grobiană și folosirea unor cuvinte birjărești în direct la TV? De când a devenit Badea deontologul acestei libertăți, tocmai el, zeflemitorul tuturor deontologilor? Este extrem de amuzant că Badea militează pentru această libertate, sanki, iar la el pe blog sunt aprobate doar comentariile lingăilor (azi a făcut însă o excepție și a publicat chiar si opiniile negative, lol).

    Nu realizezi, băi mamaie, tu asta pornită foc în poza de mai jos, lângă Mirciulică, faptul că se folosesc de tine în cadrul unui protest 100% politic? Badea și Ciutacu subliniau că nu este vorba de așa ceva, însă aseară la TV se declarau entuziasmați de faptul că atâția oameni defulau strigând LIBERTATE, la 21 de ani de la Revoluție. Pentru mine asta e cam politică. Este penibil și faptul că se discută atât de mult numărul celor de acolo, în condițiile în care, oficial, doar Badea și Ciutacu protestau, ei nechemând pe nimeni (mda).

    Așa că revenind la voi, cei prezenți acolo, nu vi se pare ciudat că, exact la acea oră, Băsescu susținea un discurs în parlament? Nu vă mira, băi fotografilor amatori din celulare, că se folosesc de puterea maselor, pe care o reprezentați?  Nu realizați că pe ăia din CNA îi arde la bască de protestul vostru și cu prima ocazie o să amendeze iar Antenele? (chiar azi au băgat o nouă amendă) Badea știe asta, numai că el nu se luptă cu CNA-ul, ci cu puterea, pentru că așa este plătit. Nu v-a mirat faptul că de la strigătele anti-CNA s-a ajuns la "Ieși afară, javră ordinară", adresat lui Băsescu?

    Desigur că nu, doar nu v-a chemat nimeni, treceați și voi întâmplător pe acolo, nu? Apropo,  probabil știți faptul că orice ține de Antene, Jurnalul Național și Radio Zu este cel mai bine scris, cel mai bine realizat și are cea mai mare audiență. Orice altceva este de rahat și/sau băsist. Cunoscutul realizator Moise Guran a plecat de curând de la Antena 3 la TVR, iar Badea (autorul crezului de mai sus) a început deja, evident, să-l ia la mișto. Așa cum făcea și cu Ciutacu înainte să vină la Antene. Pe acest om l-ați susținut azi în piață, nechemați și nesiliți de nimeni. Pe ei, pe mama lor!


    Sunday, 7 November 2010

    Ipocriții din noi și mormintele din China antică

    Am fost și eu la Cenaclul Flacăra când eram mic. M-au dus ai mei, la Sala Sporturilor din Ploiești și (din fericire) nu pe stadionul Petrolul atunci când au murit 5 oameni iar mult stimatul și iubitul a pus definitiv cruce acestui festival ambulant. Mai țin minte și faptul că la noi în casă existau discuri de vinil cu cenaclul iar copilul din mine le asculta cu plăcere, total delimitat de orice inflexiuni politice sau patriotice. La noi în casă exista chiar și o carte cu poeziile lui Păunescu. Auzisem și faptul că el aduce osanale puterii comuniste, dar eram prea mic să mă intereseze asta. Bine, nu că acum m-ar interesa mai mult. Oricum, chiar dacă nu l-a citit, orice om realizează faptul că fără a pupa dictatorul unde trebuie, Cenaclul Flacăra nu ar fi putut exista în acea perioadă. Dar nici asta nu e o problemă și altceva aș dori eu de fapt.

    M-ar interesa alte aspecte, pe care moartea celui numit (acum doar, nu înainte de dispariția sa) geniu le-a scos din nou la iveală. Aș vrea mult mai puțină ipocrizie, atât din partea omului de rând, cât poate mai ales din cea a trusturilor media. Pe guvernanți nu-i pomenesc acum, nu fac obiectul discuției și oricum ei sunt o cauză pierdută. Aș vrea ca tu, om de rând, dacă atunci când trăia Păunescu îl ignorai, acum să nu-mi invadezi retina și timpanul cu citate, poezii sau clipuri cu el. Aș vrea să nu-l numești genial acum, dacă în timpul vieții sale nu ai făcut-o. Cred că în ultimele 3 zile am auzit atât de des pomenite cuvintele "geniu" și "genial" încât am putea distribui câte unul de căciulă pentru toți câștigătorii de premii Nobel din ultimii 10 ani. Guess what? Nu țin minte ca Păunescu să fi fost numit geniu măcar o singură dată de către cineva, oricine, până acum 2 zile. Doi la mână, fără să-l fi citit cu atenție, îmi permit să spun că eu personal nu-l consider un geniu. Pur și simplu. Cunosc personal un singur om care îl admira pe Păunescu. El este bunul meu prieten Emil, care mă onorează prin faptul că este abonat acestui blog, așa că-l anunț că rândurile de mai sus nu-i sunt adresate și că îi respect preferințele. Despre alt gen de persoane vorbesc eu aici.

