Friday, 7 May 2010

Eterna problemă a maidanezilor iese din nou la rampă

Este a treia oară când abordez acest subiect pe blog în ultimii 2 ani. Prefectura Capitalei a anunțat de curând că va iniția un proiect pentru curățirea străzilor, iar asta se va face prin eutanasierea câinilor fără stăpân. Strig de ani de zile prin diverse medii că asta este singura soluție viabilă pentru a trăi ca un om normal într-un mediu lipsit de pericole pe care le-ai găsi doar în junglă, dacă ai alege de bună voie să trăiești printre animalele sălbatice. Eu însă (și mulți alții ca mine) am ales să trăiesc în mediul urban, unde nu doresc să am spaima, nici măcar de 0,1%, că aș putea fi atacat de vreun câine sălbăticit.

Diverși miloși ce pozează în suflete curate și spirite elevate s-au organizat deja în marșuri de protest sau în grupuri online care, în mare, afirmă la modul cel mai tembeloid "Nu omorâți câinii, sunt și ei suflete!" fără însă a oferi vreo soluție viabilă pentru ca străzile României să arate, măcar din acest punct de vedere, ca alea din Occident, unde nu vei vedea niciodată vreun picior de maidanez. Au murit deja oameni, alții au fost mutilați, zilnic în București sunt mușcați cu zecile, unii nu pot dormi noaptea din princina lătrăturilor și exemplele pot continua. Oare ce trebuie să se întâmple pentru ca aceste animale să fie eliminate de pe străzi?

Date: în România există 2 milioane de câini vagabonzi (record absolut în UE), deci unul la 11 locuitori. Presupunând (printr-un mare absurd) că toate aceste animale ar fi adăpostite, costul de întreținere ar fi de 300 euro/lună pe cap de maidanez. Hai să dăm și o durată medie de viață: 5 ani (deși ea poate fi mai mare, un câine bine hrănit și vaccinat trăiește și 15 ani). Așadar: în 5 ani am cheltui 300 x 12 x 5 x 2.000.000 = 36 miliarde euro. Poftim? Asta vor imbecilii "iubitori" de animale de la țara unde nu-s bani de spitale, școli, șosele și atâtea altele? Ah, era să uit, mulți dintre ei vor fi adoptați... Hai marș de aici cu adopția voastră, făcută în special de babe senile sau gospodine trecute care iau câinii de la adăpost apoi le dau drumul înapoi pe stradă. Dacă vreți să adoptați un câine, există animale de rasă pe care le puteți lua dintr-un cadru organizat și, mai ales, le puteți întreține asemenea.
Știți cât ar costa eutanasierea câinilor din București? 100.000 euro. Ce spuneți, oare sufletul nostru măreț, nobil și alte bla bla-uri poate fi lăsat deoparte puțin? Atât prin prisma acestei comparații economice a costurilor cât, mai ales, prin cea a oamenilor care nu vor mai merge stresați pe stradă, nu vor mai fi mușcați, nu vor mai evita anumite zone, vor dormi netulburați de lătrături și altele.

Să revenim. Proiectul Prefecturii Capitalei (în cazul în care nu e și el vreo abureală) mai spune că amenzile pentru cei care vor adopta câini apoi îi vor elibera pe străzi pot ajunge și la 5.000 de lei. Bine bine, dar cum te prinzi că a făcut asta? Eu aș spune altfel: să fie amendat din start cel ce-și revendică propriul câine (și asta s-o dovedească prin certificat) ăla care a fost neatent și l-a pierdut. În rest să NU se facă adopții. Deci doar eliberări ale animalelor cu stăpân, ridicate din greșeală. Atunci să văd eu cercopitecii care vor mai veni să adopte câini doar pentru "a le face un bine" și pentru a-i înapoia pe străzi. Iar animalul nerevendicat timp de 7 zile, așa cum prevede proiectul prefecturii, să fie eutanasiat. Simplu și la obiect, fără cruzime, fără durere și fără triumfalism. La fel, susțin din plin și ideea amendării drastice a celor care hrănesc câinii vagabonzi.

La final mai am de spus atât:
- eutanasierea câinilor nu este o pedeapsă sau o răzbunare a ființei umane la adresa animalului, așa cum lasă să se înțeleagă mulți retarzi cu pretenții de noblețe. Este pur și simplu o metodă viabilă (singura) de a curăța străzile. "Câinii n-au nicio vină!" strigă cretineii din toți rărunchii. Da, nu au, sunt total de acord. Când însă vom vorbi și despre cât de lipsiți de vină sunt oamenii agresați de animale în plină stradă?
- mă disperă mai mult acești așa-ziși apărători ai căinilor fără stăpân decât câinii în sine. Ei n-au nicio vină, într-adevăr, așa cum spuneam mai sus, deloc ironic. Vina este a celor care îi țin în libertate. Și în viață.
- familia mea a avut mai mulți câini și încă are unul. Diferențiez însă total animalul de casă, pet-ul, de animalul sălbatic care sare să mă muște pe stradă. Primul e ca un membru al familiei, al doilea poate fi și trebuie eliminat prin orice mijloace. Nu sunt un sadic sau un defulat la adresa animalelor, ci chiar un om care a plâns atunci când a pierdut un câine. Numai că, zic eu, diferențiez foarte bine niște aspecte.
Punct.

1 comment:

Anonymous said...

Din pacate, orasele creaza un mediu propice pentru animale sa supravietuiasca si sa se inmulteasca nenatural de mult.

Imi amintesc de disputa de acum cativa ani in legatura cu porumbeii din Venetia. Fiind in numar foarte mare amenitau sanatatea oamenilor dar si a cladirilor si monumentelor. Inainte sa fie interzisa harnirea lor de catre turisti, au fost omorati prin diferite metode in ciuda protestelor organizatiilor pentru drepturile animalelor. Si asta doar pentru ca s-a considerat ca asa e mai bine (mai rapid sau mai eficient poate). Sunt tot animale, au si ei suflet, nu?

Din pacate e nevoie de cineva care sa ia o hotarare in legatura cu cainii de la noi, oricat de grea ar fi aceasta.

Post a Comment