Saturday, 24 July 2010

Supralicitarea relațiilor

Insist pe cuvântul relație din titlu și încep prin a face două mențiuni:
  • puteam folosi persoane în loc de relații, dar intenția nu este de a judeca pe cineva
  • ...ci doar de a clasifica relația, fie ea de iubire, prietenie sau de altă natură. Pentru că, o știm cu toții dar mereu e nevoie să ne amintim, totul este relativ. Există oameni care te adoră, în timp ce alții te detestă și fiecare este îndreptățit, în felul lui, să gândească așa. Tu nu ești bun sau rău prin esență, cool sau uncool, haios sau insipid. Ești doar cum te percepe cel cu care relaționezi. Este un principiu fundamental al lumii relative în care trăim, unde nu putem fi ceva decât în raport cu altceva.
Am vrut să fac lucrurile clare din start, pentru că intenția acestui articol nu este de a-i face pe cei care citesc (și care, eventual, se vor simți cu vreun fly pe căciulă) să se simtă aiurea. Acum hai să vă spun una alta. Avem această nerecomandată tendință de a acorda superlative oamenilor cu care intrăm în contact. Prima impresie contează pentru noi, mult mai mult decât e cazul (personal consider că doar ultima impresie contează, dar în cazul ăsta, desigur, prima trebuie să fie bună, pentru a nu fi și ultima). Ok, mai pe scurt: așezăm diverși oameni pe un piedestal, apoi constatăm că locul lor nu e acolo. Cel puțin nu în relația lor cu noi, așa cum am menționat la început. Iar asta reprezintă o cauză esențială a dezamăgirilor. Omul ăla nu este așa cum credeai tu. Nici nu știi cum e el de fapt și nici nu contează - rămâne doar faptul că el nu e așa cum părea la început, în relația cu tine. Constați că ai supralicitat relația respectivă și că imaginația ta a creat un om care nu exista de fapt. Sau poate fi și "greșeala" lui, dacă la începutul relației s-a comportat într-un anume fel, apoi a schimbat brusc macazul. Un fost coleg mi-a spus mai demult o chestie foarte adevărată: de fiecare dată când intri într-o relație, de orice natură, ai grijă cât de sus setezi ștacheta și gândește-te dacă o vei putea menține mereu la acel nivel. Pentru că dacă nu o menții la fel de sus, cel cu care interacționezi va lua asta drept o involuție a relației sau va considera că tu nu ești ăla care păreai inițial.
Acordă-le timp celor care intră în viața ta. Uneori e nevoie de ani pentru a te lămuri cu adevărat nu cine sunt ei (subliniez iar ideea) ci mai exact cine sunt ei în raport cu tine. Și reține că doar ultima impresie contează. Întreabă-te asta: de câte ori s-a întâmplat să fii dezamăgit de o relație care inițial pornise foarte promițător. Apoi întreabă-te și de câte ori s-a întâmplat exact invers. Fă repede scorul și ține-te bine de relațiile din al doilea exemplu. Sunt rare și, de regulă, devin tot mai solide cu timpul.

În această ordine de idei, ieri am șters mai multe articole de pe acest blog, publicate în ultimii ani. Este prima dată când fac asta, deși s-a întâmplat de mai multe ori deja să nu mă mai regăsesc în anumite texte care vorbeau despre anumite persoane, locuri sau evenimente. De data asta însă, nivelul de falsitate al acelor articole, raportat la cine sunt eu acum și raportat la cine s-au dovedit a fi unele persoane în relația cu mine, era atât de mare, încât pur și simplu nu am vrut să mai fiu asociat cu ele, nici măcar la nivelul arhivei acestui spațiu virtual. Nefiind deloc o decizie impulsivă, ci una luată la rece, după mai bine de un an în care au avut loc diverse interacțiuni, o consider justificată. Am pus punct și merg mai departe, fără niciun resentiment dar și foarte atent cu viitoarele mele supralicitări.

3 comments:

ruxandra said...

Adevarul este ca prietenul adevarat se cunoaste in timp, nu la nevoie.

The Fly said...

Exact!

Onutzza said...

Sunt de acord cu tine in ceea ce priveste toate aspectele mentionate. Am avut parte de dezamagiri pentru ca am asteptat de la persoanele cu care am avut relatii de prietenie sau (potentiale) de iubire mai mult decat acele persoane ofereau de fapt.Aceasta a venit fie din credinta mea in evolutia relatiei respective dupa o scara proprie,fie din investirea celuilalt cu unele calitati (fie din entuziasmul meu,fie din cauza atitudinii initiale a celuilalt,care sa imi dea de inteles cu totul altceva decat intentiona de fapt).

Post a Comment