Sunday, 11 July 2010

Furia roșie (sau cea mai frumoasă generație de când mă uit la fotbal)

Este generația catalanilor Xavi, Iniesta, Pedro, Puyol, Piqué, Busquets și (mai nou) Villa, dar și a colegilor lor de la Real, Casillas (superbă izbucnirea lui în lacrimi la final), Sergio Ramos și Xabi Alonso. Este generația minune a lui Torres, Cesc Fabregas și a tuturor celor care fac fotbal în mod profesionist și organizat. Este același nucleu care a câștigat UEFA Champions League în 2006 și în 2009, Campionatul European în 2008 și, iată, Cupa Mondială în 2010. De când mă uit la fotbal doar Franța a mai izbutit dubla Mondial-Euro (1998-2000), dar consider performanța de acum a Spaniei ca fiind mai mare, pentru că exprimă o ascensiune, un trofeu mare urmat de unul și mai mare. Sunt cei care au inventat și perfecționat deja celebrul tiki-taka (pe care mi l-aș dori prezentat și analizat în profunzime la emisiunile sportive, în locul vuvuzelelor și caracatițelor), o morișcă de pase care avansează metru cu metru până-n poartă, dar și un pressing sufocant care macină adversarul.
Bravo Spania! Cine ar fi crezut, după ce ai debutat cu o înfrângere în fața Elveției? Ai salvat un Mondial poate nu așa spectaculos cum am fi vrut. Un Mondial care, cu siguranță, nu a fost al niciunei vedete ce a fost prezentată pompos prin reclame sau media, înainte de startul competiției. C.Ronaldo, Rooney, Kaka, Ribery, Cannavaro, Drogba, Eto'o și chiar Messi - niciunul nu a contat. S-a răspuns la întrebarea: cine va triumfa, Barca fără Messi sau Messi fără Barca? Triumful a fost al celor care știu să facă echipă și joacă doar pe teren, mai puțin în reclame sau în tabloide. Lor le aparține acest Mondial, în cea mai mare parte, dar personal felicit și:
  • Olanda, pentru parcursul impecabil din ultimii ani, nu doar de la Mondial (pe care-l încheie, în mod paradoxal, fără înfrângere în 90 de minute)
  • Germania, pentru locul 3 obținut cu o echipă de puști și pentru victoriile spectaculoase de la acest turneu
  • Uruguay, poate cea mai plăcută surpriză, cu minunatul Forlan (ales cel mai bun jucător al turneului!) și pentru cel mai frumos meci al Mondialului din punctul meu de vedere, cel cu Ghana, deci:
  • Ghana, pentru că a fost la doar o secundă și 3 cm de a deveni prima semifinalistă africană din istorie (eliminarea ei de la Mondial seamănă cu cea a României din '94)
  • amicii de pe Facebook, cu care am comentat toate meciurile în timp real și nu numai (nu vă așteptați să vă bag lângă echipe, nu?)
La capitolul bile negre, aș menționa:
  • comentariul celor de la TVR, care scade cu multe procente spectaculozitatea unui meci (de aia m-am uitat deseori pe net la meciuri, pe un site unde îți puteai alege comentariul în diverse limbi sau chiar niciun comentariu). Imediat după ultimul fluier al finalei, ăștia de la TVR au băgat reclame. E ca și cum îți dai drumul, te întorci cu spatele și te culci. Pe net am avut ocazia să mă mai giugiulesc la cald cu partenerul, adică să văd imaginile bucuriei spaniolilor.
  • o spectaculozitate sub așteptări a meciurilor, în general
  • fițele și prostul gust al vedetelor umflate (vezi C.Ronaldo)
  • site-urile românești, așa-zise de sport, care pe tot parcursul Mondialului aveau headlines cu pseudo-știri din Liga I
Apropo, la asta ne întoarcem în curând. La Liga I, vă era dor? Bine, nu ne obligă nimeni. Putem aștepta Champions League și campionatele adevărate din Europa. La toamnă  încep preliminariile pentru Euro 2012, dar eu sunt desensibilizat de orice sentiment național, așa cum de ceva vreme l-am pierdut și pe cel stelist. Prefer să fiu cucerit prin valoare și frumusețe, așa cum este Furia Roja, nu să fiu obligat să țin cu România doar dintr-o pornire patriotică. Enhorabuena España!

1 comment:

Alexandru said...

Eu vreau să-l felicit și pe Arjen Robben, care a fost clar cel mai bun jucător al Olandei, mult mai bun decât Sneijder (care a marcat golurile).

Post a Comment