Posts

Showing posts from November, 2010

Execuție fără milă pe Camp Nou

Image
C.Ronaldo, acum câteva zile: Și ce dacă Barcelona a dat 8 goluri Almeriei? Să vedem dacă ne dă și nouă tot 8... Cristiano, te mulțumești cu 5?
Am spus că voi face un update la articolul în care făceam o avancronică la El Clásico, după meci, însă un asemenea meci merită un articol separat. Scuze fetelor și celor care nu-s pasionați de fenomen, pe care i-am stresat și pe Facebook cu acest meci senzațional. M-am temut că derby-ul nu se va ridica la înălțimea așteptărilor și reclamei la care a fost supus în ultimele zile. Însă a făcut toți banii și a demonstrat încă o dată că întâlnirile dintre Barcelona și Real sunt cele mai speciale din lume. Catalanii au învins cu 5-0, de o manieră entuziasmantă, șocantă, dezarmantă, administrând prima înfrângere suferită de Mourinho de când e la Real.  Și ce înfrângere, doamnelor și domnilor!  Acest meci a arătat lumii întregii că modestia și munca în echipă vor învinge mai mereu individualitățile, cu atât mai mult cu cât ele sunt arogante și lipsite de …

Se întâmplă în Clujul anului 2010

Azi am ieșit în pauza de masă și la nici 50 m de sediul firmei mi-a fost dat să văd cel mai grotesc peisaj al acestor 18 luni de când locuiesc în Cluj. O mamă (spălățică, nicidecum vreo borfașă) își asista copilul care trăgea o căcăstoare în plin troturar. Băi, trăi-ți-ar, deci nu așa flancat de un pom cât de cât, nu după vreo mașină, ci efectiv în plin trotuar! Am ocolit așa, finesse, apoi am accelerat cât am putut. Culmea, alți rahați tronau pe trotuar și ceva zeci de metri mai încolo. Cine i-a făcut chiar nu mai contează. Cum este posibil așa ceva? De ce acea femeie n-a căutat o budă publică, vreun local sau măcar niște boscheți? De ce n-a lăsat copilul să facă pe el? De ce în Occident oamenii curăță până și rahatul lăsat pe străzi de animalele de companie iar noi ne învățăm copiii să se cace pe stradă? Iată alte întrebări retorice la finalul primului deceniu din noul mileniu.

Luni, de la ora 22.00 pe Digi: El Clásico, cel mai mare derby al planetei

Image
Primul meci FC Barcelona - Real Madrid a avut loc în anul 1902. Până acum era cel mai vizionat eveniment sportiv al anului, după finala Champions League și înaintea Superbowl-ul american, aproximativ o sută de milioane de oameni de pe tot cuprinsul planetei urmărindu-l în direct. Între timp însă, MEDIA-PRO, deținătoarea drepturilor tv pentru campionatul spaniol a pătruns și în India și se așteaptă ca audiența meciului de mâine să doboare toate recordurile.
În clasamentul general all time al acestor confruntări, Real Madrid are cu 14 victorii peste Barcelona, iar meciul de mâine seară se anunță senzațional prin prisma faptului că ambele echipe domină clar Primera Division și, mai mult decât atât, și-au spulberat ultimii adversari (Barça a realizat cea mai categorică victorie în deplasare din ultimii 51 de ani, 8-0 la Almeria, iar Real 5-1 cu Bilbao). În ultima etapă din Champions League ambele echipe au defilat în deplasare (Barça 3-0 cu Panathinaikos, Real 4-0 cu Ajax, atât Messi cât …

