Monday, 11 January 2010

Rose & Diane

Din categoria "good looking and also good acting", cu care vă obişnuisem într-o vreme, aduc acum cuplul Rose Byrne (bruneta) - Diane Kruger (blonda). Joacă în două filme împreună: primul este celebrul Troy iar al doilea Wicker Park, tot din acelaşi an (2004). Eu abia acum le-am văzut. Mi-a plăcut mult Wicker Park, la povestea în sine contribuind şi coloana sonoră pe care găsim două piese Phonics, un Coldplay şi un Snow Patrol. Diane Kruger vă este cel mai probabil cunoscută din bastarzii lipsiţi de glorie, film despre care am vorbit aici şi nu o mai fac.
Rose e o australiancă posesoare de o sensibilitate aparte, oarecum constrastantă cu filmele pline de cataclisme şi dezastre în care a jucat (Sunshine, 28 Weeks Later sau Knowing). Cel mai mult mi-a plăcut în Adam, un film apărut anul trecut pe care insist să-l vedeţi.
Lăsând fetele la o parte, vă anunţ c-am râs copios la The Hangover (de departe cea mai mişto comedie văzută de mine în ultima vreme). Comedie pură deci, nu romantic comedy. Filmul e nominalizat la Golden Globes şi nu m-aş mira să fie şi la Oscars. Imaginaţi-vă cum e să te faci atât de muci la un bachelor party încât a doua zi să te trezeşti în camera de hotel devastată, cu un...tigru în baie (hahahaha!) şi o gaină prin sufragerie, cu un bebe în debara, cu un dinte lipsă şi altele despre care nu ai nici cea mai vagă idee.
Tot din categoria filme care anul ăsta vor premii pot să vă spun şi despre The Blind Side. Pe mine nu m-a impresionat, chit că e vorba de o poveste reală. Sandra Bullock joacă foarte bine, dar duda care-i devine copil adoptiv foarte prost. Film plictisitor. Ceea ce nu pot spune despre cinicul Up in the Air, unde am revăzut-o pe fermecătoarea Vera Farmiga. Ăsta da, chiar merită văzut.
See you around the cinema.

2 comments:

alina said...

Dom'le io n-am inteles ce e asa tare la Up in the air, mi s-a parut plicticos si neinteresant chiar daca eu am fost concediata de curand prin mesageria vocala.

The Fly said...

Up in the Air are dialoguri f misto, este imprevizibil, lipsit de happy end-ul clasic si ne invata ca mai mereu culegem ce semanam.

Post a Comment