Posts

Showing posts from July, 2010

Superstițiile și credința la români

Suntem un popor tembeloid, în majoritatea sa. Luați la grămadă, asta suntem, deși sunt și unii mai răsăriți printre noi. În cele ce urmează vom avea o altă dovadă în acest sens. Vom vorbi un pic despre superstiții și,  în acest caz, putem spune că superstițioși sunt și prin alte țărișoare, evident (să nu uităm recentul exemplu cu caracatița Paul), dar la noi se pare că-i jale și mai mare. Iată ce ne spune despre românași un sondaj prezentat de Antena 3 și realizat în cadrul proiectului "Ştiinţă şi societate. Interese şi percepţii ale publicului privind cercetarea ştiinţifică şi rezultatele cercetării" (marjă de eroare 2,9%): 42% cred că Soarele se învârte în jurul Pământuluiunul din trei se ferește de numărul 13 40% sunt de părere că zodia le influențează viațadoar 1% posedă cunoștințe științifice serioase, față de 17% în Franța sau în Germania32% cred că există oameni posedați de diavolaproape unul din doi consideră că roșul te ferește de deochi și același procent conside…

What God Wants

My dear friends...


Sometimes I get notes from people wondering, first, if there even is a "God," and, second, if there is a God, what God wants.


Many humans have been told that What God Wants is for life to be a school, a place of learning, a time of testing, a brief and precious opportunity to migrate the soul back to heaven, back to God, whence it came.


Many humans have also been told that it's when life ends that the real joy begins. All of life should be considered a prelude, a forerunner, a platform upon which is built the soul's experience of eternity. Life should therefore be led with an eye toward the Afterlife, for what is earned now will be experienced forever.


Most humans also believe that What God Wants is for people to understand that life consists of what people can see, hear, taste, touch and smell-and nothing more. 


One result of this teaching: Humans believe that life is not easy, nor is it supposed to be. It's a constant struggle. In …

Discursul șablonistic al fotbalistului tembelizat

Bună seara dvs. și invitaților dvs., Sperăm că vom face un meci bun. Nu ne e frică de ei, ne e frică doar de Dumnezeu. Până la urmă și ei au tot două picioare, nu? Sperăm să câștigăm toate cele 3 puncte puse în joc. Facem un apel la suporteri și pe această cale, să vină la stadion, avem nevoie de sprijinul lor, nu? Cu ei alături nu ne stă nimeni în cale. Promitem că vom da totul, o să murim pe teren. Nu ne interesează ce fac contracandidatele noastre, noi ne vedem doar de jocul nostru. Eu personal nu-mi doresc neapărat să înscriu, important e să câștige echipa, nu? Sper să dovedesc că sunt fotbalist. Nu mă interesează nici faptul că am doi colegi cu care mă bat pe post și s-ar putea să nu mai fiu titular, este benefic pentru echipă atunci când există concurență. La ultimul meci am revenit când nimeni nu se mai aștepta, am dovedit caracter, nu? Ne-am dorit mai mult victoria, dar ea nu va avea însă nicio valoare dacă nu vom câștiga și meciul următor. Nu există tensiune la echipă, nea Piț…

Deception Point

Image
Dan Brown a scris 5 romane, mari și late, pe care le-a vândut în vreo 80 milioane exemplare. Asta da afacere. Trei dintre ele sunt din seria religios-simbolistică, avându-l pe Robert Langdon în prim plan (am vorbit despre ele, aici și aici). Tocmai am terminat de citit un al 4-lea roman, Deception Point (tradus Conspirația), publicat în 2001. El respectă caracteristicile esențiale ale cărților lui Brown, atât de riguroase încât frizează monotonia: acțiunea se desfășoară în doar 24 de ore, în rolul principal de investigatori se găsesc un el și o ea care abia s-au cunoscut dar până la sfârșitul poveștii deja se vor fi cuplat, iar intriga pleacă de la un secret devastator la nivel planetar.  Așa cum spuneam, Deception Point nu mai tratează secrete și simboluri religioase, ci ne vorbește despre o conspirație cu mari implicații politice, în preajma alegerilor prezidențiale din USA. Avem și NASA și un meteorit buclucaș, în 500 de pagini pe care, în ciuda clișeelor marcă înregistrată Brown, l…

Debate: Cum stați cu patriotismul local? Și ce înseamnă asta, până la urmă?

