Friday, 23 April 2010

Las mujeres - vorbesc când trebuie să tacă şi invers

Este un adevăr şi nicidecum un basm: femeile dau intimităţi din casă, la ieşirile cu prietenele, în cadrul discuţiilor de tip bârfă abjectă care încep cu "Auzi, fată" şi se termină în chicoteli la adresa nefericitului mascul care s-a întâmplat să treacă prin viaţa/patul naratoarei. Prietenele acesteia pot afla fără probleme cât de lungă o are el, cât de bun/slab e la pat şi tot felul de alte picanterii. Am auzit genul ăsta de discurs, direct sau indirect, de la atâtea fiinţe de sex feminin (e o scenă foarte prezentă chiar şi în filme) încât îmi permit să generalizez, fără reţineri. Desigur, există şi excepţii, însă acum vorbim la modul abstract, aşa cum spui, de exemplu, că britanicele sunt naşpete sau că negrii o au mare. În acest spirit putem afirma fără ezitare că femeile sunt nesimţite când vine vorba de (ne)respectarea unor intimităţi, fie că este vorba de un one night stand sau de prietenul stabil.

La modul cel mai serios, în toate discuţiile pe care le-am avut vreodată cu bărbaţi, fie ei amici sau prieteni buni, fie ei mai tâmpiţei sau nobili, niciunul nu a devărsat public chestii care trebuie să rămână între aşternuturi. Sau dacă s-a întâmplat, discuţia rămânea mereu la un nivel general, fără exemple concrete (adică nume). Este efectiv lamentabil să scuipi cu nesimţire, unor terţe persoane, elemente care ţin exclusiv de un cuplu, indiferent dacă anduranţa acestuia este de 5 minute sau o viaţă de om.

Ei bine, dacă mai sus am descris femeia-ţoapă care vorbeşte când şi ce nu trebuie, mai avem şi un alt tip de mujeres, poate chiar mai răspândit. Aproape universal. Este vorba de femeia tăcută, posesoare de aberante pretenţii de a-i fi citite minţile, oricând, oricum dar nu de oricine, ci mai ales de către partenerul de viaţă. Sau de către un mascul oarecare, de regulă conceput de aşa natură încât să nu poată descifra limbajul muţesc al celei care, implicit, îl provoacă la acest imposibil dialog. Noi, ca şi bărbaţi, suntem extrem de direcţi şi nu prea ne descurcăm cu metaforele. Nici cu aluziile. Dacă sesizăm că sunteţi bosumflate şi vă întrebăm ce s-a întâmplat, ar fi bine să spuneţi. Dacă apelaţi la clasicul "N-am nimic", când de fapt se vede de la o poştă că aveţi capsa pusă, toată lumea are de pierdut. Bărbatul fie te crede pe cuvânt, fie se sictireşte rapid, sesizând faptul că este provocat să citească-n stele şi se va preface că n-ai nimic de fapt. Asta în timp ce tu, femeia, oricum nu-ţi rezolvi problema. Sfatul meu: vorbiţi, comunicaţi direct, articulând sunete, fie ele şi "Eşti neatent cu mine, nu ieşim niciodată în oraş!" Specia noastră masculină nu se pricepe la comunicarea non-verbală, aluzii, trimiteri subtile şi alte chestii de gen. Nu ştim, ce mai. Aşa că bine aţi face să vorbiţi cu noi aşa cum o faceţi cu un copil de 2 ani. Entende?

În rest, vă iubim şi nu putem fără voi, desigur.

2 comments:

Windy said...

1. britanicele nu sunt naspete ptr urmatoarele motive: sunt vesele, vorbesc porcos, te fac sa razi si, cel mai important, fac sex pe beri
2. foarte misto e ca alea despre care poveseti tu in prima parte vorbesc de zici ca cine stie ce experte or fi, de parca vorba aia "te suie pe pereti", cand ele de fapt intra in categoria "lame ass"
3. scuzati limbajul, dar si eu am ajuns la varsta la care stiu cu cine am de-a face ;)

The Fly said...

Bine punctat!

Post a Comment