Posts

Showing posts from August, 2010

Casey Affleck, probabil mai bun ca fratele Ben

Image
Vi-l puteți aminti din Good Will Hunting, film pentru care fratele său, Ben Affleck, lua Oscarul pentru scenariu la doar 27 de ani, alături de prietenul său, Matt Damon. Casey, crescut mai mult în umbra mult mai cunoscutului său frate, a recuperat semnificativ în ultimii ani iar cele mai recente trei producții în care a prestat îl recomandă drept un talent remarcabil.  The Assasination of Jesse James. Filmul a primit două nominalizări Oscar, dintre care una pentru rolul secundar făcut de de Casey Affleck. Brad Pitt e și el foarte bun în rolul lui Jesse James iar în film (poate cel mai bun western al deceniului alături de 3:10 to Yuma) apare și Jeremy Renner, care avea să se facă remarcat un pic mai târziu, în The Hurt Locker.Gone Baby Gone. Aici Casey are rolul principal și joacă alături de superba Michelle Monaghan (vă spuneam anul trecut că e noua mea feblețe), Morgan Freeman, Ed Harris și Amy Rian, nominalizată la Oscar pentru rol. Apropo, Ben este din nou scenarist.The Killer Insid…

Din țânțar armăsar (sau noua abureală numită West Nile)

Mai știți ceva de gripa aviară? Dar de aia porcină? Cum nu, n-ați mai auzit nimic de virusul devastator care părea să ne trimită la dracu' pe toți? Ce s-a întâmplat cu marea pandemie, cea mai mare epidemie de gripă din istoria umanității? Cea mai mediatizată, ca să fim mai exacți. S-a evaporat așa pur și simplu? Nu-mi spuneți, v-ați și vaccinat împotriva ei. Cine știe, probabil ne-am vaccinat toți și așa am învins-o... Îhâm. Hai să vă zic cum cred eu că stau lucrurile. Exact acum 3 săptămâni, Organizația Mondială a Sănătății e declarat sfârșitul pandemiei cu virusul A/H1N1. Asta la ceva vreme după ce furtuna de abur făcută de mass-media se potolise deja. Dar cum lumea asta este condusă de câțiva băieți foarte puternici, foarte deștepți și foarte bogați care controlează masa mult mai mare de oameni mai puțin deștepți și cu siguranță lipsiți de bani și de putere, trebuia găsită o nouă sperietoare care să distragă atenția de la adevăratele probleme și care să pompeze mult cash în cont…

Brody

Cel mai tânăr laureat Oscar pentru rol principal din istoria Academiei (avea doar 29 de ani când a jucat în The Pianist) este un personaj extrem de carismatic, cum ar spune doamnele "cel mai sexy actor urât de la Hollywood". Adrien Brody posedă o blândețe aparte și un stil care i-a făcut pe unii să-l compare deja cu Pacino, deși pentru mine este mai degrabă cea mai perfectă figură pentru a-l juca pe Iisus (ipotetic vorbind) de la Robert Powell încoace, care acum 33 de ani a avut o apariție senzațională în filmul lui Zeffirelli numit Jesus of Nazareth. Am revăzut Pianistul pentru a 3-a oară (în contextul mai multor filme despre WWII vizionate recent), plus alte 3 filme cu Brody la pachet: The Experiment. Este remake al unui film german din 2001. Foarte bun, ne arată faptul că suntem încă niște cimpanzei primitivi. Evoluția tehnologică nu are nimic de a face cu cea spirituală și mentală - după astea ar trebui să ne ghidăm de fapt. Puneți-l și pe Forest Whitaker, la actori foar…

Craig. Daniel Craig. Și alții.

Pe noul Mr.Bond l-am văzut prima oară în Defiance, un film foarte bun, setat în WWII, în care trei frați evrei se refugiază într-o pădure și vreme de câțiva ani rezistă acolo până la finalul războiului (este caz real), dând naștere unui adevărat sat de aproxiamtiv 1000 de refugiați. Mi-a plăcut cum s-a prezentat Daniel Craig (și Liev Schreiber, vă mai spun azi două filme cu el) așa că am vizionat și cele două bucăți în care îl joacă pe James Bond, Casino Royale și Quantum of Solace. Nu am fost niciodată fan James Bond (probabil știți că-l prefer pe John McClane - apropo, vom avea Die Hard 5 în 2012 - yippee-ki-yay motherfuckers!) și, ce să zic, Craig îmi pare puțin neșlefuit pentru un astfel de rol. Și aici cred că mă refer strict la trăsăturile faciale. Dacă până acum am avut numai dandies în rolul lui Bond, de la Sean Connery la Roger Moore și de la Timothy Dalton la Pierce Brosnan, Craig îmi pare cam prea roughneck, prea hillbilly, pentru rolul stilatului Bond. Filmele în sine, hm…