O sâmbătă cu două Andree

Image
Una dintre ele, adică Whiterune, m-a scos în oraș să luăm prânzul. Am încercat inițial la Bistro Viena, dar cum acolo era full tot la un Lunch Box am ajuns. Apoi am luat cafeaua în Flowers, pentru mine fiind o premieră când intru în acest minunat local ca nefumător. Am băut două cafele cu mentă pe nerăsuflate. Găsesc interesant faptul că acest local este o ceainărie, prin definiție, dar cum eu nu beau ceai mai deloc îl văd ca pe o cafenea. The best in town. Fotografia pe care o vedeți este furată de la Whiterune, asta ca să stabilim clar cum e treaba cu copyrightu'. Pe seară am mai consemnat o premieră, alături de o altă Andreea și de invitații ei am mers în Janis. Whiterune m-a avertizat că nu va fi pe stilul meu. Dacă s-a referit la afluența mare de puștani ieșiți la agățat, la faptul că se dansează (eu dansând mult mai rar decât beau ceai...) și că este o adevărată aventură să ajungi de la masă la budă, atunci îi dau dreptate. Să nu uităm muzica, dată atât de tare încât chiar și…

Gândurile de(spre) recunoștință ale unui american

Numele său este Neale Donald Walsch, am mai vorbit despre el aici pe blog și o voi mai face. Iată ce a postat ieri pe pagina sa Facebook, despre singura sărbătoare americană pe care (din păcate, așa cum remarca ieri sorella) nu am importat-o și noi. În timp ce ne costumăm ca toți dracii de Halloween, bubuim artificii de 4 iulie sau ne declarăm amorezați de Valentine's Day, uităm să fim recunoscători pentru tot ce avem și pentru ce știm sigur că vom avea (numiți asta credință).
"So today is Thanksgiving Day in the United States, and I hope that all people around the world stop for a moment and send thoughts of gratitude and love to our wonderful God for the breathtaking world that has been created by us for us. Then I hope that we will, each of us, renew our commitment to do whatever it takes to make this a better world.
I want to learn to share more. We all share, I know, and so do I...but I want to learn to share more. To share more of all the bounty with which I have b…

Noutăți din cartier

Dacă te urci în vârful bisericii Sf.Mihail

Image
(adică acel monument din Piața Unirii căruia mai toți îi spun, în mod eronat, catedrala Matei Corvin), se vede cam așa, privind spre est:

În stânga zărim Bd. 21 Decembrie, pe unde trec zilnic spre serviciu. Aici avem Lunch Box, unde mănânc deseori și Hubertus, restaurant în care tocmai vă spuneam că a luat masa Nicolas Cage. În dreapta vedeți str. Iuliu Maniu (sau strada în oglindă), cu librăria Gaudeamus imediat pe stânga, unde cartea mea încă vă așteaptă, apoi puțin mai încolo este magazinul de instrumente muzicale Play, loc în care am făcut cunoștință cu Jess.  Undeva aici jos, în dreapta, tocmai se montează bradul de Crăciun. La orizont puteți observa Catedrala Ortodoxă, iar dacă ne-am roti cu 180°, privind astfel spre vest, am vedea Mănășturul. Feleacul este la orizontul sudic, adică l-am vedea dacă ne-am suci 90° spre dreapta. Gruia și Belvedere, locul de unde se trag cele mai multe imagini de sus cu orașul, sunt undeva la ora 8.00 cum s-ar spune, privind imaginea de mai sus. Pro…

CFR, o (nouă) șansă ratată

Și asta pentru că aproape orice este pervertit de românisme ajunge să aibă ratarea în sânge. Cu două etape înainte finalului fazei grupelor în UEFA Champions League, CFR avea șansa de a se califica mai departe, ceea ce ar fi reprezentat o premieră pentru fotbalul românesc. O victorie la Basel în seara asta, dublată de una cu AS Roma la Cluj peste două săptămâni, indiferent de scorul dintre Roma și Bayern Munchen, ar fi plasat echipa clujeană pe locul 2 la final. Loc ce ar fi dus-o în primele 16 echipe ale Europei. Am pierdut, bineînțeles, fără drept de apel, fără nicio ocazie, așa cum o facem în toate meciurile importante. Aseară veneam de la muncă și citeam în ziar declarațiile făcute de Cadu, căpitanul echipei, și de Sorin Cârțu, antrenorul. Văzând ce și-au propus pentru meciul cu Basel, am simțit că nu va fi bine. Ei aberau cum că "e bun și un egal, ne poate ajuta să prindem locul 3 în grupă și să mergem mai departe în Europa League". Păi dacă tu ești la 2 victorii de o p…

