Wednesday, 30 December 2009

Here's to the Future

Greul de ucis în uitare an 2009 mi-a oferit o vacanţă lungă, în cadrul căreia s-a ocupat pe îndelete de mine. Mai întâi m-a tras câteva sute de km mai la nord, apoi a readus în viaţa mea oameni dintr-o vară de demult, devenită subit cea mai dragă amintire. Apoi au apărut şi alţi oameni, noii prieteni din Ardeal. Anul ăsta m-a lăsat să gust, să experimentez şi să prind rădăcini afective. Iar la final m-a tras de mânecă şi mi-a zis:
"Ăsta-i locul, ăştia-s oamenii, asta-i fiinţa. Le-ai văzut pe toate. Ia spune, le vrei?"
"Mă da, dar pentru a definitiva afacerea asta o să vorbesc cu frac'tu ăl mare. My bet is on, roll the dice".
Bottoms up. Deja aud artificiile.



Saturday, 26 December 2009

Prietenilor pe care i-am revăzut

Cele 10 zile petrecute la Ploiești mi-au oferit ocazia să revăd oameni cu care nu am avut contact vizual direct vreme de mulți ani. Sau multe luni, după caz. Ei sunt Michelle și Ina (cele mai bune prietene din facultate), Emil (high school best friend - meștere, îți vine să crezi că ne știm de 16 ani?), Laura și Andru (omul care indirect m-a învățat că prima impresie prea puțin contează).
Le ofer melodia de mai jos, căreia și eu îi voi da play mâine pentru a acoperi glasul roților de tren. Oana și Ioana, see you next time :) Clujul mă cheamă iar.

Tuesday, 22 December 2009

Up to Now

Este o compilație de love songs a unei trupe (Snow Patrol) pe care încep s-o consider cea mai bună autoare de piese de gen. Deci nu avem aici un album de greatest hits. Pe Up to Now apar și melodii noi, una dintre ele fiind asta de mai jos. Frumos, sincer și direct, așa cum se cade în amor.

Monday, 21 December 2009

Un fel de inocență a unor alte vremuri

Se apropia Crăciunul, așa că bunica ne-a dus la biserică să ne împărtășim. Pe mine și pe cel mai bun prieten al meu din copilărie. Apoi am venit acasă unde aveam să ne jucăm cu pistoalele. Pe atunci nu existau computere sau alte minunății sefeloide cu care se delectează puștimea de azi. Eu eram la curent cu totul, cu înjurăturile la adresa conducătorului prea-iubit (pe care știam că nu trebuie să le pomenesc în public) dar și cu evenimentele care luaseră amploare (despre care ascultam la Europa Liberă, la radioul vechi al bunicilor).

În acea zi, în timp ce noi ne jucam prin casă, bunica a deschis TV-ul. Se transmitea în direct iar scandările la adresa mult stimatului l-au surprins pe prietenul meu, care avea doar 9 ani atunci.

"Ce? Nu-i bun ăsta?" a întrebat el inocent, lansând astfel o replică ce a rămas antologică peste timp (pentru mine, cel puțin).
"Eeee, dragă, eu nu știu nimic!" a răspuns bunica foarte precaută, neputând anticipa rezultatul final al evenimentelor aflate în desfășurare.

Este o scenă aparent banală, dar care spune multe. Din acest motiv nu am uitat-o vreme de 20 de ani. Era 22 decembrie 1989.



Sunday, 20 December 2009

Regatul nu prea mai mă vrea. Sau eu pe el.

Aseară a avut loc un concert Urma în București, la care eram tentat să merg. Am stat însă acasă. Două foste colege, pe care le-aș fi revăzut cu plăcere, mi-au demonstrat din nou că niciodată nu au fost interesate să depășească acest stadiu. De foste colege și atât. Și de nick-uri pe un ecran de computer. O nouă prietenă, luată de pe sticlă și introdusă în virtualul comun, ar fi ieșit la o cafea, dar era plecată din oraș. Iar anunțul meu pe facebook cum că revin după 8 luni în București n-a stârnit nici o reacție. La toate astea adăugați cancerul și nămeții de afară și veți înțelege de ce am rămas acasă. Oricum, nu mi-e dor câtuși de puțin de București. În aprilie, atunci când am ales să plec de acolo, am spus aici pe blog că nu mă uit în urmă și că nu am nostalgii sau regrete. Paradoxal poate, pentru că vreme de aproape 4 ani mă simțisem foarte bine acolo. Am descoperit însă alt oraș, diferit, unde mă simt ca acasă și care pentru mine înseamnă prezent și viitor. Bucureștiul e o etapă de mult încheiată.
Și mai e ceva. Sunt de 3 zile acasă la Ploiești iar confortul și liniștea de aici nu-mi pot eclipsa totuși dorul de Cluj. Unde e acasă până la urmă?

