Wednesday, 18 November 2009

Inglourious Indeed

Ok. Vor urma câteva rânduri lipsite de orice urmă de sarcasm. Țin să anunț asta pentru a nu exista interpretări. Deci cât se poate de serios vă spun c-am văzut ieri Inglourious Basterds, deja celebrul și mult apreciatul film al lui Tarantino și mă consider un lamentabil critic și consumator de filme, din moment ce pe mine nu m-a impresionat cu absolut nimic, în timp ce peste 85.000 de useri îi acordă o medie de 8.6 pe imdb. Mi-a scăpat și umorul (negru) colosal pe care-l lăudau unii. În fine, eu sunt problema aici, recunosc. Acum tocmai vin de la o secție a universității Babeș-Bolyai, unde am văzut cu Ana (eu pentru a 3-a oară, ea pentru prima) Fight Club. Mișto, plecasem cu falsa impresie că voi vedea nu-știu-ce film spaniol (my bad again) și, mai mult decât atât, la final organizatorii au inițiat o discuție interesantă pe tema filmului (în care protagonist e Brad Pitt, ca și în Basterds, dar Fight Club e chiar mai bine cotat). Chestia asta cu filmele se va organiza săptămânal acolo și o consider o inițiativă foarte faină.
Eventual aruncați un ochi la Afterwards (un fel de Final Destination mai elevat, cu John Malkovich), Beyond a Reasonable Doubt (pe Michael Douglas l-au cam ajuns anii și nu mai e copoiul macho din Basic Instinct) și He's Just Not That Into You (un film la care bărbații se vor simți foarte bine iar femeile vor mai afla unele chestii elementare despre ei, pe care le-ar cunoaște în mod axiomatic dacă nu s-ar lăsa pradă despicatului firului în țânșpe).

p.s. Surrogates e o tâmpenie.