Sunday, 28 February 2010

Prima aniversare din Ardeal

Fu de-a dreptul minunată şi întinsă pe tot weekend-ul. Vineri seară am petrecut mai bine de 7 ore în Stuf, alături de oameni pe care i-am cunoscut aici la Cluj, de foşti colegi de muncă şi, realmente fascinant, de oamenii de la Taize. Lor ţin să le mulţumesc în primul rând, anume Mirelei, ajunsă la Cluj de la Bucureşti după 3 amânări ale cursei (our regards to Blue fuckin' Air) şi lui Tavi, venit de la Tg.Mureş. Excelentă şi discuţia pe care am avut-o cu acest om până când zorii au năvălit peste noi. Aşa cum mereu am spus-o, spaţiul şi timpul sunt absolut ineficiente în a ofili prieteniile adevărate. Sâmbătă şi duminică am fost cu ai mei, veniţi şi ei, evident, tot din alt colţ al ţării. A fost un weekend plin, frumos, liniştit, în care m-am simţit iubit. Bucăţi din el puteţi vedea mai jos.


Monday, 22 February 2010

Soare la cafea

Săptămâna începe superb la Cluj, cu un soare nemaiîntâlnit în acest an îmbrăcând blocurile din Mănăştur într-o aură ce prevesteşte zile formidabile. Încă e linişte, dar oraşul se pune deja pe treabă. E timpul pentru cafea, aer proaspăt în plămâni, planuri şi puţină acţiune.
Ştii, e tipul ăla de dimineaţă care anunţă ceva, când cu greu îţi poţi lua ochii de pe geam. Şi mintea din visare.

Saturday, 20 February 2010

O stea apusă de mult

Este această parodie de echipă numită FC Steaua Bucureşti. Al cărei suporter eu nu mai sunt de ceva vreme, fără să mă forţez şi fără să mă comport ca un ţânc care ţine numai cu cine e mai bun. Pur şi simplu nu mai pot, gibonul oligofren aflat la aşa-zisa conducere a acestui club a reuşit să mă stoarcă de orice sentiment pentru acest club cu care simpatizam încă dinainte de câştigarea Cupei Campionilor. Mai mult decât atât, jocul din ultimii ani, unul băşit, chinuit, scremut (şi el o consecinţă a managementului oieristic) a pus capac siktirului care m-a cuprins când vine vorba de echipa asta. Apropo, unde-s vremurile alea când Steaua îşi spulbera adversarii în Ghencea cu 3,4,5-0? Acum se câcâie cu toţi loserii, în speranţa unei victorii la limită. Sau, aşa cum a păţit în seara asta, o ia cu 3-1 de la ultima clasată. Cu goluri de cascadorii râsului, lufturi penibiloase şi tot tacâmul.
Şi nici nu s-a terminat bine meciul şi patronul râgâie deja în direct la tv, în loc să-şi expună părerile tembeloide în cadru restrâns, antrenorilor şi jucătorilor (deşi nici măcar asta n-ar trebui să facă, dar e o altă discuţie deja). Din fericire am un weekend plin săptămâna care vine şi astfel o scuză perfectă să nu merg pe stadion la CFR să râd de Steaua, etapa viitoare. Aşa că, din pur amuzament, mă uit la penibilul Naum cum îl mulge pe Becali de vocale, trăiască-le-ar audienţa astăzi şi mâine. Bine că jucăm cu gura la tv, dacă pe stadion suntem muci. Aleluia!

Ştiam eu de ce-i laud

Mă refer la cei doi tineri care au realizat grupul virtual I Love Cluj, aflat în creştere exponenţială la nici o lună de la lansare şi având momentan doar cu 3.000 membri mai puţin ca I Love NY! Nu mă miră câtuşi de puţin să descopăr cât de iubit este Clujul, ci doar mă bucură. Iar când afirm asta nu mă bazez doar pe simpla adeziune a unor internauţi la acest grup, ci pe mesajele pe care le postează. Şi pe faptul că 2000 dintre ei sunt bucureşteni, iar alte câteva sute sunt clujeni plecaţi afară şi chiar foarte mulţi străini care au trecut la un moment dat prin Cluj.
A apărut deja primul articol despre I Love Cluj, în Adevărul şi-l găsiţi aici.