Saturday, 19 December 2009

Communicate

N-aș fi rezistat deloc ușor timp de 10 ore în tren, pe ruta Cluj-Ploiești (parcursă în ritm de epocă) fără puțin ajutor de la d-l Andre Tanneberger, ale cărui peste 100 de melodii din iPod-ul meu au fost parcurse fără să apăs next prea des. Am dat însă back de câteva ori pe o melodie care m-a trimis într-o meditație și mai adâncă decât cea indusă de peisajele albe, pe alocuri dezolante, care mi se perindau prin fața ochilor. Nu-i musai să fii roacăr ca să le zici bine.

Let's quit on this - 'cause I need space now
That's what you said to me - that's what you did to me
Where did this start and where does it end now
What do you came for
I've never been so sure

And I whisper while you speak
And I scream while you sleep
But I always will be where you are
And when silence turns into hate
It's time to communicate
And I always will be where you are

Here's what it takes to take a stand now
You'd better speak your mind
You'd better ease your mind
Where did we start and where do we go now
Was it your plan to leave - everything up to me?

And I whisper while you speak
And I scream while you sleep
But I always will be where you are
And when silence turns into hate
It's time to communicate
And I always wïll be where you are



Friday, 18 December 2009

Brief Encounters

"Maybe we're only good at brief encounters, walking around in European cities in warm climate".

Thursday, 17 December 2009

Player vs. Unstable

Ce e un player, într-un context al relațiilor dintre sexe, cred că știți. Păi e ăla parșiv, pus doar pe distracție, care nu vrea o relație serioasă ci doar puțină hârjoneală, e one-night-stander-ul, șmecherul, aburitorul, neseriosul, ăla care mai mult vorbește decât face, iubitorul de flirt și, deseori, cel aflat la comandă. În general nu suport genul, așa că marș de aici cu un flit între ochi.
Avem însă și instabilul emoțional, dereglatul, labilul psihic. El, spre deosebire de player (deși dacă te iei strict după acțiunile lor îi poți confuda) crede de fiecare dată ce spune, în ciuda faptului că acțiunile și vorbele sale vor infirma peste un timp ceea ce el a spus sau a făcut anterior. Nu e rău intenționat și nu e pus pe distracție, dar psihicul său îi joacă mari feste iar dispozițiile, convingerile și trăirile interioare i se schimbă cu o viteză amețitoare. Nu știe ce vrea și de fiecare dată are o explicație nouă pentru o anume decizie pe care a luat-o în trecut. Pleacă din viața ta în mod constant și la fel de constant revine.
Un astfel de specimen este mai periculos ca un player. Pentru că te poți îndrăgosti pe bune de el. Îl simți că e sincer de fiecare dată și că nu vrea să te joace. Cu un player te prinzi repede cum stă treaba și există șanse mult mai mari să te debarasezi de el fără să suferi. Dar pe un deraiat sentimental nu știi cum să-l iei, îți cade rău cu tronc și ai cam trei variante: îi ignori toate revenirile în peisaj și te lecuiești de el, îl accepți așa, trăind permanent cu pericolul de a fi părăsit din nou, sau speri că, undeva/cumva/cândva, se va stabiliza chiar pe un sentiment care-ți este adresat.

Wednesday, 16 December 2009

Heart vs. Mind

Sunt sigur că aţi avut deseori dilema asta. Către ce aveţi tendinţa să optaţi? Cu ce alegeţi?
Atenţie dacă răspundenţi. Orgoliile nu se pun. Mi-a demonstrat mie cineva că în dragoste ele nu au ce căuta.

