Posts

Showing posts from September, 2010

Cum se aplică la un internship

Image
"I have attached a picture of New York. I find it provoking for four reasons. First of all: this is New York. It doesn't need any advertising to make me get there. It takes only one movie filmed in New York to make you want to see it badly. And I've seen so many… Second of all, I love big cities and NY is one of the biggest hives of all cities. Some people get irritated in big crowds and I myself am a little claustrophobic, but I love having million people around, especially watching them through the window of a bohemian café.
The third reason is that I always dreamed of making a bunch of nice friends in a very simple circumstance, like entering an unfamiliar coffee shop and spilling your latte on a fellow that will immediately become your friend. New York seems like the perfect place for this kind of situations.
And last, but not least, I need to deal with my fear of flights. And I think that 11 hours of flying over the ocean would be truly helpful.  After that trip, the…

Visul american

Image
"The American Dream is that dream of a land in which life should be better and richer and fuller for everyone, with opportunity for each according to ability or achievement. It is a difficult dream for the European upper classes to interpret adequately, and too many of us ourselves have grown weary and mistrustful of it. It is not a dream of motor cars and high wages merely, but a dream of social order in which each man and each woman shall be able to attain to the fullest stature of which they are innately capable, and be recognized by others for what they are, regardless of the fortuitous circumstances of birth or position." James Truslow Adams, The Epic of America, 1931 

Astfel s-a născut noțiunea de "vis american", în cuvintele acestui istoric american, chiar în anul în care pe skyline-ul orașului New York apărea clădirea simbol Empire State (desigur, nu există o legătură între cele două, dar deja îmi cunoașteți fascinațiile). Fie el chiar și nedefinit …

Țară țară, vrei ostași?

Oi vrea tu, dar noi nu te mai vrem. De regulă numărul celor care își dădeau cu părerea la un poll inițiat de acest blog era dublu, dar probabil acum a fost mai greu de observat (actualul template nu mi-a permis să-l pun în centru, sub header). Deși, pur tehnic vorbind, marja de eroare este ridicol de mare, ceva îmi spune că rezultatele acestui poll nu sunt deloc departe de adevăr. La întrebarea "Ai fi dispus să emigrezi din România?", voi ați răspuns după cum urmează:
- Am plecat deja și bine am făcut (35%) - Am plecat dar nu m-am adaptat, e posibil să revin în țară (0%) - Sunt încă aici, dar mă gândesc serios să emigrez (45%) - E prea complicat pentru mine, dar mi-aș fi dorit să pot pleca (17%) - Nu doresc să emigrez (3%) - aici ai votat tu, Whiterune? A fost doar un singur vot.
Ce mai poate fi de spus referitor la cum percepem noi această țară și ce ne poate oferi ea? No more further questions, your honor.

Fata lui Bono a tras un clip la New York

Despre trupa irlandeză The Script v-am povestit puțin anul trecut. Tocmai am descoperit că au tras un clip cu Eve, a doua fată a lui Bono, frumușică foc și pierdută în marele New York. La început le trimite vederi părinților iar la final primește biletul de avion pentru a se întoarce acasă. Se pare că pentru ea tot mai bine e la Dublin.

De acțiune

E duminică, luați-vă popcornul și notați. Machete. E un fel de Desperado cadrat pe subiectul emigrărilor ilegale din Mexic în State. Sânge și acțiune din plin precum și cea mai abracadabrantă scenă posibilă: saltul cu mațul pe post de frânghie (vedeți voi). Un film foarte rough cu Danny Trejo (perfect în rolul său), Steven Seagal, Jessica Alba, Cheech Marin, Don Johnson, Lindsay Lohan și Robert De Niro, nu într-un rol de Top 10 al carierei sale (bine, hai, nici măcar de Top 30 probabil). Predators. De ăsta vă spuneam acum câteva săptămâni, când am vorbit despre Adrien Brody. Danny Trejo apare și în acest film, dar mult mai pe fugă (moare primu'). Ce să spun, seamănă destul de mult cu primul Predator, ăla cu Arnold de acum mai bine de 20 de ani, dar are și unele (mici) idei noi. Laurence Fishburne își face apariția pentru puțin timp. L'immortel (sau 22 Bullets, titlul din ingliș).  Film cu Jean Reno și mafioți franțuzi, adică foarte mișto. Pe Reno l-am văzut și în The Pink Panth…

Joaquin is still here

Acum un an jumate scriam despre bizara apariție făcută de Joaquin Phoenix la David Letterman Show. Omul părea dus cu pluta, își anunța retragerea din cariera cinematografică și multă lume se întreba dacă a jucat un rol în cadrul show-ului tv sau dacă totul a fost pe bune. Aseară Joaquin a revenit la Letterman, recunoscând că totul a fost o mascaradă pusă la cale împreună cu al său cumnat, Casey Affleck, alături de care a realizat documentarul parodie numit I'm Still Here, lansat oficial acum 12 zile.  Mă bucur că Joaquin a revenit și aștept cu interes noi filme cu el.

