Thursday, 21 October 2010

Noroc cu faptul că nu cred în noroc

Aud tot mai des în ultima vreme cum diverse persoane, din toate mediile, inclusiv prieteni de-ai mei, invocă norocul și ghinionul. Cred că și chestia asta este mai mult sau mai puțin un stereotip. Dacă i-ai întreba, concret, ce înțeleg prin noroc și respectiv prin ghinion, nu știu ce ar putea răspunde. Nu mă refer la definițiile acestor termeni, pe care oricine le poate formula, ci la ce înseamnă, concret, a avea noroc sau ghinion. Ce provoacă manifestarea în viața reală a acestor fenomene? Ce forțe oculte stau la baza lor? Vă închipuiți cumva că vreo ființă "norocoasă" apare pe planeta asta sub o pecete de genul "75% dintre încercările tale vor fi norocoase" sau că alteia îi este scris undeva în stele "vei avea mai mult ghinion decât noroc, acum și în vecii vecilor amin, am zis!"?

Din punctul meu de vedere nu există așa ceva. Norocul și ghinionul sunt niște plăsmuiri ale minții noastre care încearcă să-și explice în mod puerilo-superstițios anumite evenimente ale căror cauze țin exclusiv de noi și de nimic altceva din afara noastră, fie că suntem conștienți de asta sau nu. Astfel, când cineva spune că este norocos este poate doar modest sau nepus în temă, iar cel care afirmă că este ghinionist este mai mult sau mai puțin lipsit de responsabilitate. Așa-zisul noroc (ca de altfel întreaga realitate pe care o experimentezi) ți-l faci numai și numai cu mâna ta, asta e propoziția în care cred. Acestea fiind zise, îmi plăcea cum încheia Bono unele prestații live ale piesei City of Blinding Lights, spunând luckily, we don't believe in luck.

Luckily, I don't, either.