Tuesday, 15 December 2009

Fragile

Era vară când mă plimbasem ultima oară de la mine din Mănăştur până în centru. Atunci soarele mă ardea în spate şi eram în papuci. O plimbare de 50 de minute pe străzile unui oraş care m-a atras ca un magnet, dar cu care am încă multe afaceri nerezolvate. Azi, odată cu prima ninsoare serioasă, am refăcut acest drum. Zăpada se transforma în mocirlă, partener compatibil cu gândurile mele, iar fulgii căzuţi dintr-un cer nemilos îmi abureau ochelarii. Lume multă, lumini, claxoane. Voci şi imagini la mine în cap. Dezgust şi deziluzii. Întrebări, bilanţuri. Dar nici măcar un răspuns. 6 luni lipsite de orice semnificaţie. 4 săptămâni lipsite de sens.
La Republica era luminat feeric, dar parcă Sărbătorile trecuseră deja. Mai că aş fi dărâmat toate ornamentele. În schimb mi-am luat un bilet de tren spre casă. Un ultim refugiu în lumea asta atât de fragilă.

Monday, 14 December 2009

George Michael Live in London

Acum o săptămână a fost lansat primul DVD live din cariera lui George şi tocmai l-am vizionat. El cuprinde peste 2 ore de show din cadrul concertelor din Londra (vara lui 2008) precum şi un documentar bonus cu imagini backstage surprinse în timpul turneului 25 Live. Sunt curios când apare la noi în magazine.
Iată-l în concert pe George cum ia o piesă insipidă de la Police şi-o face să sune senzaţional.


Saturday, 12 December 2009

Iată-ne!

A apărut un prim clip de la cântarea Urmei din Cluj. Din păcate nu se aude grozav şi astfel forţa concertului nu este redată fidel, dar nu-s probleme. Melodia este A Door To My World iar în partea dreaptă a imaginii mă puteţi vedea savurând momentul cu o ţigară şi o Mărie sângeroasă.
Dacă mai apar clipuri le voi posta tot aici.


It Might Get Loud

Am văzut ieri un excelent documentar (sau rockumentary, mai degrabă) despre trei chitarişti legendari. Aşa se spune prin prezentări, eu aş zice însă că doar doi sunt legendari, anume Jimmy Page (Led Zeppelin) şi The Edge (U2). Al treilea, Jack White (The White Stripes) are doar 34 de ani şi mai are de demonstrat. N-am nimic cu acest Jack însă nu înţeleg de ce nu au luat un alt nume mare şi greu în locul lui. În fine, rockumentarul este fascinant. Afli ce tipuri de chitare, stiluri de a cânta şi efecte (mai ales Edge aici!) a preferat fiecare de-a lungul timpului. Edge povesteşte cum s-au născut anumite piese U2 şi chiar sunt oferite extrase din diverse concerte. Sau locuri din Dublin care au semnificat ceva pentru trupă. Edge chiar spune la un moment dat că atunci când creează un cântec se gândeşte imediat la un loc care reprezintă acel sunet. Colţuri din Dublin şi din toată lumea sunt povestite de chitara lui şi asta nu e decât o confirmare plăcută pentru mine. De când ascult U2 am avut exact această senzaţie.

Friday, 11 December 2009

Urma s-a întors acasă

A spus-o chiar Mani, în debutul concertului de aseară din Cluj. Iar anunţul concertului pe canalele online preciza:

It seems the perfect spot... This was the beginning of our journey.
Ladies and Gents, after almost three years Urma will return to her roots. It’s time to be Lost End Found in Cluj-Napoca. We are looking forward for this special event, as Cluj is very special for us.

