Fragile

Era vară când mă plimbasem ultima oară de la mine din Mănăştur până în centru. Atunci soarele mă ardea în spate şi eram în papuci. O plimbare de 50 de minute pe străzile unui oraş care m-a atras ca un magnet, dar cu care am încă multe afaceri nerezolvate. Azi, odată cu prima ninsoare serioasă, am refăcut acest drum. Zăpada se transforma în mocirlă, partener compatibil cu gândurile mele, iar fulgii căzuţi dintr-un cer nemilos îmi abureau ochelarii. Lume multă, lumini, claxoane. Voci şi imagini la mine în cap. Dezgust şi deziluzii. Întrebări, bilanţuri. Dar nici măcar un răspuns. 6 luni lipsite de orice semnificaţie. 4 săptămâni lipsite de sens.
La Republica era luminat feeric, dar parcă Sărbătorile trecuseră deja. Mai că aş fi dărâmat toate ornamentele. În schimb mi-am luat un bilet de tren spre casă. Un ultim refugiu în lumea asta atât de fragilă.

Comments

  1. drum bun fara inzapeziri (ne)prevazute ;)

    ReplyDelete
  2. Merci la fel ;)
    Eu tocmai am ajuns, am facut 10 ore, doar un pic mai putin fata de cat vei face tu de la New York. Ne vedem aici.

    ReplyDelete
  3. Well, it ain't any paradise in a fragile world, right? ;)

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Early Signs of a Midlife Crisis: Mi-am luat PlayStation

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)