Defulare vs. refulare

M-am gândit să fac un bine celor care aterizează pe acest blog, așa cum mi-a făcut și mie al doilea șef al meu, cu mulți ani în urmă, explicându-mi cum e cu refularea și cu defularea, pentru că și eu confundam termenii atunci, așa cum o face majoritatea.

Hai să ne concentrăm, e simplu. Când îți reverși frustrările în exterior, verbal, scriind, spărgând, urlând etc, atunci defulezi. Când înăbuși în interior aceste porniri, atunci refulezi. Exemplu: eu, când scriu articole satirice pe acest blog, printre altele defulez, nicidecum nu refulez.
Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, iată definițiile din dex:
DEFULÁ,defulez,vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. 
REFULÁ,refulez,vb. I. Tranz. A respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe, reprezentări, idei sau tendințe neplăcute, care contrazic conștiința morală a individului.

Papa ne dă voie să folosim prezervativul. Aleluia!

Nu-i așa că-i amuzant? Știrea a apărut ieri iar noi, creștinii din lumea întreagă, adânciți în curvăsăraie și păcat, putem răsufla ușurați. Sexul ar fi permis, iată, chiar și fără scopul perpetuării speciei. Pfiu, dați-mi o batistă să-mi șterg sudoarea de pe frunte. Omul schimbă din nou regulile din mers și, vezi Doamne (ce bine sună asta), o face în numele lui Dumnezeu. Noțiunile noastre despre bine și rău diferă atât de mult, nu doar de la o eră alta, ci chiar de la o zonă la alta în același timp. Sau de la o religie la alta. Omul stabilește ce e bine și ce e rău, emițând judecăți de valoare și punându-le în cârca unui Dumnezeu care la rândul său ar fi un judecător. Ceea ce eu nu cred că e. Și probabil orice om deschis spre spiritualitate simte asta în adâncul sufletului său, numai că alții au interes să ne facă să trăim în frică și să luăm de bune învățăturile lor despre un Dumnezeu răzbunător și violent, adică exact așa cum sunt oamenii, nicidecum o entitate supremă. Vă închipuiți c…

Filme articulate

Adică toate au the în titlu, așa s-a nimerit. Iată: The Social Network. Este filmul care spune povestea lui Mark Zuckerberg și apariția celebrului site Facebook, care l-a transformat pe acest domn, născut în White Plains, New York (unde am fost și eu, aplauze!) în cel mai tânăr miliardar din lume, acum având doar 26 de ani. Zuckerberg a spus că filmul nu este 100% accurate, dar eu zic că vă oferă o idee concludentă despre modul în care a crescut această afacere, plecând de la o idee "banală". The Diving Bell and the Butterfly (este un film franțuzesc cu titlul original Le scaphandre et le papillon). Mi-a fost recomandat de către Cili, care mereu mă pune la încercare cu filme greu de urmărit. Ăsta a primit 4 nominalizări Oscar și merită atenție, relatând povestea reală a unui autor francez care, rămas paralizat în urma unui atac cerebral, scrie o carte folosind numai clipitul din ochi. Efectiv fabulos. Bonus pentru fanii U2: pe soundtrack avem piesa UltraViolet.The Special Rel…