Au deschis prin Comfort, un reminder al vremurilor când, proaspăt angajat într-o mare corporaţie fiind, îmi căutam propriul confort în concertele Urma, de unde plecam la ore târzii din noapte fără să-mi pese că aveam să mă trezesc devreme a doua zi. Apoi au lăsat trecutul în urmă şi au dezlănţuit iadul, cântând o bucată nouă de o agresivitate şi un nerv care depăşea cu mult chiar şi o piesă ca Unanswered. Am avut desigur parte de marile şlagăre ale acestui ansamblu vocal-instrumental electrico-acustic: This Time, Perfect Spot, Lonely Pub, Slide, What I Am sau Buy Me With A Coffee, dar şi creaţii noi care se întimpăresc instant, mai ceva ca un abţibild perfect, cum ar fi So Long. Şi uite aşa, ne-au purtat de la vechi la nou, printre oglinzi mari, camere tv şi cabluri, printre incomodele mese şi scaune. Concertul a fost filmat de TVR şi va fi difuzat prin ianuarie, o să vă anunţ când ştiu data exactă.
Noii intrumentişti ai Urmei (dintre care ţin să-l remarc mai ales pe atmosfericul şi spectaculosul chitarist Jimmy) s-au integrat excelent în peisaj şi au reuşit să creeze un liant perfect între vechile melodii şi cele care se vor afla pe Lost End Found, noul album Urma care va fi lansat peste 3 luni. Am stat ca un tocilar în prima bancă, dacă pot spune aşa, masa mea fiind practic lipită de scenă. A perfect spot, de unde am simţit fiecare vibe, ca la un concert tridimensional pe care-l vezi la cinema, reuşind să remarc până şi adrenalina lui Mani, transpusă în mâinile sale de artist care-şi îmbrăţişau chitara Taylor. Liz Taylor. Iar la final, în localul aproape pustiit, am depănăt poveşti Urma împreună cu acest gentleman, alături de două beri brune.


Thursday, 10 December 2009

U2 & KOL, up for the Grammys

S-au anunţat nominalizările pentru premiile Grammy de la anul. U2 au trei (Best Rock Album plus două pentru I'll Go Crazy If I Don't Go Crazy Tonight) iar Kings of Leon au patru, toate pentru superba Use Somebody. Încă nu m-am prins dacă au concurat la Grammy anul trecut cu albumul lor, Only By The Night (cel mai descărcat disc pe iTunes în 2009), altfel nu-mi explic de ce nu au mai multe nominalizări pentru el. O piesă sau un album pot intra pe lista Grammy doar dacă au fost lansate până la o anume dată limită. În orice caz, piesa Sex On Fire a luat Grammy anul trecut, dar asta poate pentru că a fost lansată ca single înaintea albumului.
Atenţie şi la faptul că marele Stevie Wonder are şi el o nominalizare anul ăsta. De ce spun asta? Păi în acest moment de află la egalitate cu U2, câte 22 de premii Grammy pentru fiecare.



Wednesday, 9 December 2009

La Cinema City

Am văzut 2 filme în 2 zile la rând, ceea ce (din păcate) e un lucru foarte rar pentru mine, downloadorul. Să merg la cinema adică. 2012 are nişte efecte senzaţionale, dar este previzibil, plin de clişee şi de americănisme (inclusiv aia cu preşedintele erou). A Christmas Carol (3D) a fost mai basm decât speram dar e foarte mişto realizat şi numai bun pentru perioada asta a anului.
Acasă, nu neapărat la cinema, puteţi vedea World's Greatest Dad (Robin Williams), un film mult mai trist decât te lasă să crezi primele 35 minute şi Crossing Over (Harrison Ford, Ray Liotta, Ashley Judd) despre imigrarea ilegală în State.

Tuesday, 8 December 2009

E prostănac sau prost de-a binelea?