Chestii care nu-mi plac în Cluj

Ok, știu, de mai bine de 15 luni vă bat la cap cu Clujul și ce frumos e el (așa și este) dar m-am gândit că ar fi obiectiv din partea mea să spun și lucrurile care nu-mi plac aici. Veți vedea că sunt doar chestii de formă și nu de fond, deci mai degrabă amănunte, nicidecum aspecte esențiale.  transportul - este scump, exagerat de scump. Biletele de autobuz, abonamentele și chiar taxi-urile costă mai mult ca în București. Și chiar nu văd de ce. Autobuzele sunt vechi, în majoritatea lor, iar compostoarele de-a dreptul imbecile, atât prin amplasamentul lor cât mai ales prin faptul că nu poți composta un bilet decât folosind două mâini, pentru că acesta, odată introdus în compostor, nu stă acolo ci pică pe partea cealaltă (?!), deci trebuie susținut cu mâna necompostoare în timp ce aia compostoare trebuie să apese (puternic, nu așa oricum!) pe comunistul buton.  Dacă nu riști o  fractură de deget parcă n-are farmec. Există însă și părți foarte bune, cum ar fi faptul că rareori am dat de au…

Acest freak show fără sfârșit numit FC Steaua București

Image
Liga I, etapa a 8-a. Ilie Dumitrescu demisionează de la Steaua după ce e huiduit de tot stadionul (lamentabil public) în urma unui 1-1 acasă cu Astra și după, se pare, o nouă imixtiune a dementului patron în alcătuirea echipei. A doua demisie de antrenor în doar 8 etape (fascinantă medie) nu mai miră totuși pe nimeni în acest decor elucubrant al fotbalului românesc, în general, și al clubului de fotbal Steaua, în special. De ce nu mai (pot să) țin cu echipa asta al cărei suporter eram de când aveam 6 ani am mai explicat. De ce am ajuns să-mi doresc chiar să fie umilită și eventual retrogradată la un moment dat voi explica în continuare, cu mențiunea că îi apreciez sincer și fără ironie pe cei care încă mai pot ține cu echipa asta, deși nu mai au nimic în comun cu ea. Eu unul însă nu mai pot să țin doar cu o emblemă și cu un simbol atâta vreme cât există: Becali - cel mai grotesc și mai agresiv personaj mediatic post-decembrist, pentru ale cărui râgâieli se umilesc într-un fel inimagina…

Și marii campioni râd

Federer și Nadal vor juca în decembrie un meci demonstrativ, ale cărui încasări vor fi donate în scop caritabil prin intermediul Roger Federer Foundation, care se ocupă în special de ajutarea copiilor cu probleme din Africa. Meciul va avea loc la Zurich iar Rafa și Fedex s-au "chinuit" puțin să tragă un spot publicitar pentru promovarea partidei, după cum vedeți mai jos. Iată ce momente extra îți pot oferi unii dintre cei mai mari campioni ai ultimului deceniu - sinceri, amuzanți, prietenoși, încântători. Să rămânem cât mai mult cu ei și să nu comutăm imediat pe canalele de sport din România, ceva îmi spune că pe banda de jos va scrie "prin telefon, Gigi Becali".

Moses o pune pe Jess iar la treabă

Trecuse ceva vreme de când nu mai zdrângănisem serios, nici măcar eu cu mine însumi în vârful patului, așa că am șters praful ce se punea pe Jess și am învățat azi un cântec care mă bântuie de câteva zile. Se numește Moses și este un B-side al trupei Coldplay, pe care Chris Martin l-a scris pentru superba-i nevastă, Gwyneth Paltrow, cam atunci când s-au căsătorit. Faza și mai mișto e că, 3 ani mai târziu, cuplul l-a botezat Moses pe al doilea său copil, luând numele de la cântec.  Piesa are o armonie banală, dar care sună foarte fain: Asus2 (x02200) Em (022000) Em11/A (554000) pentru versuri și Cmaj7/G (332000) Em11/A pentru refren, plus un capo 2nd fret. Coldplay o cântă live cam așa. Moses Cover - More amazing video clips are a click away