Vecinii mei

Deasupra locuiește familia zgomotoasă, cu plozi care țipă și aleargă de la 8.00 dimineața, aproape în fiecare weekend. Mă'sa țipă la ei, dar în orice caz nu vrea sau nu reușește să-i oprească. Îi aud de parcă ar fi la mine în garsonieră. La acest vacarm, care nu mă lasă să dorm cât aș dori, adăugați și bubuiturile cauzate de God-knows-what, dar care provin tot de la ei de sus. De vreo două ori nu m-am mai abținut și am mers să le bat la ușă, pentru că bătutul în țeavă nu mă ajutase cu nimic. Nu au deschis, se comportă ca o familie aflată în programul de protecție a martorilor. Hărmălaia înceta cam vreo juma de oră după ce le sunam la ușă, liniște totală, apoi revenea.  Undeva în lateral am vecinul pasionat de karaoke sau de American Idol. Cântă, mânca-ți-aș, cu patos în fiecare weekend, și nu o face prea plăcut. Nu aud vreo chitară care să zdrăngăne, așa că omul este ori a capella, ori are muzică la căști. Ceea ce mă forțează și pe mine să-mi pun, ca să nu-l mai aud. Cântă și acum,…

Fotbalul devine tot mai real pe calculator

Image
Singurele jocuri pc cărora le-am rămas fidel sunt cele de fotbal. Pe cele cu pistoale și mașini le-am abandonat treptat, iar jocurile de strategie nu m-au atras niciodată. Eh, dacă vorbim de strategie în fotbal, atunci e altceva. Dar nu despre Football sau FIFA Manager vreau să vorbesc, ci despre seria FIFA, realizată de canadienii  de la EA Sports, eternii rivali ai asiaticilor de la Konami, care fac Pro Evolution Soccer. FIFA 11 a fost lansată în acest an într-un format revoluționar pentru pc, next gen, deși se pare că acest lucru s-a făcut prin portarea jocului de anul trecut de pe console (apropo, nu am avut niciodată vreuna, nu că nu m-ar tenta, dar poate că-mi voi lua măcar un gamepad). Iar această portare a adăugat și alte bug-uri la deja clasica serie cu care ne-au obișnuit cei de la EA an de an. Cel mai enervant dintre ele, pe care îl au mai toți, chiar și cei cu jocul original și având cele mai performante sisteme, este crash-ul de la finalul meciurilor, care implicit duce …

Nicolas Cage a fost prin zonă

Image
De ceva vreme stă la Sibiu, pentru că pe aici pe la noi trage un nou film. Acum câteva zile a ajuns şi la Cluj, a luat masa la Hubertus şi a achiziţionat câteva tablouri. Mai mult decât atât, se pare că Nic Cage, laureat Oscar pentru rolul de neuitat făcut în Leaving Las Vegas, are de gând să-şi facă o casă în Ardeal. Povestea completă o găsiţi aici.  Cum ar fi să te plimbi prin centru şi să dai nas în nas cu o vedetă de la Hollywood?

Zilele astea Clujul zâmbește

Dimineața rânjește mai degrabă, că doar e soare cu dinți. În schimb seara, când ies de la muncă, orașul zâmbește pe bune. Este cald și foarte plăcut. Acum vreo juma de oră, pe Memo, am văzut o ea apoi un el, la interval de 15 secunde, zâmbind aiurea de nebuni, așa singuri pe stradă. Frumos.  De ceva vreme au apărut și becurile pentru Crăciun. Nu s-au aprins încă, desigur, dar senzația inoculată e faină. Sunt ca niște buze al căror zâmbet stă să apară.

