Friday, 1 October 2010

Am asistat aseară la un nou clasic românism

Fapte: Steaua întâlnește Napoli în Ghencea, în grupele Europa League. Italienii joacă fără mulți titulari. Steaua deschide scorul în primul minut, printr-un autogol, apoi îl majorează în urma unei mari erori a portarului. Avem două goluri făcute cadou. Aflați pe val, steliștii marchează și primul gol curat, pentru un neverosimil 3-0 în minutul 15. Tata mă sună ca de obicei, cum comentăm noi meciuri și goluri. Scorul este 3-0 după doar primul sfert de oră, dar tata îi tot dă cu mentalitatea proastă a românilor și auzindu-l ai spune că e 3-0 pentru ei, nu pentru noi. Se uita cumva la alt meci? Nicidecum, știa el ceva. Prin minutul 30 și ceva, Kapetanos reacționează ca un gibon, își lovește fără sens un adversar și își lasă echipa în 10, nefiind la prima abatere de acest gen. Înainte de pauză Napoli face 3-1.
Începe repriza a 2-a, jocul coios al Stelei din urmă cu o oră începe să semene tot mai mult cu o erecție molatecă. Napoli prinde curaj și în minutul 73 se face 3-2, nu de alta, dar meciul necesita un final palpitant. Napoli e deja călare pe Steaua. Se anunță 4 minute de prelungiri. Portarul Stelei se tăvălește pe jos 2 minute și 40 de secunde, simulând. Steaua face și o schimbare, pentru care meciul se prelungește cu încă 30 de secunde, conform regulamentului. Avem 4 + 2'40'' + 30'' = 7 minute în plus peste cele 90. Napoli dă gol în minutul 97 (later edit: mai exact în 96'58'') și meciul se încheie cu un halucinant 3-3. 

Reacții: toți oamenii din staff-ul Stelei sar pe arbitru, îl înjură și chiar îl scuipă. Comentatorii tv strigă c-a fost furt. Forumurile și site-urile se umplu imediat cu defulări trepanate, arbitrul (polonez el de fel) stimulând tensiunea și chiar cunoștințele istorice ale diverșilor forumiști excitați, care subit și-au adus aminte de Hitler. Ultrașii atacă ambasada Poloniei cu cârnați (demențial...). Se face chiar și o pagină Facebook, pentru a-l înjura pe arbitru, care se condimentează și ea cu tot felul de sudalme cu caps lock scrise de cretinei defulanți care probabil chiar speră că arbitrul le va citi (?!) Până și Ioanițoaia, un senior al presei sportive și, mai mult decât atât, fan Napoli de 25 de ani, spune că a fost furt.

Părerea mea: Ce s-a întâmplat aseară a fost doar un nou romanian classic, atât și nimic altceva. Am mai văzut atâtea și vom mai vedea și altele, nu doar în sport. Totul pleacă numai și numai de la mentalitate. Când ai 3-0 în minutul 15 și pe final ești egalat, nu ai scuză. Când un fotbalist lovește fără minge un adversar și își lasă echipa în 10, la fel, nu are scuză. Când simulezi, încercând să păcălești fotbalul, asta se poate întoarce împotriva ta (tehnic vorbind, arbitrul ar fi prelungit doar cu vreo 13 secunde în plus jocul, dar nu-l putea opri când echipa aflată în dezavantaj ataca, jocul se prelungește în acest caz până se încheie faza).
Dar chiar și așa, români tâmpiți ce suntem, chiar dacă am fost furați cu câteva secunde în plus (deși este clar de pe cronometrul tv-ului că n-am fost) ce ați păzit în celelalte 97 de minute ale jocului? De ce nu ați făcut KO adversarul? De ce ați primit un cartonaș roșu absolut gratuit? Ca s-o dați acum pe dacă și pe parcă, "dacă eram 11 altul era rezultatul" și alte șabloane inutile și fără acoperire. De ce întotdeauna când deschid scorul românilor le tremură chiloții până la final? De ce nu pot executa cu sânge rece un adversar? Știți o altă chestie absolut haioasă? Aici chiar eu fiind păcăliciul: la 3-0, când vorbeam cu tata la telefon, i-am zis că marile echipe au un cod al onoarei și nu-și umilesc niciodată adversarul, pe la 4 sau 5-0 se opresc. Hahahahaha, bună asta, nu? Bineînțeles, tata a spus că nu există așa ceva. Desigur, ca să ai un cod al onoarei trebuie să ai în primul rând onoare. Și valoare. Ceea ce Steaua nu are, iar rarele momentele de spectacol pe care le oferă sunt doar rezultatul unei euforii efemere.

Ce va urma: lamentări ale steliștilor, presei și suporterilor, vina dată pe arbitru și pe ghinion, dacă și parcă, eternele imbecile șabloane ("punem capul în pământ", "sperăm să nu mai greșim" și "ăsta este fotbalul"). Dragii de noi, mioritici plini de ghinioane și oropsiți de soartă, nu vom învăța absolut nimic din lecția predată de Napoli. Acest popor, care în subconștientul său adoră drama (altfel această conștiință colectivă nu ar fi atras numai năpaste vreme de 2000 de ani) tocmai și-a găsit o nouă belea și, mai ales, un aparent vinovat pe care-și verse frustrările de decenii adunate.

Cu ce vă las: cu mufa celui mai emblematic jucător stelist al ultimilor ani. Priviți-o, vă rog. Ai spune că acea concentrare din priviri va duce la o declarație interesantă, poate chiar o cugetare profundă, dar Bănel a spus doar "De vină sunt arbitrul și ghinionul. Mergem înainte și sperăm să nu mai greșim". Sublim.


2 comments:

roach said...

Golul a fost in 96:58.

http://www.youtube.com/watch?v=qOnxPqdMKqw

The Fly said...

Merci ;) deci cu atat mai mult...

Post a Comment