Monday, 15 February 2010

Câteva consideraţii (culese dar şi personale) despre

- Vise. Fără ele n-am fi nimic. Sau am fi prea puţin. Scrie-le pe fiecare pe câte o foaie, împreună cu motivele pentru care vrei respectivul lucru şi cu motivele (aici va fi un pic mai greu) pentru care crezi că se va îndeplini. Vizualizează-ţi visele permanent, mental sau prin imagini reale şi comportă-te ca şi cum deja s-au îndeplinit, atât în sinea ta (deci bucură-te) cât şi prin acţiunile fizice pe care le faci.

- Gânduri. Sunt foarte tricky. Ce gândeşti, aia atragi în viaţa ta, ca şi experienţă. Când vei realiza ce poţi face cu gândurile tale vei deveni (hopefully) foarte responsabil. Alege numai gânduri plăcute, amintiri frumoase, mai multe comedii şi mai puţine drame şi horrors, mai mulţi oameni veseli şi mai puţini prieteni care toată ziua ţi se vaită pe umăr. Treaba însă nu e aşa uşoară pe cât pare. Mulţi se întreabă de ce, deşi gândesc pozitiv sau se roagă la Dumnezeu, nu atrag în viaţa lor ceea ce cer. De aceea trebuie avută mare atenţie la gândul primar, el dictează totul.
Exemplu: dacă visezi să ai bani, vrei bani pe bune, dar de fapt tu desconsideri oamenii cu bani, crezi că nu ai merita o avere sau consideri că banii prea mulţi pot aduce belele, tu de fapt NU vrei bani iar gândul tău primar asta urlă către Univers. Iar Universul (sau Dumnezeu, alege ce entitate doreşti) nu-ţi trimite nici un euro în plus înapoi, pentru că el nu face decât să reflecte perfect ceea ce tu îi transmiţi, bun sau rău. La fel: nu cumpăra doar produse ieftine, pentru că astfel afirmi că eşti sărac şi, la naiba, chiar asta vei fi. Nu îţi lua doar produse diet, low fat şi altele de gen, pentru că astfel Universul se uită la tine cum îi strigi "Sunt gras!" şi apoi îţi dă dreptate. Şi mai multă grăsime. Fi deci permanent atent la gândurile tale, dar şi la acţiunile care derivă din ele. Toate astea te definesc şi atrag alte lucruri sau evenimente identice. Nu dezvolta obsesii, menţine un echilibru în orice. Nu te gândi DELOC la chestii negative, chiar dacă te gândeşti de maniera "vreau să nu fie aglomerat la magazin" şi crezi că de fapt gândeşti pozitiv. Greşit, pentru că Universul nu percepe negaţia, el ia în modul gândul tău şi implicit va crea aglomeraţia de care te temi.
Şi încă o chestie importantă: cele mai puternice gânduri (deci acelea care vor atrage rapid rezultate în realitatea ta imediată) sunt cele care-ţi provoacă emoţie. Fie ea pozitivă sau negativă, aşa că atenţie şi aici.

- Acţiune. Când ai făcut tot ce puteai face în plan fizic, după ce ai dat naştere unei dorinţe în plan mental prin gând, iar ea încă nu s-a îndeplinit, rămâi focusat pe ea şi aşteaptă. John Gray spunea că atunci când ai făcut tot ce era de făcut, Dumnezeu face restul. Trebuie doar să te relaxezi, să ai răbdare şi să crezi.