Un articol publicat ieri de o blogăriță clujeană a stârnit patimi și comentarii încinse, atât pe blogspot cât și pe Facebook, unde a fost promovat de un grup online din Cluj. Pe scurt, ce spune această tânără: e născută și crescută în Cluj, se consideră ardeleancă și nu româncă (catalanii mai au treaba asta, printre alții - paradoxal poate, titlul mondial la fotbal a fost adus Spaniei în special de catalani) și, mai spune ea, acest patriotism local foarte accentuat este împărtășit de majoritatea clujenilor. Autoarea articolului consideră că nu este de ajuns să te muți la Cluj pentru a deveni un clujean autentic - trebuie să treacă, se pare, ani buni până când chestia asta ar fi posibilă iar tu, invadator al spațiului sacru, ai face bine să te comporți într-un anume fel în perioada asta. Citez:
"Dacă te-ai hotărât că vrei sa fii clujean, pe-aici pe la noi pe-acasă cam trebuie să renunți la metehnele tale apucate prin locurile de origine. Adică înveți să te comporți frumos. Citeș…

Când vremea suge, consumăm filme

Deep shit open-minded stuff: The Man from Earth. Am citit păreri extaziate despre acest film, înainte să-l văd. Totul la superlativ, "cel mai tare film ever" sau "vai de mine, nu pot să-mi revin după ce l-am văzut". Eh, hai, nici chiar așa. Astfel de reacții au mai degrabă ăia care care abia acum scot pentru prima dată nasul din Biblie sau din ce au învățat la școală. Este un film bun, fără îndoială, dar să nu exagerăm.Comedioară: Hot Tub Time Machine. Începuse mai bine decât s-a terminat. Noroc cu John Cusack.Film bunuț: The Ghost Writer. Ewan McGregor, Pierce Brosnan și Kim Cattrall joacă în acest ultim film al lui Polanski. Replica asta e pentru micii snobi care vorbesc despre filme și se întreabă așa, privind peste ochelari: "Ai văzut ultimul film al lui Polanski?"  Pentru mujeres & gays: Sex and the City 2. Desigur, tot cu Kim Cattrall. La ăsta am fost la cinema, cu mama, iar la un moment dat am ațipit. Probabil la fel a pățit și celălalt bărbat …

Trista paradă și melodia tribut scrisă de André

Acum câteva zile, după cum probabil știți, 19 tineri au murit iar alți 350 au fost grav răniți în Germania, în cadrul festivalului trance Love Parade. Incidentul a avut loc într-un tunel, se pare că dintr-o eroare crasă de organizare, aproximativ 1.500.000 de participanți fiind ghidați către locul de desfășurare a evenimentului prin acel tunel, unde s-a creat panică din cauza aglomerației excesive. ATB ar fi trebuit să aibă un DJ set în cadrul festivalului iar în ultimele zile este profund afectat de ce s-a întâmplat acolo. Este de departe cel mai activ și mai interactiv artist pe care îl am pe Facebook, așa că sunt mereu la curent cu activitățile sale. Dacă vreme de o lună m-a amuzat prin felul în care a trăit Cupa Mondială de fotbal, astăzi m-a impresionat prin cuvintele și sunetele de mai jos. Melodia se numește In Love with You.
p.s. Festivalul Love Parade nu va mai avea loc în viitor.
I woke up this morning and still can't get all these horrible pictures out of my head. And a…