1. De ce ţopăia acum 2 seri, pentru că exit poll-urile îl dădeau învingător la o diferenţă sub marja de eroare?
2. Ştia că acele sondaje nu luau în calcul diaspora, acolo unde Băsescu (78%) l-a bătut clar? Pentru tâmpiţeii frustraţi care se iau după Gâdea şi afirmă că diaspora nu ar trebui să conteze, recomand acest articol.
3. Când dansa cu Antonescu pe ecrane nu avea dovezi de fraudare? Camionul de dovezi despre care vorbeşte Dragnea a apărut după?
4. Apropo de Dragnea. A remarcat ce mufă rezervată avea în background în momentele de euforie prostească a PSD-ului? Eu zic că ştia el ceva.
5. De ce contestă alegerile şi nu-şi urmează propriile sfaturi? Anume: "La fel cum tot un semn de normalitate este ca transferul de putere să se producă în mod democratic, fără incidente şi fără evenimente care să arunce o umbră asupra imaginii României". Am citat de pe mirceageoana.ro.
6. De ce aparenta lui victorie însemna dorinţa întregului popor iar victoria în acte a lui Băsescu e de fapt o fraudă? De ce se referă numai la milioanele care au votat cu el şi nu şi la milioanele care au votat cu Băsescu? Acum 2 seri se autoproclama preşedintele tuturor românilor. Acum vrea să-i împace numai p'ăia care l-au votat?
7. "Acum 2 zile aveam o realitate autentica, aveam o Romanie fireasca, zambitoare, fericita care scapa de tirania haosului si a instabilitatii. Romania fireasca a trait numai cateva ore: a fost calcata in picioare de camarila lui Traian Basescu. De cei carora nu le pasa cat, cum si ce fraudeaza". Amice, eşti idiot? Cum poţi vorbi de aşa ceva în condiţiile unui rezultat atât de strâns? România ar fi fost exuberantă daca ai fi câştigat cam cu vreo 85%, ca Ilici în '90. Şi nici chiar atunci poate. Dar tu nici măcar n-ai câştigat. Te-ai scremut cât ai putut, te-ai coalizat cu toţi şi nici măcar aşa nu ţi-a ieşit. Mai mult decât atât: avem tone de idioţi şi de naivi pe meleagurile astea, dar nu chiar toţi sunt atât de prostuţi încât să te vadă ca pe un mesia salvator de neam. Mulţi au votat cu tine doar pentru că nu-l mai vroiau pe Băsescu. Aşa că zât cu mizeriile tale despre aşa-zisa Românie zâmbitoare şi fericită, înainte să vomit, populist infect ce eşti.
8. Vorbeşte de mită electorală când PSD-ul dă pungi cu făină pe stradă?
9. Dacă respectă poporul ăsta, aşa cum îi tot dădea pe goarnă, ar accepta posibilitatea (dovedită practic) că el nu l-a ales.
10. "Acum doua seri eram fericit. Credeti ca cineva din SUA sau Occident nu ar sari in sus de fericire daca ar avea doua procente in plus la exit-poll-uri?" Amărâtule, Năstase şi Ilici nu ţopăiau ca tine, din simplul motiv că-s mai înţelepţi.

11. Porecla pe care i-a dat-o Ilici şi-a găsit reprezentarea perfectă în imaginile triumfalist-penibile de duminică seara, care-l vor urmări mereu pe acest ratat.

Monday, 7 December 2009

Le-a dat-o iar. Bine de tot.

Am spus clar că nu merg la vot. Şi n-am fost în primul tur. Am spus şi că era să votez cu hipiotul Crin şi apoi m-am felicitat că n-am făcut-o. Campania mediatică anti-băsesciană a atins însă paroxismul odată cu apariţia acelui clip şi am afirmat aici că asta m-a hotărât să merg să pun ştampila pe Băse, indiferent dacă acel clip e real sau nu. E un criteriu stupid? Tot ce-i posibil. Câţi dintre noi votează programe, doctrine and shit? Să fim serioşi. O facem mai mult pe chestii afective, pe baza charismei candidaţilor, pe baza mutrelor de care ne-am săturat şi tot aşa. Mai sunt unii care votează după cum le-ar fi mai bine la locul de muncă. Perfect de acord cu asta. Este foarte interesant că, deşi iniţial nu vroiam să votez, acum chiar simt că opţiunea mea de la al doilea tur a contat pe bune, în cazul unui rezultat atât de strâns.

Eu am votat cu Băsescu din câteva motive simple:
- efortul mediatic manipulator dus de o televiziune gen Antena 3 (care a comis-o din nou ieri, rău de tot) a avut efect contrar asupra mea. Adică: ani de zile aţi încercat să-mi spălaţi creierul să nu votez Băsescu? Ei bine, de-al dracului ce sunt chiar pe el îl voi vota.
- dacă mulţi spuneau că oricine e mai bun decât Băsescu, eu cred că oricine şi orice e mai bun decât Geoană şi PSD. A fost trist să văd tineri, prieteni de-ai mei, votând cu o şleahtă care a fost la guvernare deja (vreo 12 ani dacă zic bine) şi care a demonstrat de mult ce poate. Ei (e drept, cam tinerei pentru a avea amintiri dinainte de '89 sau din perioada imediat următoare) au votat Geoană din motive pur anti-băsesciene, trebuie spus asta, însă aşa au optat practic pentru comunistul Ilici, cel care furase revoluţia şi care n-a făcut o zi de pârnaie pentru oamenii schilodiţi şi omorâţi la mineriade (în timp ce, oh vai, Băsescu a dat un dos de labă unui ţânc tupeist), pentru perversul de Năstase, pentru Vanghelie (şi nu mai zic nimic aici), pentru acest om de plastic numit Geoană, şi pentru toţi ăia care au făcut privatizări frauduloase. Revenind însă: da, a fost vorba şi la mine de un vot negativ, anti-PSD.
- dar nu un vot negativ la adresa unuia, cu strângere de inimă la adresa celui pe care-l votez, cum a fost în 2000. Nici vorbă. Băsescu este cel mai bun politician de după revoluţie, părere personală. Un om cu coaie, puternic, căruia nu-i faci faţă. În antiteză cu Geoană, un om slab, exact aşa cum i-a spus-o Băse în faţă, la dezbaterea finală, acolo unde am văzut cum un candidat care pornea cu şansa a doua şi-a jucat în picioare adversarul, reuşind imposibilul, anume răsturnarea de situaţie pe care azi cu toţii am constatat-o. Băsescu e un învingător şi asta apreciez la un om, chiar dacă eu, ca un cetăţean amărât ce sunt, voi trăi la fel ca şi până acum. Nu sunt naiv, nu sunt exaltat de victoria lui Băsescu. Sunt însă impresionat de ea, da. Dar ştiu că asta nu mă va afecta în bine pe mine. Şi mai ştiu doar că ar fi fost mult mai nasol cu PSD la putere. Aşa cum ştiu şi clujenii, pe care-i felicit.