    Aș mai vrea să nu văd atâția oameni îndurerați care plâng "o altă valoare care ne părăsește", după ce, la Revoluție, tot voi ați vrut să-l linșați în fața unei ambasade unde a căutat refugiu, el, propagandist comunist rămas fără subiectul muncii. Aș vrea să nu mai asist nici la înmormântări în direct la tv, nici la ipocrizia realizatorilor de știri și de reportaje, care-l plâng pe marele poet dispărut, dar probabil nu ar putea numi 2 poezii scrise de el. Pentru voi, moartea lui Păunescu este doar un alt subiect de presă, unul gras chiar. Și atât. Ar fi de asemenea recomandat să renunțăm la șabloanele extrem de fumate și de ireale de genul "a plecat acum în cer, să scrie poezii stelelor". Încercați să realizați faptul că sufletul acestui om tocmai are parte  de niște revelații fenomenale, ceva îmi spune că nu se mai gândește la poezii acum. Și cu siguranță nu i-ar putea păsa mai puțin de felul în care era îmbrăcat Băsescu atunci când a venit să-i aprindă o lumânare. CTP are impresia că aspectul vestimentar ar face vreo diferență în acest caz. Eu consider că nu, tocmai am explicat de ce. Mai degrabă aș fi interesat să nu-l mai văd pe CTP în trening la tv. Faptul că președintele țării vine în pulover să-și ia adio de la cel care, se spune, a fost mentorul generației în blugi, nu mi se pare câtuși de puțin anormal, ba din contră.

    Dar, nu-i așa, orice subiect de presă deviază inevitabil către Băsescu și PDL. Iar aici țin să menționez din nou mizerabila televiziune numită Antena 3. Vineri am asistant la momente halucinante, când o cață (pe numele ei Dana Grecu) a mers în satul unde a copilărit poetul și intervieva localnicii, folosind numai insinuări de genul "s-a stins și pentru faptul că nu mai suporta modul în care a ajuns țara asta". Fabulos! E clar, Băsescu e de vină c-a murit Păunescu. Nu doar eu am remarcat asta, ci și sorella, care a deschis azi tv-ul pe Antena 3. Concluzia inoculată publicului telespectator era aceeași. Vorba ei, probabil că și Dinică tot din cauza lui Băsescu a murit. La naiba, până și Toma Caragiu poate.

    Probabil știți că nu sunt ceea ce ei ar numi un băsist. Nici pe departe. Consider toți guvernanții o apă și-un pământ. Majoritatea este compusă din nenorociți care fură, indiferent de culoarea lor politică (asta este oricum o frecție). Băsescu și pedeliștii sunt la fel ca și restul, din punct de vedere moral. Diferența se face doar la modul care e mai șmecher decât celălalt. Așa că nu vreau să fiu perceput ca un apărător al puterii. Dar modul grobian în care se face presă mă scârbește atât de mult încât uneori mai degrabă aș sufla o flegmă între ochii unui jurnalist, decât în cei ai unui politician. Vorba lui Cili (acuma nu știu dacă s-a luat după Băsescu sau nu), dacă nu te mai uiți două săptămâni la tv viața ți se pare brusc mai frumoasă. Iar eu completez această idee afirmând că este efectiv lamentabil să te folosești de moartea unui om pentru a da din nou în cap puterii. Da, o merită, dați-le-o bine, dar nu așa
    Prin urmare închei, citând comentariul excelent trimis de un cititor lui CTP la articolul de mai sus, asta ca să fac legătura și cu titlul acestui articol: 
    "Puteam să jur că, în cele din urmă, o sa fie și Băsescu băgat, macar puțin, cu oaresce remarcă negativă. Nu că nu ar fi adevărată. Cred că și despre mormintele antice din China să fie articolul, tot la Băsescu ajungeți, d-le CTP".

    Cam așa e, domnilor jurnaliști, patrioți, poeți sau cititori, simpli oameni. Iar pentru a balansa cumva această infuzie de patriotism, lacrimi, geniu și poezie din ultimele zile, vă invit să citiți și asta. Poate chiar și asta.

    p.s. Tocmai când mă pregăteam să public acest articol, un prieten a postat pe Facebook următorul text. Iată ce spune Andrei:
    "Un aspect al normalităţii socio-politice, adică acceptarea faptului că nu toată lumea trebuie să aibă aceeaşi părere cu tine, este materia la care România pică restanţă după restanţă. Studiu de caz: odată cu moartea, A. Păunescu a devenit un semizeu, infailibil, intangibil şi dincolo de orice critică. Cine "se ia de el" este un nimeni,... un jegos, un imbecil, un etc. Sfântul e sfânt, moartea vindecă orice. Not.  
    Când medialimbiştii şi pseudo-oamenii politici ("pseudo" vine înainte de "oameni", da?) ahtiaţi după rating o să înţeleagă că Păunescu-porcul, Pănescu-grobianul, Păunescu-obezul, Păunescu-geniul, Păunescu-poetul, Păunescu-superstarul au fost una şi aceeaşi persoană, o să avem parte de un dram de normalitate."