By Mike Dooley - Versus

Question:
Religion vs. Spirituality

Answer:  Like night and day. Spirituality is defined by the individual and therefore is without dogma, rites of passage, rituals, or other strings attached. Religion, however, is generally imposed upon the individual. A spiritual person typically has their own understanding of who or what God is, why they're here, and allows others to believe as they wish. Whereas religion is most often exclusionary - "you are either with us or you do not experience eternity." Spirituality trusts and believes in the inherent goodness of each person; religions are built upon a rock that presumes we were born broken and flawed. Spirituality recognizes the power, importance and sacredness of the individual; religion, much like communism, tends to subjugate the individual, generally in the name of the people, God, or the afterlife.
Question:
God vs. the Universe

Answer: The term "God" has a lot of baggage. At worst it conveys the imag…

Inception: Un film foarte bun, dar totuși supraestimat

S-a terminat nebunia numită Avatar, acum vreo 6 luni, dar între timp a început alta, numită Inception. Înainte să văd acest film am auzit tot felul de păreri extaziate, care m-au făcut curios dar și sceptic - mi-era teamă de o nouă dezamăgire marca Avatar. Mai mult decât atât, filmul se situa deja pe locul 3 all time (?!) în clasamentul site-ului no.1 pe care îl luăm ca reper în materie de filme, imdb. Între timp văd că i-a scăzut ratingul  general (9.0 de la un uluitor 9.2), dar se menține pe podium. Ridicând o sprânceană, iată ce cred eu. Inception are de toate: scenariu aproape beton (câteva chestii sunt ușor trase de păr totuși - și nu mă refer la efectele speciale), este foarte profund și te menține concentrat pe toată durata pentru a nu rata nicio idee, are actori buni care se achită foarte bine de rol (DiCaprio în stilul deja clasic și  o Marion Cotillard superbă ca de obicei), efecte bune, acțiune decentă, final cu mai multe variante de interpretare (ceea ce orice film bun ar…

Din Ardeal pe litoral (cu trei opriri în regat)

Trecuseră aproape 2 ani de când nu mai plecasem pe nicăieri. New York-ul fusese ultima destinație, iar de atunci am pendulat doar între București, Ploiești, Câmpina și Cluj. Niciun weekend la mare sau la munte, nicio excursie pe afară. Simțindu-mă foarte bine și cât se poate de relaxat la Cluj, chiar nu mai avusesem nevoia să plec "undeva" ca să mă distrez. Am îmbinat perfect estivalul, vacanța și ineditul noului oraș în care locuiam cu viața de zi cu zi. Clujul nu este un oraș din care simți nevoia să evadezi. Dar, totuși, era cazul să dau o fugă la mare. Nu în Vama aia plină de obosiți și de boemi, pe care niciodată nu am suportat-o, dar nici la Mamaia plină de manele și de fițe. Și nici la Costinești. Am revenit în locul unde am copilărit la mare, adică la Neptun. Lucrurile s-au petrecut în felul următor.
Marți. Sorella și Oana, care inițial erau așteptate la Cluj în weekend-ul care urma, mă conving subit să mergem la mare și amână vizita pe care o aveau programată în Ard…

U2 se întorc, mai roacări ca acum 20 de ani

N-am mai postat nimic despre U2 în ultimele luni, pentru că o tot fac pe pagina Facebook a cărții mele (dreapta sus). Vineri trupa reia turneul 360°, iar băieții repetă de zor la Torino. Au două piese noi, dintre care una e roacără și supărată bine de tot. Rupe, ce mai. Al doilea cântec pare a fi o baladă acustică. Cine nu mai are răbdare se poate delecta cu versiunile audio furate de fanii care trăgeau cu urechea și cu camera la porțile stadionului Olimpic. Versuri găsiți aici.
The Flowering Rose of Glastonbury

For Your Love – Northstar

Am și fular acum

Image
Luni m-a sunat un prieten să mă ia la meci. Hmm, inițial am ezitat, CFR debuta acasă în sezonul '10-'11 cu nou promovata Victoria Brănești. Dar cum n-aveam nimic planificat în seara aia, m-am hotărât să merg. Și a meritat. Atmosfera degajată, vreme excelentă, în tribune exemplare feminine extrem de reușite (și bine documentate), mulți țânci îmbrăcați cu tricouri vișinii și însoțiți de părinți sau de bunici. Suporterul din mine mi-a dat ghes să-mi cumpăr fular și iată-mă. Vali, merci pentru poze!
p.s. În Gruia se merită să vii și dacă n-ai nicio treabă cu fotbalul, așa de frumoasă e priveliștea.