Wednesday, 4 November 2009

Acting is not acting - In conversation with Al Pacino

Cu aproape 7 luni în urmă am scris aici un articol despre Al Pacino. Cea pomenită în finalul acelei postări, cu apetitul proaspăt trezit, a cumpărat astfel o carte cu marele actor. Iată-i coperta ->
Acum câteva săptămâni, deloc mică mi-a fost surpriza să mă trezesc cu un colet de peste ocean. Domnul Pacino îmi fusese livrat cuminte într-un pachet și de câteva seri am început să mă conversez cu el prin intermediul acestei cărți, care cuprinde o serie de interviuri realizate de Lawrence Grobel, pe durata mai multor ani. Nu am ajuns nici la jumate, dar deja această pălăvrăgeală cu Pacino este fascinantă. Descoperi un om modest, calm, calculat și discret, departe de nebunul de pe ecran. Sau de cel de pe scenă, pentru că Pacino a fost în primul rând actor de teatru și asta a rămas marea sa dragoste. Un om prea puțin pasionat de interviuri, acestea fiind o mare excepție. Descoperi de unde vine genialitatea sa, cum se transformă de fiecare dată în personajul pe care-l interpretează. "Acting is not acting", afirmă el și asta spune totul. Un om căruia celebritatea nu i-a luat mințile, ba din contră, pare că l-a făcut oarecum stingher. El este cel care a știut să ridice cuvântul fuck la rang de mare artă, așa cum afirmă autorul interviurilor. Adevăratul New Yorker care este Pacino m-a făcut să-i caut și puținele filme pe care nu le-am văzut până acum și astfel am servit The Panic in Needle Park (1971 - primul său rol principal și apropo, mă pot mândri că am văzut acest mic parc din New York) și Scarecrow (1973). Iar pe listă mai am Bobby Deerfield (1977), Cruising (1980) și Two Bits (1995).
Iar dacă în ultimele articole am tot vorbit despre orașe și am și citat despre ele, hai s-o mai fac o dată. Al Pacino, despre orașul în care s-a născut și unde a locuit o viață, pasaj extras din conversațiile cu Lawrence Grobel:
"I really love New York. You can imagine how I know it, having come here when I was sixteen from the Bronx. I was a city messenger when I was sixteen, on a bicycle. I worked eleven hours a day just riding the streets of the city. I watched this city. I've walked it, lived it. I know it in all kinds of times of my life. It's home. I know it all, from Battery Park right up to Harlem. I know lights - I can time myself so I never get a light. I used to walk from 92nd Street and Broadway right up to the Village and back again, bopping along the street, thinking of parts. I worked out a lot of my role in Godfather I that way. I still get out there in the streets as much as I can".