Tuesday, 22 June 2010

Diego, piticul gigant

Argentina a terminat cu 3 victorii faza grupelor de la World Cup 2010, un turneu final nu foarte spectaculos până în acest moment. Una dintre imaginile care-mi vor rămâne în minte după acest Mondial va fi cu siguranță cea a lui Diego Maradona, acest dopuleț simpatic cu barbă și costum, care face eforturi să sară-n brațele celor din jur la fiecare gol al echipei pe care o antrenează. E o imagine din care, în acea învălmășeală, reții doar o mogâldeață acoperită de un ciuf ce cu tupeu se menține des. Un tupeu împrumutat de la posesorul său, care acum l-a șlefuit și l-a transformat în siguranță de sine, profesionalism și în această bucurie sinceră descrisă mai sus. Zilele trufașe (dar, la naiba, justificate) ale celui pe care mulți îl consideră cel mai mare fotbalist din istorie au apus. Deja simbol de un sfert de veac al unei țări întregi și al planetei fotbalistice, Diego a devenit acum un antrenor bun și un psiholog pe măsură - el poate fi părintele noului superstar numit Leo Messi, un alt pitic gigant. 
Le doresc să câștige acest Mondial, deși inițial eram suporterul Spaniei. Charisma și bucuria lor de a juca m-au înfrânt. Și ca să vă arăt că și alții gândeau ca mine, exact când mă pregăteam să scriu acest articol, Mani Gutău de la Urma posta următorul text pe Facebook:
"The last rockstar left in the quite boring present football world is named Diego Maradona. And I like this little giant big time :) Charisma, passion and a very coockoo personality. Which reminds me to remind to all the Judas I collected during my lifetime that game is over when I will stop playing."