Băse nu ştie să piardă. Atenţie la nuanţa acestei fraze. În 2000 a intrat în ultima clipă în cursa pentru primărie, a pornit cu şansa 5-6 dar a câştigat. În 2004 a câştigat iar. Apoi a luat preşidinţia, pornind cu 7% din spatele lui Năstase. În 2007 a fost reconfirmat în funcţie, după suspendare, de un procent important de alegători. Atunci nu avea contracandidat, nu existau voturi negative. Dacă poporul nu-l vroia, îl dădea jos. E simplu (mă auzi, Teodorescule?) Şi nu mă luaţi că n-a mers lumea la vot şi că procentul votanţilor pro Băse nu a fost semnificativ raportat la întreaga ţară. Dacă lumea nu-l mai vroia mergea la vot şi spunea NU. Punct. Iar acum, ca să închei ideea, Băse câştigă iar, with a bang, singur împotriva tuturor, când până şi Vadim se dăduse cu Geoană. Victoria lui este cu atât mai răsunătoare, indiferent cât de strâns e scorul. Nu ar fi fost cazul şi pentru Geoană, al cărui electorat este compus din oamenii fără educaţie, din pensionari, din oameni de la sate şi din anti-băsescieni. Geoană a beneficiat de toată susţinerea de care ar fi putut avea parte. Insuficient însă. Băsescu bate iar, aşa cum nu a pierdut nicio competiţie electorală până acum.

Când anunţa aseară că a câştigat iar exit poll-urile alea de rahat îl dădeau la vreo 2% în spate, am crezut că e nebun. Şi că nu ştie să piardă (atenţie iar la sensul acestei propoziţii - e celălalt acum). Dar iată c-a avut dreptate. Sigur pe el ca de obicei, a afirmat senin că el e câştigătorul. L-a lăsat pe Geoană să ţopăie şi să se lanseze în discursuri lacrimogene, într-un lugu lugu dizgraţios cu atârnătorul Antonescu, cel care-l desfiinţa cu orice prilej până acum 2 săptămâni. Râd, râd cu poftă de bufonii ăştia pesedişti, cărora le-au cam stat pişcotul şi şampania-n gât, cei care spuneau aseară triumfalişti că Băsescu nu ştie să piardă şi acum ce fac? Contestă alegerile. Sublim.
Râd şi de Antena 3 şi de toţi lătracii ăia, înţoliţi la 7 ace aseară, într-un studio mare, sub aripa impecabilului deontolog teolog ştie-tot Mihăiţă Gâdea. Toţi erau acolo, fără excepţie: Stan, Radu Tudor, Badea, Ciutacu, Teodorescu, Ciuvică, Oana Dobre. Vă aştept şi diseară, băieţi, abia aştept să vă văd.
Dar ştiţi de cine nu râd? De Johannis. A fost primul (şi singurul până acum) care a acceptat demn înfrângerea. Azi era o ştire cu el, însă omul apărea doar în calitate de primar al Sibiului, unde explodase o ţeavă de gaze. Şi nu în calitate de prim-ministru' lu' peşte, acest mesia în numele căruia vorbeau alţii şi el deloc, acest salvator de poveste cu care mă intoxicaseră ăştia în ultimele săptămâni. Postură în care, sunt sigur, Johannis nu s-a simţit niciodată confortabil. Mă amuză câţi naivi au crezut cu adevărat în "Proiectul Klaus Canabis" ăsta, câţi cretinei erau siguri că asta e o alternativă pe bune şi nu doar o nouă jonglerie pentru ei, cei care ar fi luat puterea şi numai pentru ei. De la Băsescu şi PD-L deja ştiu la ce să mă aştept iar eu personal nu simt c-am trăit mai prost cu ei decât cu PSD-ul. Mă nu. Iar cu Băsescu preşedinte, un mare bulangiu desigur, măcar am senzaţia că mă conduce un om cu adevărat puternic. Unul care le-a dat-o în trecut şi le-o dă iar acum. Scurt, sec, crunt. Vai, ce urât vorbeşte, of of...



