Monday, 7 December 2009

Le-a dat-o iar. Bine de tot.

Am spus clar că nu merg la vot. Şi n-am fost în primul tur. Am spus şi că era să votez cu hipiotul Crin şi apoi m-am felicitat că n-am făcut-o. Campania mediatică anti-băsesciană a atins însă paroxismul odată cu apariţia acelui clip şi am afirmat aici că asta m-a hotărât să merg să pun ştampila pe Băse, indiferent dacă acel clip e real sau nu. E un criteriu stupid? Tot ce-i posibil. Câţi dintre noi votează programe, doctrine and shit? Să fim serioşi. O facem mai mult pe chestii afective, pe baza charismei candidaţilor, pe baza mutrelor de care ne-am săturat şi tot aşa. Mai sunt unii care votează după cum le-ar fi mai bine la locul de muncă. Perfect de acord cu asta. Este foarte interesant că, deşi iniţial nu vroiam să votez, acum chiar simt că opţiunea mea de la al doilea tur a contat pe bune, în cazul unui rezultat atât de strâns.

Eu am votat cu Băsescu din câteva motive simple:
- efortul mediatic manipulator dus de o televiziune gen Antena 3 (care a comis-o din nou ieri, rău de tot) a avut efect contrar asupra mea. Adică: ani de zile aţi încercat să-mi spălaţi creierul să nu votez Băsescu? Ei bine, de-al dracului ce sunt chiar pe el îl voi vota.
- dacă mulţi spuneau că oricine e mai bun decât Băsescu, eu cred că oricine şi orice e mai bun decât Geoană şi PSD. A fost trist să văd tineri, prieteni de-ai mei, votând cu o şleahtă care a fost la guvernare deja (vreo 12 ani dacă zic bine) şi care a demonstrat de mult ce poate. Ei (e drept, cam tinerei pentru a avea amintiri dinainte de '89 sau din perioada imediat următoare) au votat Geoană din motive pur anti-băsesciene, trebuie spus asta, însă aşa au optat practic pentru comunistul Ilici, cel care furase revoluţia şi care n-a făcut o zi de pârnaie pentru oamenii schilodiţi şi omorâţi la mineriade (în timp ce, oh vai, Băsescu a dat un dos de labă unui ţânc tupeist), pentru perversul de Năstase, pentru Vanghelie (şi nu mai zic nimic aici), pentru acest om de plastic numit Geoană, şi pentru toţi ăia care au făcut privatizări frauduloase. Revenind însă: da, a fost vorba şi la mine de un vot negativ, anti-PSD.
- dar nu un vot negativ la adresa unuia, cu strângere de inimă la adresa celui pe care-l votez, cum a fost în 2000. Nici vorbă. Băsescu este cel mai bun politician de după revoluţie, părere personală. Un om cu coaie, puternic, căruia nu-i faci faţă. În antiteză cu Geoană, un om slab, exact aşa cum i-a spus-o Băse în faţă, la dezbaterea finală, acolo unde am văzut cum un candidat care pornea cu şansa a doua şi-a jucat în picioare adversarul, reuşind imposibilul, anume răsturnarea de situaţie pe care azi cu toţii am constatat-o. Băsescu e un învingător şi asta apreciez la un om, chiar dacă eu, ca un cetăţean amărât ce sunt, voi trăi la fel ca şi până acum. Nu sunt naiv, nu sunt exaltat de victoria lui Băsescu. Sunt însă impresionat de ea, da. Dar ştiu că asta nu mă va afecta în bine pe mine. Şi mai ştiu doar că ar fi fost mult mai nasol cu PSD la putere. Aşa cum ştiu şi clujenii, pe care-i felicit.

Băse nu ştie să piardă. Atenţie la nuanţa acestei fraze. În 2000 a intrat în ultima clipă în cursa pentru primărie, a pornit cu şansa 5-6 dar a câştigat. În 2004 a câştigat iar. Apoi a luat preşidinţia, pornind cu 7% din spatele lui Năstase. În 2007 a fost reconfirmat în funcţie, după suspendare, de un procent important de alegători. Atunci nu avea contracandidat, nu existau voturi negative. Dacă poporul nu-l vroia, îl dădea jos. E simplu (mă auzi, Teodorescule?) Şi nu mă luaţi că n-a mers lumea la vot şi că procentul votanţilor pro Băse nu a fost semnificativ raportat la întreaga ţară. Dacă lumea nu-l mai vroia mergea la vot şi spunea NU. Punct. Iar acum, ca să închei ideea, Băse câştigă iar, with a bang, singur împotriva tuturor, când până şi Vadim se dăduse cu Geoană. Victoria lui este cu atât mai răsunătoare, indiferent cât de strâns e scorul. Nu ar fi fost cazul şi pentru Geoană, al cărui electorat este compus din oamenii fără educaţie, din pensionari, din oameni de la sate şi din anti-băsescieni. Geoană a beneficiat de toată susţinerea de care ar fi putut avea parte. Insuficient însă. Băsescu bate iar, aşa cum nu a pierdut nicio competiţie electorală până acum.

Când anunţa aseară că a câştigat iar exit poll-urile alea de rahat îl dădeau la vreo 2% în spate, am crezut că e nebun. Şi că nu ştie să piardă (atenţie iar la sensul acestei propoziţii - e celălalt acum). Dar iată c-a avut dreptate. Sigur pe el ca de obicei, a afirmat senin că el e câştigătorul. L-a lăsat pe Geoană să ţopăie şi să se lanseze în discursuri lacrimogene, într-un lugu lugu dizgraţios cu atârnătorul Antonescu, cel care-l desfiinţa cu orice prilej până acum 2 săptămâni. Râd, râd cu poftă de bufonii ăştia pesedişti, cărora le-au cam stat pişcotul şi şampania-n gât, cei care spuneau aseară triumfalişti că Băsescu nu ştie să piardă şi acum ce fac? Contestă alegerile. Sublim.
Râd şi de Antena 3 şi de toţi lătracii ăia, înţoliţi la 7 ace aseară, într-un studio mare, sub aripa impecabilului deontolog teolog ştie-tot Mihăiţă Gâdea. Toţi erau acolo, fără excepţie: Stan, Radu Tudor, Badea, Ciutacu, Teodorescu, Ciuvică, Oana Dobre. Vă aştept şi diseară, băieţi, abia aştept să vă văd.
Dar ştiţi de cine nu râd? De Johannis. A fost primul (şi singurul până acum) care a acceptat demn înfrângerea. Azi era o ştire cu el, însă omul apărea doar în calitate de primar al Sibiului, unde explodase o ţeavă de gaze. Şi nu în calitate de prim-ministru' lu' peşte, acest mesia în numele căruia vorbeau alţii şi el deloc, acest salvator de poveste cu care mă intoxicaseră ăştia în ultimele săptămâni. Postură în care, sunt sigur, Johannis nu s-a simţit niciodată confortabil. Mă amuză câţi naivi au crezut cu adevărat în "Proiectul Klaus Canabis" ăsta, câţi cretinei erau siguri că asta e o alternativă pe bune şi nu doar o nouă jonglerie pentru ei, cei care ar fi luat puterea şi numai pentru ei. De la Băsescu şi PD-L deja ştiu la ce să mă aştept iar eu personal nu simt c-am trăit mai prost cu ei decât cu PSD-ul. Mă nu. Iar cu Băsescu preşedinte, un mare bulangiu desigur, măcar am senzaţia că mă conduce un om cu adevărat puternic. Unul care le-a dat-o în trecut şi le-o dă iar acum. Scurt, sec, crunt. Vai, ce urât vorbeşte, of of...