Testicoaiele din spatele ecranului

De ceva vreme, la sugestia unui amic, am lăsat dreptul anonimilor (din câte se va vedea la propriu și la figurat) de a posta comentarii pe acest blog. Adică nu mai e musai să ai cont google ca să poți face asta. Desigur, moderarea comentariilor rămâne încă valabilă și e chiar foarte sănătoasă. Chiar mă întrebam cum de n-a apărut până acum niciun cocalar frustrat care să deverse pule-n acest spațiu virtual, din spatele unui anonimat care conferă ouă, protejat fiind de bariera dintre virtual și real. Ei bine, lucrurile au intrat azi în normalul internaut-mioritic. Acest articol, postat de cineva (hell knows who) pe un forum de titrări, l-a deranjat foarte mult pe un mic frustrat, astfel încât m-am trezit cu tot felul de "apostrofări" în mail.
Aș dori să punctez următoarele, atât pentru acești impotenți care se dau masculi feroce din spatele tastaturii, dar nu numai pentru ei:
  • am fost și am rămas un tip impulsiv și iute de taste, care a avut multe conflicte în virtual, mai mult sau mai puțin stupide. Însă întotdeauna le-am avut cu oameni care mă cunoșteau în viața reală și cu care mă întâlneam în mod regulat. Am fost mereu conștient de riscul de a fi chemat afară s-o reglăm ca între bărbați și asta chiar s-a întâmplat.
  • am un profil cât se poate de public și sunt cunoscut în diverse medii, niciodată nu m-am dat coios din spatele unor taste fără ca lumea să știe cine le apasă.
  • încă nu reușesc să-mi dau seama dacă următorul fapt (axiomatic el de fel) este amuzant sau trist: în orice mediu virtual, fie el forum, blog, Facebook etc., acolo unde, evident, nu există pericolul primirii unei bucăți în muie de la interlocutorul pe care îl calci pe bătături într-un fel sau altul, se va ajunge inevitabil și incontestabil la certuri și înjurături. Uneori chiar fără preludiu.
  • tot din categoria "trist vs. amuzant": oare acești sărmani defulați în virtual, unii dintre ei posibil abuzați sexual, bătuți în copilărie, umiliți de colegii de grădiniță și de școală și tot așa, nu-s în stare de un mișto elevat, argumentat, cu adevărat usturător? Oare ei nu pot realiza o critică dură și la obiect? Răspuns: nu. Singura chestie de care-s în stare este să le dea cu pule, mame, mui și chestii din astea? Răspuns: da. Aha.
Păi cam atât, nu cred că mai am ceva de zis.

Comments

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Early Signs of a Midlife Crisis: Mi-am luat PlayStation

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)