Dakota Fanning a crescut

Image
Tot pariez pe explozia stardom-ului ei de ceva vreme și nu cred că m-am înșelat. Avea doar 7 ani când a făcut o senzațională echipă cu Sean Penn în I Am Sam, apoi 3 ani mai târziu cu Denzel Washington în Man on Fire. Dakota a crescut de la un film la altul, atât fiziologic vorbind cât și actoricește, iar acum, când are 16 ani, fumează și se sărută pe ecran, am văzut-o în The Runaways, unde interpretează rolul solistei vocale a trupei cu același nume, ce făcuse senzație în anii '70, înainte ca Joan Jett, chitarista trupei, să o ia pe o cărare solo și să lanseze celebrul I Love Rock'n'Roll. Dakota și Kristen Stewart (cea care-o joacă pe Joan Jett), făcuseră echipă și cu 3 ani înainte într-un scurt metraj numit Cutlass, tot cu chitări and stuff, dar nu reușesc încă să găsesc acest film. Mai am alte două recomandări cu Dakota: Hounddog (Robin Wright - mai nou fără Penn -  Piper Laurie și David Morse) și Push (Chris Evans, Djimon Hounsou), un thriller un pic S.F. dar interesan…

Plecăm sau nu mai stăm?

Cum de unde? Din România. Există un val deja, care va fi tot mai mare în lunile și-n anii care urmează și se va transforma într-un tsunami. Nu este un trend, nici vorbă, ci o mișcare mai mult sau mai puțin disperată, venită din instinctul de supraviețuire. Acum câteva ore am fost sunat de cel mai vechi prieten al meu, pe care-l cunosc de 21 de ani. De mai multă vreme este cetățean spaniol și proprietar de apartament acolo. În martie s-a întors în țară, îi era dor de România și de români și a zis să mai facă o încercare. Azi, după 6 luni, mi-a telefonat din mașină, se apropia de Arad, aflat fiind pe drumul de întoarcere definitivă în Spania. Și-a dat seama că nu are de ce și de cine să-i fie dor aici și s-a întors acolo unde are un rost și unde este respectat. 
Tot azi am aflat că un prieten al sorelei este de două luni în Danemarca. Acolo a vrut el, sătul fiind de țara asta, și-a închiriat un apartament și s-a tirat. Și iată ce adevărat își motivează decizia.
Acestea sunt doar două …

Game, Set, Match & Career Grand Slam

Image
Majoritatea și-a dorit o finală Nadal - Federer la acest US Open. Rafa era deja acolo iar Fedex a avut minge de meci în seminfinala cu Djokovic, cu toate astea a pierdut însă. Am avut astfel parte de a doua opțiune posibilă, o finală între cei mai buni jucători ai momentului, atât ca loc în clasamentul ATP cât și ca joc. Un Rafa indestructibil, concentrat, determinat și agresiv a câștigat azi-noapte cu 6-4, 5-7, 6-4, 6-2, cucerind astfel și unicul trofeu de Grand Slam care îi mai lipsea. Nadal a intrat într-o categorie selectă, doar alți 6 jucători mai dețin un Career Grand Slam (toate cele 4 mari turnee câștigate). Mai mult decât atât, având și o medalie olimpică de aur, Nadal a reușit practic aseară un Career Golden Slam, performanță pe care până acum o mai obținuse doar Andre Agassi (e drept, tenisul e sport olimpic doar de 30 de ani). Dacă ne raportăm la era open, începută în 1968 (când s-a permis amatorilor și profesioniștilor să concureze împreună), mai putem spune că Nadal este…

Nu e blogger, e double-blogger

Mircea Badea, bloggerul care nu e blogger și, totodată, cel care deține cel mai mare trafic (nicidecum exclusiv  datorită notorietății de pe sticlă), este atât de ne-blogger încât și-a mai făcut un blog. Pe cel oficial linkuiește articole de pe blogul undercover, care pare făcut doar pentru a-i putea înjura și mai direct și mai fără perdea pe cei pe care-i urăște, adică mai pe toți. Tehnic vorbind, nimic rău în asta. Din păcate pentru el însă, nu se va putea lăuda cu traficul de pe noul blog. Eu zic să-și tragă și o emisiune undercover, nu doar un alt blog. Uite, l-ar putea pune pe Bendeac s-o facă.

