Thursday, 29 July 2010

Debate: Cum stați cu patriotismul local? Și ce înseamnă asta, până la urmă?

Un articol publicat ieri de o blogăriță clujeană a stârnit patimi și comentarii încinse, atât pe blogspot cât și pe Facebook, unde a fost promovat de un grup online din Cluj. Pe scurt, ce spune această tânără: e născută și crescută în Cluj, se consideră ardeleancă și nu româncă (catalanii mai au treaba asta, printre alții - paradoxal poate, titlul mondial la fotbal a fost adus Spaniei în special de catalani) și, mai spune ea, acest patriotism local foarte accentuat este împărtășit de majoritatea clujenilor. Autoarea articolului consideră că nu este de ajuns să te muți la Cluj pentru a deveni un clujean autentic - trebuie să treacă, se pare, ani buni până când chestia asta ar fi posibilă iar tu, invadator al spațiului sacru, ai face bine să te comporți într-un anume fel în perioada asta. Citez:

"Dacă te-ai hotărât că vrei sa fii clujean, pe-aici pe la noi pe-acasă cam trebuie să renunți la metehnele tale apucate prin locurile de origine. Adică înveți să te comporți frumos. Citești. Asculți mai puține manele. Mergi la teatru. Mergi la TIFF. Sau la filme la cinema. Sau la concerte. Pe urmă vorbești frumos de cei care au organizat toate astea. Apreciezi ceea ce fac unii pentru orașul ăsta chiar dacă nu-ți place de ei ca oameni (de exemplu eu susțin CFR-ul pentru plusurile pe care le-a adus orașului, chiar dacă nu-mi place de Paszkany). Te bucuri pentru orice aduce un plus orașului și te zbați să lupți împotriva a ceea ar putea fi un minus (petiție prin care se cerea ca Bahmuțeanca să nu fie prezentatoare la Balul Operei)."

Desigur, în urma unui astfel de text, băieții cu ceafa aspră și lată de prin sud și nu numai ar reacționa imediat cu un "Auzi, fă? Ia mai dă-te-n.... cu figurile tale cu tot!" Noi avem însă ceafa un pic mai fină și încercăm să dezbatem toate astea. Nu pentru că le-a scris o tipă oarecare din Cluj, ci pentru că reprezintă într-adevăr un subiect. Eu văd problema în felul următor. Autoarea articolului (Oana) are dreptate până la un punct. Într-adevăr, Ardealul este altceva. Cel puțin față de sud. Mai curat, mai respirabil, mai elevat. Este meritul oamenilor de aici, fie ei localnici de cu cinci generații înainte, fie mutați acum 3 luni. Atenție, așa cum am mai spus: vorbim de procentele majoritare, care inevitabil oferă gradul de confort sau deranj. Sunt și aici maneliști,  pițipoance, cocalari și tâmpiți, dar în număr mult mai mic în masa totală a populației. Oana greșește însă atunci când împarte orașul în localnici și în intruși, care abia după ce vor fi trecut o serie de teste lungi și solicitante vor fi devenit clujeni autentici. Părerea mea: este absolut irelevant cine este sau nu clujean, iar o definiție exactă a acestui concept oricum nu poate fi dată. Contează doar cât de mult îți iubești orașul, oamenii lui, ce faci în interiorul granițelor lui și, eventual, pentru el. Oana se adâncește în greșeală și când începe să dea exemple cu ceea ce, vezi doamne, ar trebui să faci pentru a fi clujean cu adevărat, iar aici alunecă vertiginos spre snobism. În primul rând, ar trebui să-ți fie absolut perpendicular dacă ești "clujean adevărat" conform normelor altuia (mie unuia îmi este). În al doilea rând, cine și de ce ar putea fixa astfel de norme? Până la urmă totul se rezumă la unul dintre comentariile articolului postat de Oana, cel mai bun răspuns în opinia mea. 
Citez din nou:

"Io zic că e o întâmplare că ne naștem într-un loc anume. Adică nu-i ca și când am alege asta. Putem să alegem, însă, locul în care trăim. Ș-apoi, sincer, nu cred că aș ține neapărat să fiu acceptată ca și concetățeană a cuiva care m-ar pune să demonstrez chestii doar pentru că el/ea s-a născut aici, pe când eu am ales să trăiesc aici. Aici = orice loc din lumea asta." 