    Saturday, 6 November 2010

    Innocenti bugie

    • Cât am stat la Roma am văzut prin tot orașul postere cu filmul Innocenti bugie (ziceau ei), cu Tom Cruise și Cameron Diaz. La întoarcerea în țară l-am și văzut. Cei doi fac un interesant cuplu, reunit pentru prima oară (dacă nu mă înșel) de la ciudatul Vanilla Sky. Nu-l luați ca pe un film de acțiune, ci doar ca pe o comedie (din punctul ăsta de vedere are chiar scene amuzante) sau ca pe o parodie. Apropo, Knight and Day este titlul original, nicidecum Minciuni inocente, hehe.
    • The American. Este genul de film pe care-l alegi cu așteptări joase și care ți le depășeste. Probabil am fost influențat și de Mircea Badea, căruia nu i-a plăcut și susține că este o copie a unui film mai vechi cu Alain Delon. Aici îl avem pe George Clooney în rolul unui asasin profesionist care ajunge în Italia pentru un job. Ultimul... doar știți că în toate filmele, pentru a accentua drama, există această temă recurentă a ultimului job, then I'm out. M-am îndrăgostit de orășelul (comuna, mai degrabă) unde are loc acțiunea, Castel del Monte, dar și de Violante Placido, fata lui Michelle (nu se poate să-l fi uitat pe Corrado Cattani din La Piovra). Trivia: când ajunge cu trenul în Roma, sunt destul de sigur că Mr.Clooney se dă jos la Termini, pe unde am trecut și noi des luna trecută.
    • Facem ce facem și rămânem la Roma și la italieni. Am văzut Eat Pray Love, film care o duce pe Julia Roberts de la New York la Roma, apoi din India în Bali. Foarte fain pentru călători și pentru new ageri, acest film este oarecum dificil de urmărit pentru un bărbat, fiind așa, mai girlie, să spunem. Desigur, am înțeles că nu se compară cu cartea, cam ca în toate cazurile de adaptări după romane. Javier Bardem este excelent, ca de obicei. Apropo, am aflat că e căsătorit cu Penelope Cruz și că așteaptă un copil. Rock! Consider că nota 5.0 primită de film pe imdb este prea exigentă. 
    • Revenim pe pământ american cu Leaves of Grass. Ed Norton face din nou rol dublu și îl face bine, ca de obicei. În film apare și Keri Russell, care pare mai bătrânică, nicidecum de numai 34 de ani. Pe Keri o știți cu siguranță din celebrul clip Always al lui Bon Jovi, iar eu personal o invidiez pentru că locuiește în Brooklyn, NY (aplauze!)
    • Helen. Superba Ashley Judd (al cărei personaj îl făcea pe Pacino să spună, în Heat, spumoasa replică she's got a great ass!) face un rol foarte dur, al unei femei care deși avea totul, cade într-o depresie cruntă și încearcă să se sinucidă. Absolut de neînțeles pentru cei din jurul ei. Este un film care te pune pe gânduri, apropo de una dintre bolile acestui mileniu. Și, dacă vreți, apropo de cazul Manole de astă-vară.
    • The Soloist. Un film despre prietenie, între un editorialist la LA Times, jucat de Robert Downey Jr. și un om al străzii, foarte talentat la muzică, interpretat de Jamie Foxx. Iar Catherine Keener este milfish ca întotdeauna, deși a sărit de 50 de ani.
    •  Încheiem cu două filme britanice. The Disappearance of Alice Creed are doar 3 actori, cei doi răpitori și Alice, adică fata răpită, dar nici n-are nevoie de mai mult. Este foarte bun, atât vă spun.
    • Wild Target. Comedie pur britanică, n-are nimic de a face cu acțiunea sau cu thrillerul. I-am revăzut cu acest prilej pe Rupert Everett (cred că multe femei consideră că se irosește fiind gay) și pe superba Emily Blunt.