Tradiţia se păstrează chiar şi la sute de km distanţă

Şi ea spune că la noi în familie Moşul vine pe furiş şi ne lasă cadourile în ghete sau sub brad. Aşa a fost şi în acest an, când părinţii mei şi sorella au venit la Cluj. Am luat cina în oraş, ne-am plimbat, apoi am venit cu toţii la mine, unde Moşul (măi să fie) deja venise. Cu un cadou în plus chiar.
(Sunt pe cale să descopăr ceaiul la Cluj. Şi, apropo de descoperiri, dacă sunteţi pe str. Daicoviciu şi vă iese în cale Bruno, intraţi că merită).



Friday, 4 December 2009

Dave Grohl interviewed in Time Magazine

Tobar al Nirvanei, fondator, chitarist şi vocal al trupei Foo Fighters şi, mai nou, tobar al nou înfiinţatei Them Crooked Vultures, Dave Grohl este unul dintre artiştii mei preferaţi şi am mai menţionat acest lucru aici pe blog. Luna aceasta celebra revistă Time va publica un interviu cu el, compus din întrebări venite de la admiratori. Îl puteţi citi chiar aici.
(coolness: omul e fan KOL).

Thursday, 3 December 2009

Manipulare electorală

Confruntarea finală (şi unică) dintre Geoană şi Băsescu e în toi. Unele televiziuni au poll-uri pe care le afişează chiar acum. Cu cine vor vota telespectatorii adică. La Antena 3 Geoană are 82%, în timp ce la B1TV Băsescu are 85%. Hmmm, enormă diferenţă. Să fie vorba doar despre faptul că fiecare post are un nucleu aparte de public şi că la B1TV se uită băsescienii iar la antene anti-băsescienii? Posibil şi asta, într-o oarecare proporţie. Dar în primul rând (şi aş paria bani grei pe asta) este vorba despre nişte procente făcute din taste. Adică despre manipulare.
p.s. Realitatea n-are poll şi tocmai a mai punctat o bilă albă pentru mine.

The Dandy Action Hero

Pe scoţianul Gerard Butler l-am remarcat (ca şi voi, probabil) în rolul regelui Leonidas, care l-a făcut celebru. Ulterior am mai văzut două filme foarte reuşite cu el, ambele menţionate aici pe blog, iar acum i-am urmărit cele mai recente apariţii, în alertul S.F. Gamer, dar mai ales în excelentul thriller Law Abiding Citizen. Nu voi insista cu Gamer pentru că este un film care se remarcă doar prin acţiune, în rest aduce pe alocuri cu acel slabisim film Surrogates cu Bruce Willis. În schimb, Law Abiding Citizen mi-a mers la suflet. Butler joacă rolul unui om nedrăptăţit de sistem care-şi face singur dreptate, organizat, meticulos, inteligent, învingându-şi adversarii cu armele lor şi nu numai. În acest film îl veţi putea revedea şi pe Jamie Foxx şi este interesant de menţionat faptul că el şi Butler au făcut schimb de personaje cu doar puţin timp înaintea începerii filmărilor (chiar cred că a fost o manevră dificilă, pentru că asta a afectat şi alţi actori, dacă ne gândim la relaţiile de rudenie din film şi la diferenţa de culoare dintre cei doi actori).
Îmi place actorul ăsta, are charm şi o voce inconfundabilă. Îl voi urmări mai atent şi deja am în program The Ugly Truth, RocknRolla şi The Phantom of the Opera.