- Credinţă. Pentru mine acest termen deja devine impropriu. Credinţa totală e deja ştiinţă. Când ai cerut ceva, ştii deja că e al tău, aşa cum ştii că soarele va răsări mâine. Nici nu te gândeşti la altă variantă, nici măcar pentru o miime de secundă, nu? Te întrebi vreodată dacă mâine la 10.00 am va fi tot noapte? Ei bine, exact la fel nu trebuie să ai nici cea mai mică urmă de îndoială că acel ceva pe care l-ai cerut, deja l-ai primit. E ca un gentlemen agreement pe care îl ai cu God. Aţi bătut palma şi acum aştepţi doar manifestarea dorinţei în lumea pe care noi o numim reală. Cu cât credinţa ta e mai mare, cu atât această iluzie numită timp, între gând şi manifestarea lui, este mai mică. Este atât de simplu şi totuşi atât de greu să ai toate astea, să apuci pur şi simplu cu mâna toate lucrurile pe care le doreşti şi să le faci ale tale. Ups! Te-a pişcat puţin scepticism când ai citit asta? Atunci e clar că ai de muncă şi nu te mira că unele chestii îţi ies greu sau deloc.

- Superstiţii. Sunt o tâmpenie. Sau poate nu. Ia să vedem. O să mă refer la aia conform căreia nu e bine să vorbeşti prea mult în avans despre unele chestii înainte ca ele să se întâmple, pentru că atunci nu se întâmplă. Ghici ce? Dacă asta crezi pe bune, atunci chiar aşa e. La naiba, ai vorbit despre chestia aia, acum nu mai iese... Tocmai ai gândit asta, deci energia plecată astfel din creierul tău sub formă de gând se va transforma, foarte probabil, în ceva nesatisfăcător. Aşa că eu propun un nou gen de superstiţie, care spune că dacă vorbeşti foarte mult despre un lucru şi te comporţi ca şi cum el există deja, acel lucru sau eveniment se va manifesta în viaţa ta foarte repede. Vai ce superstiţios sunt pe faza asta, jur. Ia încearcă şi tu.

- Ideea conform căreia când aştepţi ceva mai puţin exact atunci se întâmplă. Asta e cam clară. La foarte mulţi am auzit treaba asta, experimentată pe pielea lor. Aparent contrazice toată polologhia asta cu gândirea pozitivă and shit, însă concluzia la care am ajuns e următoarea: ne facem vise, aşteptări etc, foarte posibil împiedicate de acel gând primar din subconştient de care pomeneam mai sus, aşa că manifestarea lor întârzie, între timp ne luăm gândul şi, când în sfârşit se întâmplă ceea ce gândul nostru a creat, ne spunem: "Wow, să moară Gipsy Kings, nu mă mai aşteptam la asta!" În lumea absolută se spune că nu există timp şi astfel orice gând pe care îl vom avea acolo se va manifesta instantaneu în realitate. Aici timpul dintre gândul de bază şi materializarea lui este cu atât mai mare cu cât există piedici cum ar fi gânduri primare contradictorii sau sentimente cum că nu meriţi ceea ce doreşti.
Acum am o ambiţie personală să-mi demonstrez mie (şi nu numai) că lucrurile miştoace se întâmplă şi atunci când te aştepţi mai mult la asta. Mai ales atunci adică.

- Legile lui Murphy. Le ştim cu toţii. Ele prezintă o latură aparent perversă a răspunsurilor pe care ni le dă Universul. Dar ştiţi ceva? Sunt foarte reale. Numai că prea negativiste. Opusul lor este întotdeauna la fel de valabil. Aşa că fiţi creativi şi compuneţi noul vostru set de reguli, anti-Murphy. Ce gândeşti, aia atragi. Fii optimist şi lasă-i pe negativiştii mai mereu auto-intitulaţi "realişti" cu ale lor.