          U2, Facebook-ul și click-urile ieftine

          Cu mai mult timp în urmă, pe vremea când aveam un alt cont Facebook, am lansat o cauză pentru susținerea primului concert U2 în România. Uite-o aici. După cum vedeți, acum a depășit 10.100 de membri iar avatarul este reprezentat de coperta primei mele cărți despre U2. Sunt mândru că s-a ajuns la acest număr, deși între timp am renunțat la naivitatea cruntă de a crede că aceste cauze chiar au vreun impact în viața reală. Mai reală este însă actuala mea carte despre U2, pe pagina căreia vor fi în curând 350 de oameni, adică peste tirajul deluxe limited edition în care am lansat-o. Foarte mulți oameni dau însă inerțial like unei anumite pagini, în general vorbind. Tot ce le consumă acest gest este doar un mic lucru mecanic efectuat de mușchii degetului aflat pe mouse sau pe touchpad. Mulți nu au treabă cu subiectul sau chiar dacă au, nu sunt deloc interactivi. 
          Vorbind în ansamblu, în țara asta foarte multă lume n-are treabă nici cu U2, nici cu cărțile în general, nici cu o carte despre o trupă rock în special. Spun asta pentru că, deși eu personal am vândut aproape 50 de cărți până acum, într-o librărie din plin centrul Clujului nu s-a vândut nici măcar un singur exemplar vreme de 4 luni. Iar cartea mea costă mai puțin decât 2 pachete de țigări. Ce credeți, aș fi făcut o afacere mai bună dacă scriam despre Guță?

          Wednesday, 3 November 2010

          New York și Londra conduc lumea


          Și asta nu doar prin prisma faptului că acolo există cele mai puternice burse de pe planetă. Un studiu realizat în anul 2008 de un jurnal american, în colaborare cu o firmă de consultață și Chicago Council on Global Affairs, a rezultat într-un top al celor mai importante metropole, din punctul de vedere al mărimii, influenței economice, efectului de globalizare sau nivelului de trai. Astfel avem:

          1. New York
          2. Londra
          3. Tokyo
          4. Paris
          5. Hong Kong

          În 2009, un institut de strategii urbane din Tokyo a realizat un alt studiu al celor mai importante metropole ale lumii, pe baza a nu mai puțin de 69 de indicatori și 6 categorii de comparație (economie, cercetare și dezvoltare, interacțiune culturală, grad de locuibilitate, ecologie și mediu înconjurător și accesibilitate). A rezultat un top foarte asemănător cu cel de mai sus:

          1. New York
          2. Londra
          3. Paris
          4. Tokyo
          5. Singapore 

          Avansăm cronologic și ajungem în 2010. Anul acesta, o firmă de consultanță londoneză s-a luat de braț cu Citibank și a realizat un survey al celor mai influente metropole de pe glob, pe baza a 4 parametri: activitate economică, putere politică, informație / influență și calitatea vieții. Primele 4 locuri au ieșit ca mai sus, a intrat însă în top și LA:

          1. New York
          2. Londra
          3. Paris
          4. Tokyo
          5. Los Angeles

          Mai vreți? Iată orașele cu cei mai mulți miliardari în dolari:

          1. New York
          2. Londra
          3. Moscova
          4. Hong Kong
          5. Los Angeles

          Și ca să încheiem cu un slam dunk aceste clasificări ale celor mai importante orașe ale lumii, în care New York și Londra domină la toate capitolele, iată ce a postat astăzi pe forumul bestjobs.ro tanti Mariana care ne trimite pe mail ofertele de locuri de muncă. 

          BestJobs a participat in 2009 la un studiu ce a implicat utilizatorii celor mai mari site-urilor de recrutare din cateva zeci de tari de pe intreg globul.

          Studiul verifica mobilitatea aplicantilor la joburi.


          Rezultatele principale au fost:

          1. Mobilitatea internationala creste, muncitorii / angajatii devenind din ce in ce mai mobili pe piata muncii.
          2. Piata muncii se globalizeaza, iar site-urile de recrutare au un mare impact asupra acestei globalizari
          3. Economiile din vest au o forta de munca imbatranita, ei trebuie sa atraga talente din alte tari, care au o populatie mai tanara si mai dispusa la relocare.
           
          TOP 10 ORASE SI TARI IN CARE ANGAJATII AR VREA SA LUCREZE

          66% din angajatii din jurul lumii care au participat la studiu considera ca tara din care e angajatorul e mai importanta decat orasul specific.


          Top 10 tari in care s-ar muta angajatii:

          1 USA
          2 United Kingdom
          3 Canada
          4 Australia
          5 Germany
          6 Switzerland
          7 France
          8 New Zealand
          9 Italy
          10Spain

          Top 10 orase in care ar lucra angajatii:

          1 London
          2 New York
          3 Sydney
          4 Paris
          5 Dubai
          6 Singapore
          7 Los Angeles
          8 Melbourne
          9 Mexico City
          10 Miami