Hai siktir, țoape gesepiste

Am ironizat de atâtea ori becalizarea, otevizarea și, per total, tembelizarea trustului tabloido-cocalar pe numele său GSP (postul tv și site-ul sunt o mocirlă abjectă, doar ziarul tipărit păstrând un format cât de cât digerabil) încât un nou mișto la adresa lor este redundant și nu mai are niciun haz. Acum vreau doar să salut plângerea pe care Iuliu Mureșan, președintele CFR-ului, o va face la adresa instigatorului ordinar Radu Naum, un om care a decăzut cumplit față de perioada când doar scria sau comenta ciclism. Era și cazul să ofere cineva un "Hai siktir!" acestor ordinare țoape gesepiste, care-l fac până și pe Horia Ivanovici să pară un mare om de tv.  Acest articol descrie totul perfect și mă scutește de alte comentarii. Iar pentru a sublinia și partea bună din presa sportivă românească, îl recomand pe Andrei Niculescu și tot ce ține de el: blog, emisiunea Fotbal European de la DigiSport și comentariile meciurilor din Italia și Spania (pentru care-l consider foarte po…

Mafiotu'

Joe Pesci de România revine. Sunt derutat, neștiind dacă să râd tăvălindu-mă pe jos sau să vărs. Atenție la caricatura din spate, deși propia lui caricatură este el însuși.

Ochiul dracului? N-aș zice.

Image
Probabil cauza principală pentru care banii sunt atât de inegal distribuiți în lume, atât la nivel de stat (unde putem vorbi de o conștiință colectivă) cât și la nivel individual, este modul în care îi privim. "Norocul" iese din discuție (am postat aici recent că eu nu cred într-un asemenea concept), iar abilitățile manageriale ale bogătanilor contează într-adevăr, dar nu atât de mult pe cât am fi tentați să credem.

Principalul mod în care oamenii bogați atrag banii este felul în care-i privesc și cum se poziționează relativ la ei. Lor le plac banii (în modul pur, netrunchiat al acestui sentiment), se mândresc cu ei, consideră că-i merită și nu se tem de faptul că banii aduc belele. Majoritatea dintre noi,  formată din ăștia mai mult sau mai puțin amărășteni, deține o concepție total greșită despre bani. În loc să ne bucurăm de bani, să nu-i judecăm deloc, fie că i-am câștigat prin muncă, la loto sau i-am moștenit, noi am clădit tot felul de mituri negativiste în jurul bani…

Frecția "anti-abuz" a lui Badea & Ciutacu

Image
Mircea Badea este amendat constant de către CNA. Scapă chiar ieftin, zic eu, fără să mă refer la sumele amenzilor (pe care nu sunt în măsură să le apreciez) ci la numărul lor. Cine îi cunoaște limbajul de pe ecran probabil știe la ce mă refer. Habar n-am dacă CNA-ul în sine este o instituție care ar trebui să existe sau dacă nu e democratică. Iar dacă cineva spune pulăpizdăcoaiecur live la televizor, pe un post de mare audiență, nu știu dacă lezează pe cineva și dacă trebuie să existe o instituție care să cenzureze asta. Cred doar că, atunci când porcești în toate felurile pe cineva, acel cineva are drept la replică. Drept inexistent în emisiunea lui Badea, unde perechea sa de ***** (a se extrage cuvântul din cel legat de mai sus) se manifestă doar în monologul cu ecranul, acolo unde nu-i poate da nimeni replica. L-am văzut și în alte emisiuni, cu adversarii în față, e total altul omul. Uneori chiar roșește și-mi pasă mai puțin dacă de nervi sau de rușine. 
După cum probabil știți, î…

Ipocriții din noi și mormintele din China antică

Am fost și eu la Cenaclul Flacăra când eram mic. M-au dus ai mei, la Sala Sporturilor din Ploiești și (din fericire) nu pe stadionul Petrolul atunci când au murit 5 oameni iar mult stimatul și iubitul a pus definitiv cruce acestui festival ambulant. Mai țin minte și faptul că la noi în casă existau discuri de vinil cu cenaclul iar copilul din mine le asculta cu plăcere, total delimitat de orice inflexiuni politice sau patriotice. La noi în casă exista chiar și o carte cu poeziile lui Păunescu. Auzisem și faptul că el aduce osanale puterii comuniste, dar eram prea mic să mă intereseze asta. Bine, nu că acum m-ar interesa mai mult. Oricum, chiar dacă nu l-a citit, orice om realizează faptul că fără a pupa dictatorul unde trebuie, Cenaclul Flacăra nu ar fi putut exista în acea perioadă. Dar nici asta nu e o problemă și altceva aș dori eu de fapt.
M-ar interesa alte aspecte, pe care moartea celui numit (acum doar, nu înainte de dispariția sa) geniu le-a scos din nou la iveală. Aș vrea m…