Supralicitarea relațiilor

Insist pe cuvântul relație din titlu și încep prin a face două mențiuni: puteam folosi persoane în loc de relații, dar intenția nu este de a judeca pe cineva...ci doar de a clasifica relația, fie ea de iubire, prietenie sau de altă natură. Pentru că, o știm cu toții dar mereu e nevoie să ne amintim, totul este relativ. Există oameni care te adoră, în timp ce alții te detestă și fiecare este îndreptățit, în felul lui, să gândească așa. Tu nu ești bun sau rău prin esență, cool sau uncool, haios sau insipid. Ești doar cum te percepe cel cu care relaționezi. Este un principiu fundamental al lumii relative în care trăim, unde nu putem fi ceva decât în raport cu altceva.Am vrut să fac lucrurile clare din start, pentru că intenția acestui articol nu este de a-i face pe cei care citesc (și care, eventual, se vor simți cu vreun fly pe căciulă) să se simtă aiurea. Acum hai să vă spun una alta. Avem această nerecomandată tendință de a acorda superlative oamenilor cu care intrăm în contact. Prima …

The Temper Trap

Sunt din Australia și au debutat anul trecut cu albumul Conditions, de pe care vă recomand Love Lost, Rest, Sweet Disposition și Science of Fear. Wiki consideră că trupa are un "atmospheric sound, featuring grand guitars set to pulsating rhythms". See for yourselves.

Iubiți animalele, dar folosiți prezervativul

La Cluj ar fi început cică o campanie de sterilizare a câinilor vagabonzi. Cât de plin de frecție este un astfel de demers am tot argumentat și nu o s-o fac iar acum. M-a amuzat însă copios primul comentariu făcut la un articol ce vorbește despre această campanie:  "Câinii nu vor să ne fută, vor să ne muște, degeaba-i sterilizați." Adevărat, nu? E drept că asta ar fi fost spusă inițial de Băsescu se pare.

New York Movies

Ok, inițial nu mi-am programat să văd o serie de filme trase în New York (bine, la câte se filmează acolo nici n-ar fi o chestie prea random) dar după ce am văzut vreo 3-4, am mai căutat unu', ca să rotunjesc cifra și apoi să vin să vă povestesc despre ele. Remember Me. Fetele care se emoționează la chestia aia numită Twilight ar face bine să nu rateze acest film, în care Robert Pattinson le poate atinge cu adevărat. Foarte fain, cu un final la care spui "Wow!" dar pe care eu l-aș fi oprit cu vreo 2 scene mai devreme, adică exact în momentul când realizezi că...(vedeți voi). Pierce Brosnan și Chris Cooper fac acest film și mai atractiv. The Good Guy. Wall Street, corporatiști, lăcomie și faptul că uneori realizezi că nu asta îți dorești neapărat.Date Night. O comedie aparant tâmpițică dar care pe alocuri m-a amuzat copios și asta în mare parte datorită lui Steve Carell. Atenție, joacă și Mark Whalberg, Ray Liotta, William Fitchner și...Mila Kunis (aplauze!) - hm, dacă pri…

Heartbreak Warfare

De bine ce mă plângeam că n-am mai descoperit muzici faine. Aseară mă plimbam prin New York cu ajutorul unui film și m-a lovit piesa asta, aflată pe coloana sonoră. Am aflat că John Mayer, acest dude cu look de new kid on the block mai degrabă, decât de chitarist, a debutat cu rock acustic și ulterior s-a dat pe blues, ajungând să cânte chiar împreună cu maestrul Clapton. E de urmărit.

Summertime and DJ's

A trecut ceva vremede când n-a mai apărut muzică nouă plăcută auzului meu. Noroc cu Chicane, al doilea DJ în topul preferințelor mele. Luna viitoare el va lansa un nou album, Giants, material precedat azi de apariția primului single oficial, Middle Distance Runner. ATB, dupa ce m-a distrat o lună întreagă prin modul în care a trăit Mondialul de fotbal (și) pe Facebook, se pare că lucrează și el la un disc nou. Până una alta a scos un clip jucăuș. E vară și acești domni se adaptează bine momentului.