Excelent spus. La final am câteva întrebări pentru voi. Locuiți și acum în orașul de obârșie? Apropo, care e ăla până urmă? Locul unde te-ai născut? Sau unde ai crescut? Tata, de exemplu, a fost născut conjunctural la Târgoviște, dar are în comun cu acel oraș mai puține lucruri decât am eu cu New York-ul. Cum te prezinți când vine vorba de a-ți etala zonele de proveniență: cu orașul natal sau cu cel unde locuiești acum? E important pentru tine să fii recunoscut ca și bucureștean/clujean/timișorean/ieșean sau muntean/ardelean/bănățean/moldovean autentic? Consideri că există o luptă, mocnită sau vizibilă, între zonele și orașele țării? Crezi că ardelenii și bănățenii, de exemplu, sunt cu nasul mai pe sus și se consideră superiori "țăranilor din alte zone"? Care e locul pe care-l numești acasă? Te-ai rușinat vreodată cu locul tău de proveniență? Consideri că aceia care se mută în orașul "tău" sunt niște intruși și că nu pot fi acceptați ca și concitadini autentici decât după o anumită perioadă?
Vă invit să discutăm pe aceste teme sau măcar să zăboviți puțin cu gândul asupra lor. Încercați să fiți cât mai toleranți și mai relaxați, eu zic că ar cam fi trebuit să depășim de mult faza aia din copilărie cu "tu nu ești de aici, pleacă și joacă-te la blocul tău". Apropo, în New York, 36% dintre locuitori sunt născuți nu în afara orașului, ci chiar în afara Statelor Unite. Și ăsta este doar un exemplu, evident. Până la urmă locuim într-un uriaș sat global, iar mie îmi place tare bucata numită Cluj și mă consider clujean autentic după standardele mele, singurele care contează.

10 comments:

WhoCouldDizBe said...

Intr-o lume in care predomina globalizarea, e foarte greu sa spui ca apartii unui loc. Apartenenta la o comunitate e genetica. Nevoia de a apartine unui grup, indeobste superior, ne sta in sange. E normal ca, spre ex. eu, venit din Alba Iulia, si stabilit de 10 ani in Timisoara, sa consider ca apartin comunitatii de timisoreni. Insa, a-ti uita sorgintea, locul de bastina, e ca si cum ti-ai renega trecutul.

E un alt mod de a vedea lucrurile. Dar sunt de acord cu voi, si cu tine si cu Oana. Asadar, iubiti orasul in care stati, respectati-l, cu tot cu oamenii din el, dar fiti mandrii de locul din care veniti, oricum ar fi el.

Multa bafta. ;)

The Fly said...

http://www.tita.ro/2010/07/clujul-in-alb-si-negru

Iata un alt raspuns la articolul Oanei.

Oana said...

desigur, ignoram ca domnul pntcd-ist isi face un soi de campanie electorala cu replici gen "Este nevoie de un alt Cluj, după cum este nevoie de o altă Românie." si "Ca om ce m-am născut într-o cetate, mi-e dor de cetatea Clujului şi am speranţa că o putem reconstrui împreună.". Daca vrei iti fac cunostinta cu alti clujeni, sau cu cativa dintre fostii mei profesori de multiculturalism si antropologie culturala, poate o astfel de confirmare va cantari mai mult in ochii tai.

The Fly said...

Oana, nu mersi, n-am nevoie de o persoana anume care sa-mi ccertifice cat de clujean sunt, sau cat de clujean e altul :) Este absolut irelevant.
Remarc la tine o dorinta acuta de a fi clujean, de a te bate cu pumnul in piept legat de asta. Am si eu acest sentiment. Diferenta dintre noi doi consta insa in faptul ca eu nu doresc sa-i "descalific" pe altii, care vezi doamne, n-ar fi la fel de clujeni. Si chiar de as vrea sa fac asta, prin absurd presupunand, cu siguranta n-as dispune de mijloacele adecvate. Si crede-ma, nici tu nu le ai.

Olimpia said...

Fiecare padure are uscaciunile ei! Evitand orice urma de snobism si sarcasm, Oana a exagerat putin in idolatrizarea apartenentei la "neamul clujean"! E ok,fii cat de mandru vrei tu fata de apartenenta ta la o comunitate sau alta,insa nu cadea in cealalta extrema si nu intra in dezgust fata de restul lumii! Sa nu uitam ca inima ardealului este un oras multiculural, multietnic si multi alti "multi"! Ideea in sine e urmatoarea: de vreme ce nu s-a infiintat nici o comisie care sa te proclame "cat de clujean esti", fiecare individ in parte se poate considera ce vrea el sa fie, poate sa aleaga comunitatea din care sa faca parte!

Andreea said...

De copila, locuiam in Zalau. Mai locuiam si la sate, pe Somes. In prezent locuiesc in Spania si nu am de gand sa ma opresc aici.
Am radacinile prin Salaj, dar asta nu ma face salajeanca cu adevarat. Nu ma face spaniola faptul ca am rezidenta aici.

Mie imi place sa cred ca suntem "transparenti" (cu privire la apartinerea unui anumit oras sau loc) si ca ne simtim ca si apartinand unui loc in functie de felul in care interactuam cu lumea din jurul nostru. Prin faptul de a face diferenta dintre "get beget de nu stiu unde" doar ne indepartam si ne credem mai ceva ca altii si doar lasam prejudecatile sa faca treaba.

