Tuesday, 21 September 2010

Acest freak show fără sfârșit numit FC Steaua București

Liga I, etapa a 8-a. Ilie Dumitrescu demisionează de la Steaua după ce e huiduit de tot stadionul (lamentabil public) în urma unui 1-1 acasă cu Astra și după, se pare, o nouă imixtiune a dementului patron în alcătuirea echipei. A doua demisie de antrenor în doar 8 etape (fascinantă medie) nu mai miră totuși pe nimeni în acest decor elucubrant al fotbalului românesc, în general, și al clubului de fotbal Steaua, în special. De ce nu mai (pot să) țin cu echipa asta al cărei suporter eram de când aveam 6 ani am mai explicat. De ce am ajuns să-mi doresc chiar să fie umilită și eventual retrogradată la un moment dat voi explica în continuare, cu mențiunea că îi apreciez sincer și fără ironie pe cei care încă mai pot ține cu echipa asta, deși nu mai au nimic în comun cu ea. Eu unul însă nu mai pot să țin doar cu o emblemă și cu un simbol atâta vreme cât există:
  • Becali - cel mai grotesc și mai agresiv personaj mediatic post-decembrist, pentru ale cărui râgâieli se umilesc într-un fel inimaginabil toți reporterașii și prezentatorii de emisiuni tv. Am văzut scene în care acest gibon mai avea puțin și se pișa pe ei, efectiv, dar ei tăceau mâlc și continuau să-l intervieveze umili, în loc să plece dracului de acolo și eventual să-și dea demisia dacă patronului lor nu îi convenea că n-au obținut căcatul de declarație făcut de Becali.
  • Duckadam - o paiață decorativă, atât și nimic mai mult. O imagine simbol menită să închidă gura contestatarilor. A acceptat să vină la Steaua pentru bani, mă bucur că a recunoscut. În rest n-are treabă cu nimic. L-am văzut  încercând să explice la tv cam ce face într-o zi obișnuită la club. S-a fâstâcit, abia a reușit să improvizeze ceva. Uitați-vă la declarațiile lui. Le-ar putea da absolut oricine în locul său, chiar fără să activeze la club. Banalități și șabloane. Și vreți să fiu rău până la capăt? Nici așa portar mare nu știu dacă a fost, ci mai degrabă unul de duzină, un bun telepat care s-a  întâmplat să citească mințile a patru barcelonezi într-o finală europeană.
  • Bănel - sufletul echipei, atletul desăvârșit, cel cu psihicul labil, cocoloșitul, jucătorul simbol al echipei în ultimii ani, căpitanul. Sau mai degrabă pseudo-fotbalistul care din 5 centrări dă 4 în tribună și care nu știe deloc cu mingea, pierzându-se uneori în biciclete ridicole.
  • Suporterii - sau mai degrabă ultrașii fără creier care îi strigă lui Ilie demisia deși echipa este pe locul 2 după 8 etape. Ce poate fi spus mai mult?
  • Mediatizarea - excesivă, ilogică, enervantă. Steaua este un club de pluton, dacă luăm statistica ultimilor ani. Cu toate astea conduce detașat ca și mediatizare. De ce? Pentru că are cei mai mulți suporteri și face rating. Dar totuși...
  • Lăcătuș - pentru că deși a fost de două ori la Steaua în ultimii ani, deși emigrase în Spania, aseară tocmai a declarat că nu ar spune nu unei noi oferte. E clar, îi plac flegmele, îi place umilința. Cred că e submissive. Bad boy...
  • Noul antrenor, oricare va fi el - pentru că niciun antrenor de pe planeta asta nu ar trebui să mai accepte să lucreze cu Becali, sub nicio formă. Cine acceptă este ori naiv la limita prostiei, ori disperat, ori a trăit într-o peșteră până acum. 
Toate astea mă fac să nu mă mai regăsesc ca suporter al acestui club care nu mă mai reprezintă și, mai mult decât atât, mă fac să-l detest. Pentru că nu este vorba doar de patron, este vorba și de jucătorii slabi și inculți, de oamenii din conducere și de galerie. Îi dai pe toți la o parte și rămân doar culorile, emblema, simbolul etc. Cinic dar realist vorbind, rămâne doar aburul. Echipa asta trebuie părăsită, renegată, depunctată, retrogradată, degradată până când acel urangutan va renunța la ea și astfel se va putea crea ceva adevărat, pornind cu adevărat de la zero. Cei care au rămas alături de Steaua acum nu fac decât să crediteze această bubă cu puroi care nu se va vindeca vreodată. Repet, le admir devotamentul, dar spre deosebire de ei, eu nu pot fi reprezentat de Becali, Duckadam sau de Bănel Nicoliță. Ei sunt Steaua acum, pe ei îi susțineți, ei reprezintă simbolul și ei poartă culorile alea cărora ați rămas fideli. Restul e amăgire.