- New Age. Da, tot ce am scris până aici este inspirat dintr-un film, 3 cărţi şi zeci de alte chestii vizionate şi citite, toate făcând parte din mişcarea numită New Age. Mă interesează mult prea puţin însă o categorisire sau încadrare a acestor concepte. Până acum câteva săptămâni eram sceptic în privinţa acestei mişcări (sau ce-o fi ea) dar după ce am citit Conversations with God (care pentru mine a însemnat un excelent liant între ideile din The Secret şi spiritualitatea de care eu nu mă voi despărţi vreodată) am realizat că aceste chestii New Age îmi prezintă de fapt Dumnezeul în care sufletul meu e mult mai tentat să creadă. Religia, Biblia cu multiplele ei versiuni, biserica cu popii ei afacerişti care îţi iau bani când te spovedesc sau când îţi vin în casă cu botezul nu mai pot fi deţinătorii adevărului absolut pentru mine. Logica mea spirituală şi convingerea interioară mă fac să cred că toate aceste religii care se luptă între ele de când lumea (pe mega-aberantul principiu "Dumnezeul meu e mai bun decât al tău)" nu fac decât să manipuleze şi adevărul trebuie căutat şi simţit în altă parte. Nu există decât un singur Dumnezeu, fie el numit God, Allah sau Yahweh. Spune-i cum vrei, imaginează-ţi-l după bunul plac. Restul sunt doar prostii menite să dezbine oamenii care ar trebui să fie ca unul.

Pentru a vă oferi o altă imagine a acestei entităţi totale pe care unii dintre noi o numesc Dumnezeu, vă las cu un clip senzaţional (eu l-am văzut de 3 ori la rând şi am de gând să mă uit în continuare la el zilnic), care comprimă câteva idei fundamentale din CWG.

*Apropo, de astăzi începând puteţi posta comentarii şi dacă nu aveţi cont google. Cercopitecii anonimi care se vor incita la gândul că mă vor putea trimite acum să sug sule, pot afla că aceste comentarii sunt încă moderate, aşa că îşi pierd timpul. Văleu, tocmai m-am gândit la ei, deci i-am invocat... Să vedeţi acuma comentarii porno pe blog, eu cu mintea-mi le-am creat!

Sunday, 14 February 2010

O seară irlandeză cu Urma

Un legendar pub clujean, irlandez şi cu numele acum, a găzduit aseară un excelent concert Urma, pe care l-am savurat din primul rând ca un groupie ce sunt. Am servit şi Guinness, înainte şi după, când gentlemanul ale cărui cuvinte se aşează inconfundabil pe muzica trupei şi-a adus aminte că de mult aveam stabilită această degustare de bere neagră. Tot la final, de parcă DJ-ul localului m-ar fi cunoscut, am avut parte şi de două piese U2 una după alta, ca să punem capac unei seri mai mult sau mai puţin irlandeze, dar cu siguranţă de neuitat.

Monday, 8 February 2010

Nu doar Bon Jovi şi-au tras clip nou, ci şi Phonics

Este vorba de al doilea single al noului album, piesă despre care Kelly Jones a spus aşa: "I knew there was something in the melody. I was trying to keep it beautiful rather than piling in for a big chorus."


Wednesday, 3 February 2010

Superman Tonight

Vreau de multă vreme să scriu despre Bon Jovi. Bine, despre trupă am mai făcut-o, ultima oară astă-toamnă parcă, atunci când au lansat noul album. Acum vorbim despre Jon. Mă întrebam şi eu aşa, curios fiind din fire, oare prin ce drame sentimentale o fi trecut omu' ăsta de scoate aşa balade la sentiment de vreo 20 de ani şi mai bine. Ei bine, o fi avut, dar prin fragedă tinereţe. Jon este căsătorit cu iubita lui din liceu şi au împreună 4 copii. Este implicat în mai multe proiecte umanitare şi toate astea îl fac să semene foarte mult cu (da, aţi ghicit) Bono. Mai rar vezi asemenea rock stars ca aceşti doi gentlemen.
Bon Jovi au scos azi al doilea clip de pe ultimul album, o piesă excelentă în care Richie Sambora face minuni cu armonia apoi cu solo-ul pe slide. There it goes, for all the supermen out there.