Innocenti bugie

Cât am stat la Roma am văzut prin tot orașul postere cu filmul Innocenti bugie (ziceau ei), cu Tom Cruise și Cameron Diaz. La întoarcerea în țară l-am și văzut. Cei doi fac un interesant cuplu, reunit pentru prima oară (dacă nu mă înșel) de la ciudatul Vanilla Sky. Nu-l luați ca pe un film de acțiune, ci doar ca pe o comedie (din punctul ăsta de vedere are chiar scene amuzante) sau ca pe o parodie. Apropo, Knight and Day este titlul original, nicidecum Minciuni inocente, hehe. The American. Este genul de film pe care-l alegi cu așteptări joase și care ți le depășeste. Probabil am fost influențat și de Mircea Badea, căruia nu i-a plăcut și susține că este o copie a unui film mai vechi cu Alain Delon. Aici îl avem pe George Clooney în rolul unui asasin profesionist care ajunge în Italia pentru un job. Ultimul... doar știți că în toate filmele, pentru a accentua drama, există această temă recurentă a ultimului job, then I'm out. M-am îndrăgostit de orășelul (comuna, mai degrabă) unde…

U2, Facebook-ul și click-urile ieftine

Cu mai mult timp în urmă, pe vremea când aveam un alt cont Facebook, am lansat o cauză pentru susținerea primului concert U2 în România. Uite-o aici. După cum vedeți, acum a depășit 10.100 de membri iar avatarul este reprezentat de coperta primei mele cărți despre U2. Sunt mândru că s-a ajuns la acest număr, deși între timp am renunțat la naivitatea cruntă de a crede că aceste cauze chiar au vreun impact în viața reală. Mai reală este însă actuala mea carte despre U2, pe pagina căreia vor fi în curând 350 de oameni, adică peste tirajul deluxe limited edition în care am lansat-o. Foarte mulți oameni dau însă inerțial like unei anumite pagini, în general vorbind. Tot ce le consumă acest gest este doar un mic lucru mecanic efectuat de mușchii degetului aflat pe mouse sau pe touchpad. Mulți nu au treabă cu subiectul sau chiar dacă au, nu sunt deloc interactivi.
Vorbind în ansamblu, în țara asta foarte multă lume n-are treabă nici cu U2, nici cu cărțile în general, nici cu o carte despre …

New York și Londra conduc lumea

Image
Și asta nu doar prin prisma faptului că acolo există cele mai puternice burse de pe planetă. Un studiu realizat în anul 2008 de un jurnal american, în colaborare cu o firmă de consultață și Chicago Council on Global Affairs, a rezultat într-un top al celor mai importante metropole, din punctul de vedere al mărimii, influenței economice, efectului de globalizare sau nivelului de trai. Astfel avem:
1. New York 2. Londra 3. Tokyo 4. Paris 5. Hong Kong
În 2009, un institut de strategii urbane din Tokyo a realizat un alt studiu al celor mai importante metropole ale lumii, pe baza a nu mai puțin de 69 de indicatori și 6 categorii de comparație (economie, cercetare și dezvoltare, interacțiune culturală, grad de locuibilitate, ecologie și mediu înconjurător și accesibilitate). A rezultat un top foarte asemănător cu cel de mai sus:
1. New York 2. Londra 3. Paris 4. Tokyo 5. Singapore 
Avansăm cronologic și ajungem în 2010. Anul acesta, o firmă de consultanță londoneză s-a luat de braț cu Citi…