Mie imi place sa zic ca sunt de peste tot, imi place sa stiu sa ma regasesc in micile detalii din lumea asta.

Paul said...

E putin ipocrit sa te definesti "clujean" ca un soi de specie aparte de roman, dar sunt perfect de acord ca, ca si ardeleni nu ne comportam ca toti "romanii" din sud...si de multe ori (mai ales in afara tarii) ma simt jignit sa fiu bagat (sau scos) in aceeasi oala ca ei.
Si ca vedeam ca se pomeneste Catalunya (unde am avut si norocul sa locuiesc) sunt de acord si cu un pic de "independenta"(nu sunt maghiar!!!), dar bine ar fi sa ne cheltuim tot noi(ardelenii) banii pe care cu greu ii muncim, inloc sa-i dam la Bucuresti (prin taxe) sa aiba sudistii de unde fura.

The Fly said...

Draga mea prietena Sanda Nicola a apreciat acest articol, lucru care (evident) ma flateaza tare, si a avut un punct de vedere. Il pun eu aici, pentru ca ea nu are cont google si nu poate posta pe blog. In orice caz, este doar copy/paste din profilul meu Facebook, acolo unde Sanda l-a postat initial.

"M-am nascut la Deva si vad in asta un imens noroc. Noroc, nu merit, da? Am norocul sa fi crescut intr-o comunitate multi-etnica, am copilarit pe munti, pe dealuri, prin paduri. Am avut norocul sa inteleg foarte devreme istoria locurilor, sa vad si sa simt la tot pasul atat influenta benefica a Imperiului Austro-Ungar dar si zbuciumul transilvanenilor care si-au dorit sa fie romani, nu unguri, nu austrieci. Cred ca acest adevar istoric n-ar trebui sa ne scape atunci cand noi, ardelenii, suntem tentati sa ne credem "mai cu stea in frunte". Ar mai fi, desigur, inca multe alte aspecte de discutat."

Sanda mi-a promis ca va scrie mai pe larg cand are timp - voi reveni atunci.

Lola said...

Complicat subiectul, nu e asa simplu. Dupa mine, apartii unui loc atunci cand esti in sync cu bastinasii. Accentul nu e absolut necesar, dar sentimentul ca apartii, ca te potrivesti locului, e esential. O anumita doza de afectiune fata de loc intareste legatura.

Sunt bucuresteanca? da, prin nastere - la fel cu nationalitatea, e ceva ce nici n-am ales si nici nu se schimba, no matter what. Am iubit Bucurestiul, inca mi se mai face dor de el din cand in cand. Dar mai apartin orasului? ma mai simt "acasa"? din pacate, nu. Cand vizitez o fac cu o oarecare afectiune nostalgica, dar si cu o oarecare nedumerire a turistului.

Sunt newyorkeza? eu zic ca da. Sunt foarte acomodata locului, ma simt acasa. Sunt mai putin newyorkeza pentru ca m-am nascut la Bucuresti? probabil ca da. Un pic, nu mult, dar cred ca exista o diferenta intre mine si cineva nascut aici. Cum zice americanul, sunt adoptata.

Si-ar mai fi de (dez)batut apa in piua dar n-are rost, zau. Suntem ce simtim ca suntem si nu ceea ce vor altii sa fim.

Acum, ca m-am explicat pe mine, sa zic si ca eu consider atitudinea asta de "tu nu esti de-aici" cel putin aroganta. Scuze, Oana, nu o spun sa te jignesc dar nu exista alt cuvant care sa descrie atitudinea de "eu-s mai breaz ca altul". O avem si noi in NY si tot aroganta o numim. :D O au si francezii din Canada (si ei au facut o incercare de autonomie, noroc ca n-a fost numai dupa ei). Si etc. etc., aroganta asta exista in multe locuri, intre natii, orase, culori de piele, diferente de inaltime, greutate si IQ. Probabil ca e uman sa ne batem in piept ca urangutanii, cu cat ne batem mai tare cu atat suntem noi mai breji.
Numai ca am observat de la o vreme ca se poarta din ce in ce mai mult toleranta. ;) Dispretul e asa de "ieri".

The Fly said...

Great point :) Adevarul e ca multi clujeni get-beget, born and raised, s-au dezis de articolul Oanei (am vazut asta in diverse comentarii pe Facebook sau pe blogul ei) si asta spune multe. Nu ai cum sa vb. in numele unei majoritati, si daca nu poti face asta, mai bine nu o mai faci. Oana ar fi trebuit sa dea o nota mult mai personala articolului ei, sa spuna "eu sunt asa, eu dreg asa", dar ea a insistat sa vorbeasca, vezi doamne, in numele "clujenilor adevarati".

Post a Comment