Se apropia Crăciunul, așa că bunica ne-a dus la biserică să ne împărtășim. Pe mine și pe cel mai bun prieten al meu din copilărie. Apoi am venit acasă unde aveam să ne jucăm cu pistoalele. Pe atunci nu existau computere sau alte minunății sefeloide cu care se delectează puștimea de azi. Eu eram la curent cu totul, cu înjurăturile la adresa conducătorului prea-iubit (despre care știam că nu trebuie să le pomenesc în public) dar și cu evenimentele care luaseră amploare și despre care ascultam la Europa Liberă, la radioul vechi al bunicilor.
În acea zi, în timp ce noi ne jucam prin casă, bunica a deschis tv-ul. Se transmitea în direct iar scandările la adresa mult stimatului l-au surprins pe prietenul meu, care avea doar 9 ani atunci.
"Ce? Nu-i bun ăsta?" a spus el, lansând astfel o linie care pentru mine a rămas antologică peste timp.
"Eeee, dragă, eu nu știu nimic!" a răspuns bunica foarte precaută, neputând anticipa rezultatul final al evenimentelor aflate în desfășurare.
Este o scenă aparent banală, dar care spune multe. De aia nu am uitat-o vreme de 20 de ani. Era 22 decembrie 1989.
0 replies:
Post a Comment