Wednesday, 2 December 2009

Antena 3, în aceeaşi oală cu Taraf şi OTV

Dacă mai era cineva care până acum n-a realizat pseudo-jurnalismul, emisiunile la comandă şi lătrăturile lipsite de echidistanţă ale lui Gâdea & co., poate lămurim acum problema asta. După ce au încălcat în mod repetat legea electorală, ca nişte sclavi la mogul ce sunt, anteniştii şi-au luat-o peste bot azi. Citez de pe Hotnews:
"Consiliul National al Audiovizualului a amendat, miercuri, posturile Antena 3, OTV, Etno TV si Taraf TV cu cate 12.500 de lei pentru dezechilibre in reflectarea campaniei electorale, in perioada 26-30 noiembrie. Tot astazi, forul a sanctionat cu somatie publica posturile Antena 2 si Vox News, pentru dezechilibre in dezbaterile electorale si, respectiv, promovarea electorala a candidatilor la presedintie.
Conform monitorizarii CNA, Antena 3 a avut dezechilibre atat in emisiunile de promovare, unde Traian Basescu si reprezentantii lui au avut 612 secunde, iar Mircea Geoana si reprezentantii lui 2.200 de secunde, cat si in emisiunile de dezbatere, unde raportul a fost de 64 la 10 in favoarea lui Mircea Geoana si reprezentantilor acestuia."

Evident, dacă iese Geoană preşedinte (caz foarte probabil), această amendă primită de Voiculescu va fi reprezentat doar o chitanţă nesemnificativă în totalul cheltuielilor pentru atingerea unui scop ale cărui mijloace chiar nu contează. Oricum, 12.500 lei reprezintă mărunţiş. Însă e bine că aceste paiaţe sunt trase de urechi din când în când, măcar aşa, pentru mica satisfacţie a unora ca mine, care s-au săturat să vadă râgâieli anti-băsesciene şi au constatat că postul rival, Realitatea TV, are o cu totul altă abordare şi e format din alt gen de jurnalişti. Nu zic, o comit şi ei, dar măcar se chinuie să fie o leacă imparţiali şi nu te agasează prin încercările evidente de spălare de creier pe care le fac ăia de dincolo.
Apropo, un fost amic, care lucrează la Antena 1, povestea cum primea instrucţiuni clare despre ce şi cum să scrie, să nu bage nimic din ce ar putea afecta imaginea patronului, cum să dea, cam o dată pe săptămână, câte o ştire despre fundaţia Voiculescu şi alte treburi de gen.
Aşadar, bufonilor, foarte posibil să aveţi câştig de cauză de data asta, dar dacă totuşi iese Băsescu preşedinte mă voi delecta pe îndelete duminică seară doar privindu-vă mufele.

Tuesday, 1 December 2009

Perfect Days

Sentimentul predominant al acestor săptămâni, anume că tocmai îmi retrăiesc adolescenţa (dar într-un mod mai matur), a fost chiar accentuat de ultimele 2 zile. Luni am fost plăcut impresionaţi de una din ultimele răbufniri ale toamnei, adică de soare şi vreme numa' bună de plimbat prin parc, ceea ce am şi făcut. Apoi am mers la Flowers (până acum cafeneaua mea preferată din Cluj), unde am servit o delicioasă cafea de mentă. Am traversat Piaţa Unirii (tocmai gata ornamentată pentru Sărbători) până la Diverta, unde am stat vreo juma de oră printre cărţi, cd's & dvd's. A... şi printre tone de materiale cu şi despre MJ, omul a cărui viaţă (dar mai ales moarte) i-a îmbogăţit pe alţii. Dar nu el conta, ci acest evergreen Hruşcă, ale cărui colinde se difuzau în magazin. Ulterior am ajuns la un local pustiu, unde am mâncat chinese.
Marţi seara am văzut pentru prima dată oraşul luminat şi instantaneu am iubit şi mai mult Clujul. Nu pentru că ar fi mai fancy împodobit sau mai feeric ca alte oraşe, ci pentru că am simţit din nou că este perfect pentru mine, un cadru ideal pentru o regăsire, pentru o prietenie, pentru un nou început sau pentru o poveste de Crăciun.

Duran Duran - Perfect Day