Spirituality Outside the Box

Vreme de milenii am fost învățați să luăm de-a gata scrierile unora și ideile mai multor instituții care au ascuns  omenirii adevăruri fundamentale. Am fost ținuți în frică, ni s-a povestit despre un Dumnezeu mânios și răzbunător și despre un loc al eternei condamnări, numit Iadul. Asta în timp ce sufletul nostru știe, în adâncul său, că dragostea și perfecțiunea universală, numită Dumnezeu sau oricum doriți, nu-și poate condamna propria creație. Răul, opus binelui, este doar o noțiune relativă inventată de om, la fel cum frica este opusul dragostei (nu, nu ura este). Rareori sau deloc ne ascultăm sufletul, preferând să luăm literă de lege învățăturile religiei, în numele căreia oamenii se omoară de când lumea, pe principiul "Dumnezeul meu e mai bun decât Dumnezeul tău". Am aflat azi, din excelentul interviu pe care vi-l prezint mai jos, că Papa Ioan Paul al II-lea însuși a declarat la un moment dat că nu există Iad, cel puțin nu așa cum ni-l imaginăm noi. Singura reprezenta…

Noul local și vechea chitară

Am fost azi să iau prânzul cu o colegă și am ales Lunch Box, noul local de pe Bd. 21 Dec. Foarte curățel, mâncare bună și ieftină, cu autoservire. Pare locul perfect pentru dejunul corporatiștilor. E drept, am fost dezamăgiți de porumbul (ne)fiert și de frappe-uri, dar i-am dat totuși notă de trecere. Colega mi-a cumpărat cu această ocazie vechea chitară, de care mă despart oarecum melancolic, după 11 ani. Dar mi-am propus să-i ofer o nouă soră lui Jess în curând, probabil o afro-americană din familia lu' Fender.

Furia roșie (sau cea mai frumoasă generație de când mă uit la fotbal)

Image
Este generația catalanilor Xavi, Iniesta, Pedro, Puyol, Piqué, Busquets și (mai nou) Villa, dar și a colegilor lor de la Real, Casillas (superbă izbucnirea lui în lacrimi la final), Sergio Ramos și Xabi Alonso. Este generația minune a lui Torres, Cesc Fabregas și a tuturor celor care fac fotbal în mod profesionist și organizat. Este același nucleu care a câștigat UEFA Champions League în 2006 și în 2009, Campionatul European în 2008 și, iată, Cupa Mondială în 2010. De când mă uit la fotbal doar Franța a mai izbutit dubla Mondial-Euro (1998-2000), dar consider performanța de acum a Spaniei ca fiind mai mare, pentru că exprimă o ascensiune, un trofeu mare urmat de unul și mai mare. Sunt cei care au inventat și perfecționat deja celebrul tiki-taka (pe care mi l-aș dori prezentat și analizat în profunzime la emisiunile sportive, în locul vuvuzelelor și caracatițelor), o morișcă de pase care avansează metru cu metru până-n poartă, dar și un pressing sufocant care macină adversarul. Bravo Sp…

Românul și eternele lui priorități

Ați remarcat ce se întâmplă de fiecare dată când o anume problemă ce necesită rezolvare imediată (preferabil) este adusă în discuție la un talk-show, pe un forum, pe Facebook sau aiurea? Se va găsi inevitabil un înțelept care, crede el, are setate foarte bine prioritățile societății și îți va băga un "De asta ne arde nouă acum?! Asta ne trebuie?!". Putem exemplifica: dacă vrei să dispară câinii vagabonzi, ar trebui să te gândești întâi la infrastructură, dacă vrei reducerea cocalarilor, a maneliștilor și a prostului gust în general, ai face bine să te gândești la situația din sănătate, dacă te iei de mizeria de pe străzi, ar trebui mai degrabă să protestezi împotriva reducerii salariilor bugetarilor. Și tot așa.  Românașul nostru mioritic nu rezolvă niciodată problema "asta", care-i bate în ochi, pentru că întotdeauna e "alta" mai mare care trebuie rezolvată. Și uite asa, pierzându-ne în stabilirea priorităților, de fapt doar o mască a incapacității no…

Acum este și regele ierbii

Image
Avem privilegiul de a fi contemporani cu cel mai mare tenisman din istorie, Roger Federer. L-am putut admira în direct ani de zile și încă o mai putem face. Rămâi însă cel mai bun doar până când, inevitabil și dependent doar de timp, altcineva îți ia locul, prilej pentru noi de a ne încânta din nou. Pe Rafa Nadal, probabil cel mai bun jucător pe zgură din istorie, care tocmai a cucerit Wimbledon-ul după ce acum o lună triumfase și la Roland Garros, îl despart 5 ani și 8 turnee de Grand Slam de marele Roger. Eu zic că-l poate depăși și, până una alta, îi doresc ca peste 2 luni să câștige și singurul turneu major pe care nu-l are în palmares, US Open-ul de la Flushing Meadows, pe o arenă pe care am admirat-o din exterior și despre care v-am mai povestit aici. Vamos Rafa!