De toate pentru toți

City Island. Rar mai dai peste o comedie cu adevărat bună și, mare atenție, neromantică! Am râs cu poftă la acest film, mai ales la final. Acțiunea, axată pe o familie de origine italiană al cărei cap este Andy Garcia, se petrece în City Island, Bronx, NY (aplauze!) Unthinkable. Un psihopat islamist, interpretat de Michael Sheen, pune trei bombe in trei orașe americane, apoi vine și se predă autorităților. Samuel L. Jackson și Carrie-Anne Moss încearcă să afle de la el unde sunt bombele, folosind cele mai dure metode posibile. Un film pe cât de disturbing pe atât de bun. Iron Man 2. Recunosc că m-am uitat la acest film din două motive: datorită distribuției și ca să nu spun că nu l-am văzut, dacă tot rezistasem și la prima parte. Și cam atât e de capul lui: distribuția (Robert Downey Jr., Don Cheadle, Scarlett Johansson, Gwyneth Paltrow și același Samuel L.).After Sex. E în genul Coffee & Cigarettes, numai că acum e vorba de țigările de după - mai multe cupluri, fără legătură între…

Unii ar spune că au trecut nouă ani, eu spun că au mai rămas doi

Image
Respect tradiția acestui blog și este al 4-lea an în care aleg această zi să pomenesc ceva despre New York, 9/11 sau Ground Zero, locuri și evenimente care mă fascinează, deși poate termenul este cam idiot cu referire la ce s-a întâmplat atunci. Anul trecut vă spuneam că noul turn, One WTC, va fi gata abia în 2018. Se ajunsese la un impas financiar și implicit la o întârziere a lucrărilor. Însă Wiki ne anunță, mai nou, 2013 ca an de inaugurare a noului skyscraper, care va fi cel mai înalt din oraș. Cine știe, poate voi fi în zonă la deschidere. Iată ce frumos sunt prezentate, la scară, cele mai înalte 5 clădiri în New York-ul anului 2013. E și mai spectaculos dacă ne gândim la anii lor de apariție - de la stânga la dreapta avem 2013, 1931, 2009, 1930, 2007. La 80 de ani de la explozia fenomenului arhitectural numit zgârie-nori și de la apariția unora dintre cele mai frumoase clădiri din lume, acest oraș senzațional merge mai departe, onorându-și trecutul cu care se întrece.

Băieții buni ai integrării

Image
Când nu-l avem pe George, îi avem pe verii Ioan și Victor. La televiziuni și pe prima pagină a ziarelor sau a site-urilor de "sport". Iată cum arăta azi gsp.ro: Sublim, nu? Asistăm (de multă vreme deja) la o becalizare completă a acestie tărișoare maneliste. Pentru prima dată însă, sunt de acord cu declarația acestui Joe Pesci wannabe al României, această copie ieftină care s-a uitat prea mult la filme ca Goodfellas sau Casino, poreclit Giovanni. Într-adevăr, o țară care, printre multe alte bube, îi are ca vedete media și oameni de sport pe acești bișnițari grosieri, nu are ce căuta în UE. Este însă fascinant să citești ce declară mister Giovanni, atenție mare:
"Eu, ca român, spun că nu meritam să fim în Comunitatea Europeană. De ce? Pentru că mai avem de învăţat timp 15 ani. Trebuie să învăţăm să mergem pe banda 1 cu viteză mică, să nu se arunce hîrtii pe stradă şi asa mai departe", a comentat Becali la Contraatac, pe GSP TV.
Iată așadar cine ne învață cum să ne c…

Every Breaking Wave

Al 3-lea cântec nou pe care U2 îl prezintă în premieră live și nu din studio și-a făcut deja apariția la ultimele concerte. Se numește Every Breaking Wave și momentan este prestat doar de Bono și The Edge, ale cărui arpegii ne aduc aminte de intro-ul pe care-l făcea piesei The Fly în cadrul Elevation Tour. După cum vedeți, se cântă după Still Haven't Found, pentru ca maestrul să nu-și mai scoată capodastrul de pe grif.

"Ăsta este fotbalul". Și ăștia-s cei care-l fac, apoi îl vorbesc.

Discuția din studio este întreruptă brusc, pentru a nu se rata nimic din inepțiile loserilor care tocmai au făcut 1-1 cu Albania, iar acum urmează să-și deverse șabloanele în fața microfoanelor. Marica deja gângurește, iar prima fază surprinsă de camere este celebra "Ăsta este fotbalul". Profund. Urmează probabil eternele stereotipii "Nu mai există echipe mici", "Trebuie să punem capul jos și să muncim" sau "Credem în calificare atâta vreme cât matematic ea este posibilă", printre toate astea fiind presărat din abundență cuvântul "sperăm". Este de departe cel mai folosit cuvânt în declarațiile tembeloide făcute de jucătorii de fotbal, dar și de alți oameni din fenomen. Cred că dacă s-ar face o statistică, am fi speriați de ponderea acestei speranțe, declarată obsesiv, redundant și șablonistic, atunci când simți că trebuie să mai spui ceva și nu știi ce. Priviți: Stancu speră. Eh, însă ai putea să taci dracu' și chiar nu știu de ce n…