Tuesday, 4 May 2010

Venerabil

Bunicul meu de la Câmpina, căruia îi spun Ticu de când mă știu, a împlinit azi 85 de ani. Pe lângă faptul că se ține foarte bine, pot afirma că pentru mine a rămas neschimbat din toate punctele de vedere. Acolo, acasă, timpul a stat în loc, în cel mai frumos fel. Sobru, cald și haios în același timp, Ticu mi-a spus mereu vorbe de duh, cu care am fost mai întotdeauna de acord. Mi-a fost gazdă în toate vacanțele școlare și partener de rummy (unde mă lăsa întotdeauna să câștig, la capătul unor campionate lungi). Imbatabil la table, bunicul este de departe cel mai periculos adversar cu care mi-am încrucișat vreodată zarurile. Este încântător faptul că, la această vârstă, bunicii încă ne pot ajuta cu diverse lucruri, deloc insignifiante. Avem deja de a face c-un reflex patern pe care l-au exercitat cu măiestrie toată viața lor.
Azi, după ce l-am sunat să-l felicit, am simțit cum o mare recunoștință mă invadează, atât la adresa dânsului cât și la adresa unor instanțe superioare.

3 comments:

Ioana said...

La multi ani! N-am stiut ca are 85 de ani! Il vad mereu cum trece tantos de la piata. Sa fie sanatos!

JoR said...

Sa va traiasca! Ce norocosi sunteti!

The Fly said...

Va multumim :)

Post a Comment