Le pasă de tiraj, poate că mult prea mult

Sunt un cititor fidel Gsp de mulți ani. În fiecare dimineață, în drum spre lucru sau spre altundeva, mirosul proaspăt de ziar și muzica la căști constituie una dintre plăcerile mele matinale din care e bine să nu mă întrerupi. Deși nu sunt de acord cu mai multe chestii făcute de acest ziar, i-am rămas devotat în special datorită editorialiștilor, cum ar fi Tolontan, Ioanițoaia, Geambașu, Georgescu, Vochin, Fornade sau Maria Andrieș. Am început însă să mă gândesc că nu mai are sens să le dau ăstora câteva zeci de lei pe lună, pentru că grotescul la care a ajuns acest trust (mă refer acum în special la site-ul gsp.ro și la postul Gsp TV) a depășit de mult orice suportabilitate pentru mine. În plin campionat mondial de fotbal, știrile headline de pe gsp.ro au fost în permanență despre campionatul intern, de fapt despre aceleași personaje giboniene: borci, turci, porumboi, mititei și, desigur, căpitanul lor, eternul becali. Halucinant! La Gsp TV, după un meci de campionat mondial cum a fos…

Little Gods

Iată că s-a născut și prima piesă compusă cu Jess. Mai întâi ca o armonie apărută pe loc, apoi ca versuri, în mai multe etape, dintre care pot menționa un drum pe tren spre Ploiești și o pană de curent la Cluj. Este prima mea creație de inspirație New Age, care vorbește despre evadarea din stereotipiile false cu care am fost învățați încă din fașă, de către religie sau de societate în general. Am aflat și cred că suntem una cu puterea divină, oricum am vrea s-o numim, că suntem doar diviziuni ale acesteia, dar la fel de perfecte, iar faptul că nu ne simțim așa este doar consecința ambalajului trupesc și al lumii relative și mai mult sau mai puțin iluzorii în care trăim. Dincolo de noi, la scară universală, se petrec lucruri mult mai ample și nimeni nu pierde, există doar happy-end, impropriu spus și așa, pentru că nu există un sfârșit. Iar tot ce este de știut noi știm deja, viața e doar un proces de reamintire, a ceea ce sufletul tău a cunoscut dintotdeauna, nicidecum un proces de î…

Ca și cum căldura scoate cerșetorii din noi

Azi am dat o fugă rapidă în oraș. Am vrut să fie scurtă numai din cauza căldurii, care iată că ne-a lovit, după ce am invocat-o atâta vreme. Mai întâi am fost la librăria Gaudeamus, cu care am căzut de acord să-mi livreze cartea, apoi câțiva zeci de metri mai încolo, la magazinul Play, unde am cumpărat un set noi de corzi (uf, pardon, coarde), pentru vechea mea chitară verde, pe care o vând unei foste colege. Mi-am aruncat un ochi și la instrumente - Jess rămâne mai frumoasă decât tot ce văd pe acolo.  Apoi am făcut ce doream de mult, anume să stau la o cafea în timp ce-mi citesc ziarul, la una dintre terasele acelea din stradă, din zona Pieții Muzeului. Se pare însă că nu mi-am ales bine momentul. La masa de lângă mine erau niște unguri tineri care vorbeau tare, prea tare. N-am nimic cu nația ungurească, chiar nu, am însă cu ăia care aleg să iasă în evidență și să polueze fonic, indiferent de nația lor. Ce m-a enervat însă și mai tare a fost faptul că, vreme de vreo 20 de minute cât a…