And the Oscar could go to

Ieri au fost anunţaţi nominalizaţii Oscar. Pentru prima dată există 10 propuneri pentru cel mai bun film şi am fost surprins să descopăr acolo şi District 9, despre care v-am povestit anul trecut. Cele mai multe nominalizări le-au primit Avatar şi The Hurt Locker (pe care l-am văzut aseară şi pot spune că e un film bun, dur, cu siguranţă nu pentru fete), fiecare având nouă.
Meryl Streep a primit a 16-a nominalizare din carieră, record absolut şi se va bate pentru al 3-lea ei Oscar cu Sandra Bullock şi Helen Mirren. Clooney e nominalizat din nou la Oscar pentru rol principal (Up in the Air), după ce l-a ratat acum doi ani cu Michael Clayton şi după premiul pentru rol secundar primit cu Syriana. Cred că n-are însă şanse în faţa lui Morgan Freeman (candidat la Oscar pentru rolul lui Nelson Mandela din Invinctus), Jeff Bridges sau Jeremy Renner.
Şi pentru premiile de rol secundar va fi o bătălie interesantă. La băieţi e favorit clar Christoph Waltz în faţa lui Matt Damon, Woody Harrelson, Christopher Plummer şi Stanley Tucci. La fete, pentru mine personal e doar o luptă a frumuseţii, Penelope Cruz şi Vera Farmiga aflându-se pe listă.
Alte filme intens nominalizate sunt Inglourious Basterds (8), Precious (6) şi Up (5).

Vă mai pot spune că în sfârşit am văzut New York I Love You (excelent film, aplauze). Apoi a fost What Dreams May Come, mai vechi ce-i drept dar senzaţional (este pomenit în Conversations with God), Amelia (un film despre cea mai temerară pionieră a aviaţiei, cu Hilary Swank şi Richard Gere), Triangle, Ne te retourne pas (Sophie Marceau, Monica Bellucci) şi foarte bine cotatul dar pentru mine super plictisitorul The Informant (ăsta mi-a adus aminte de un alt rol foarte obositor făcut de acelaşi Matt Damon în The Good Shepherd). Or fi filme bune, nu zic, dar îs greu de urmărit.

Tuesday, 2 February 2010

Running - primul clip oficial StereofeelingS

Sâmbătă seara am stat de vorbă la Stuf cu lead singerul StereofeelingS, Bogdan, aflat în plin zbucium cu înregistrarea primului clip oficial al trupei şi cu pregătirea albumului care va fi gata prin martie-aprilie. Printre beri, ţigări şi ocheade care-mi scăpeau înspre luminile oraşului văzut de sus, i-am promis că voi posta clipul (apărut chiar azi), împreună cu două cuvinte din partea lui.
Iată cum gândeşte el:

"Există momente în viaţă când alergăm după ‘’acel ceva’’ cu dorinţa de-a ne regăsi, de-a ne cunoaşte, până la urmă de-a ne deschide ochii interiori către fundament. Experinţele, emoţiile şi situaţiile de care avem parte, spuse într-o formă plastică, ne ajută să vedem lumea de la zero la infinit ca şi un cerc infailibil".

Acum vă las cu 5 minute de muzică faină şi imagini din oraşul pe care noi, ăştia de pe aici, îl cam iubim. Apropo, clujenilor, FeelingS cântă pe 23 februarie în Fire.






Monday, 1 February 2010

Beyonce şi KOL lovesc Grammy-urile

Aseară s-au decernat cele mai importante premii ale industriei muzicale, echivalentul Oscarurilor din film. Beyonce a stabilit un nou record, fiind prima femelă (cum sună asta) care câştigă 6 Grammy într-un singur an. Use Somebody a adus 3 premii băieţilor de la Kings of Leon, inclusiv pentru cel mai bun cântec rock, ceea ce mi se pare excelent şi o recunoaştere a unei piese şi a unui album senzaţional. U2 n-au luat nimic anul ăsta, dar foarte bine, le ajung cele 22 de Grammy-uri de până acum iar ultimul lor album (cel care urma să "reinventeze rockul") nu se ridică la nivelul trupelor care vin tare din urmă.