Tuesday, 13 July 2010

Spirituality Outside the Box

Vreme de milenii am fost învățați să luăm de-a gata scrierile unora și ideile mai multor instituții care au ascuns  omenirii adevăruri fundamentale. Am fost ținuți în frică, ni s-a povestit despre un Dumnezeu mânios și răzbunător și despre un loc al eternei condamnări, numit Iadul. Asta în timp ce sufletul nostru știe, în adâncul său, că dragostea și perfecțiunea universală, numită Dumnezeu sau oricum doriți, nu-și poate condamna propria creație. Răul, opus binelui, este doar o noțiune relativă inventată de om, la fel cum frica este opusul dragostei (nu, nu ura este). Rareori sau deloc ne ascultăm sufletul, preferând să luăm literă de lege învățăturile religiei, în numele căreia oamenii se omoară de când lumea, pe principiul "Dumnezeul meu e mai bun decât Dumnezeul tău". Am aflat azi, din excelentul interviu pe care vi-l prezint mai jos, că Papa Ioan Paul al II-lea însuși a declarat la un moment dat că nu există Iad, cel puțin nu așa cum ni-l imaginăm noi. Singura reprezentare care se apropie de noțiunea de Iad este acea stare în care te simți separat de Dumnezeu. Acest Papă a fost cu siguranță unul dintre importanții mesageri ai Apocalipsei, care, așa cum am mai spus aici pe blog, nu înseamnă nicidecum un cataclism planetar, ci apariția unei noi lumi, ghidată de principii spirituale care au fost ascunse omenirii vreme de milenii.
An Apocalypse (Greek: Ἀποκάλυψις Apokálypsis; "lifting of the veil" or "revelation") is a disclosure of something hidden from the majority of mankind in an era dominated by falsehood and misconception, i.e. the veil to be lifted.
Această idee, a non-existenței iadului, dar și multe altele (prea bune pentru a fi adevărate, ar spune mintea noastră îndoctrinată cu ideile manipulante ale altora) sunt explicate de Neale Donald Walsch. Nu trebuie să-l credeți pe cuvânt (apropo, noi credem religiile pe cuvânt) ci doar să vă căutați propriul adevăr. Dar atenție, asta se face cu sufletul, nicidecum cu mintea. Sufletul a fost și va fi etern, cunoaște toate răspunsurile universale, în timp ce mintea este doar o unealtă care preia informațiile oferite de alții și își formulează concluzii niciodată 100% obiective. Așa că întrebarea nu este "Ce gândiți despre asta?" ci "Ce simțiți despre asta?"