Sunday, 29 November 2009

Adevăratul puncheur

Ceasul sună odios la 5.00 dimineaţa, afară e întuneric, este doar duminică dar faptul că Lucian Bute îşi pune centura în joc este un motiv suficient să mă trezesc. Frec canalele o perioadă, transmisia de la Quebec încă n-a început. Mă opresc pe Discovery World la un reportaj despre 9/11. Între timp, într-un studio din TVR s-au adunat câţiva comentatori, cu ochii cârpiţi de somn. Moderator este Ionel Stoica, doar un alt expirat al postului public. Încerc să nu dau sonorul prea tare, cea care doarme lângă mine nefiind, în mod evident, pasionată de box. Şi cu atât mai puţin la ora asta. Începe transmisia. Andrade, challengerul lui Bute, arată ca un cocalar şi din start această lipsă de eleganţă înclină un pic balanţa în favoarea rafinatului român. Lucian intră în ring pe Where The Streets Have No Name de la U2, aşa cum face mereu. Toată sala e cu el. Începe meciul. Bute e clar peste. Ajungem în repriza a 4-a. Ea se trezeşte somnoroasă şi merge la baie. Andrade e pus jos de o contră senzaţională a lui Bute. "Iubito, e jos ăla!" pot striga eu acum. E jos dar se ridică şi face şi cu ochiul, şmechereşte. Dar nu ţine. O nouă lovitură la corp a lui Lucian termină meciul, chiar când ea revine în cameră, impasibilă la entuziasmul meu. A 25-a victorie, al 20-lea K.O. Lucian e neînvins. Mai stau un pic treaz să văd reacţiile de după meci. Ea deja doarme. Sting tv-ul şi o iau în braţe. Afară se crapă de ziuă dar Mănăşturul e încă somnolent. Adorm mulţumit cu speranţa ca, măcar azi, să vorbim mai mult despre pumnii lui Lucian şi nu despre cei aplicaţi de un candidat la preşedinţie.

2 comments:

Valeria said...

Foarte frumos comentariu!Este deosebit de placut sa citesc asta la cea de-a doua cafea din ziua de azi! Mai ales ca perioada prin care trec are nevoie de cat mai multe momente cu final fericit!

The Fly said...

Ceva-mi spune ca nu te referi la victoria lui Bute.. hahaha.

Post a Comment