Tuesday, 6 October 2009

Pe urmele profesorului Robert Langdon

Am făcut recent o chestie al cărei ultim happening trebuie scormonit adânc în istoria existenței mele: mi-am cumpărat o carte (cele cu caracter documentar nu se pun, mă refer strict la romane acum). Și am citit-o pe nerăsuflate. Este vorba de Angels & Demons a controversatului Dan Brown. Acesta este primul roman avându-l ca personaj central (și fictiv) pe profesorul de simbolistică Robert Langdon, de la Harvard University. Angels & Demons a apărut în 2000, urmată fiind de celebra The Da Vinci Code în 2003. Luna trecută, după o muncă de 6 ani, Dan Brown a scos a treia carte din serie, The Lost Symbol, a cărei acțiune are loc pe parcursul a doar 12 ore la Washington. Ea a devenit deja cel mai rapid best-seller pentru adulți din istorie (se specifică adult acolo pentru că ultimele 4 cărți Harry Potter dețin și acum recordul all time).

Ce au în comun romanele din trilogia oferită de Dan Brown? Toate sunt thrillere construite pe un schelet simbolistic-istoric-religios. Fascinanta dispută știință vs. religie este peste tot prezentă, mai ales în Angels & Demons. Acțiunea din fiecare roman este extrem de intensă și se petrece în decursul unei singure zile (sau maxim două în cazul Da Vinci - am citit cartea în 2005 și nu mai rețin exact). Și, desigur, toate cele trei romane îl au ca personaj principal, în rol de investigator și feroce dezlegator de puzzle-uri mistice, pe Robert Langdon. El este personificat de dublul laureat Oscar Tom Hanks în adaptările pe ecran ale primelor cărți ale lui Brown (The Da Vinci Code, în 2006 și Angels & Demons, în 2009 - da, filmele nu respectă ordinea cărților, poate și pentru faptul că Brown a devenit cu adevărat celebru odată cu Da Vinci Code). Robert Langdon reprezintă practic un alter ego al lui Dan Brown, având chiar aceeași dată de naștere. Numele personajului este un tribut adus lui John Langdon, un profesor care a născocit ambigramele.

Eu recomand să citiți cărțile, iar la filme să vă uitați eventual doar ca la un fapt divers, venit într-o completare vizuală. Cărțile sunt mult mai bune și vă ajută să înțelegeți mai bine povestea. Chiar dacă nu ați citit Codul lui Da Vinci, probabil știți ideea. Ipoteza lansată de carte (nu una originală, Brown a preluat ideea din altă parte) este că Iisus ar fi fost un simplu muritor și ar fi avut copii cu Maria Magdalena. Evident, dacă așa ceva ar fi adevărat, toată ideea de viață de apoi și de creștinism ar fi demolată. Nu vă așteptați la o carte documentară, istorică, filosofică sau ceva de genul. Așa cum am spus mai sus, aici avem de a face cu thrillere autentice, Brown fiind foarte bun în a-și așeza poveștile pe astfel de suporturi intrigante. Cei mai slabi de înger (și nu numai) vor fi însă puși pe gânduri de ipotezele detaliate de Brown.

Unele prietene mi-au spus (și tind să fiu de acord cu ele) că Angels & Demons este chiar o carte mai bună decât The Da Vinci Code. Este drept că o lași cu greu din mână (deși eu am citit-o după ce văzusem deja filmul și știam toată povestea). La final, Brown mulțumește celui care i-a înlesnit o audiență la Papă, iar dacă omul ăsta a izbutit să ajungă până acolo pentru a se documenta pentru roman, atunci chiar e bun. Sunt câteva pasaje cu adevărat tulburătoare în această carte, iar în unele replici am găsit chiar răspunsuri la întrebări care mă frământau de mult. Una dintre ele poate vă roade și pe voi: de ce atotputernicul și milostivul Dumnezeu permite atâtea atrocități și atâtea drame pe planeta asta? Ei bine, citiți pentru a afla un posibil răspuns. Mai mult, cartea te face să te gândești în ce crezi mai întâi: în știință sau în religie. Sau poate le putem accepta pe amândouă, poate una o poate completa sau demonstra pe cealaltă.

Există multe critici la adresa lui Dan Brown, în ciuda succesului său planetar la nivel de vânzări. Pe scurt, contestatarii săi spun următoarele:

- a plagiat (Brown are chiar două procese de plagiat intentate împotriva sa - la unul a fost găsit nevinovat, iar celălalt e încă pe rol).
- ideile sale nu sunt originale, speculațiile prezente în Codul lui Da Vinci existând cu mult înainte. Așa, și? Omul nici nu a pretins că-s ideile lui. Doar le-a folosit pentru a scrie un thriller. Și nici nu a dat verdicte, dacă ele ar fi sau nu adevărate.
- există mai multe inadvertențe legate de locurile sau faptele istorice menționate în cărți. Aici nu am de comentat, tind să cred că e adevărat ce se spune (iată aici și aici). Însă, din nou precizez, Brown scrie thrillere ficționale, nu romane istorice. Se pot accepta astfel de erori.
- stilul său de a scrie, în sine, este prost. Chiar Salman Rushdie a spus despre Codul lui Da Vinci că este "a novel so bad that it gives bad novels a bad name." Eu, ca simplu cititor incult, am devorat cărțile pe nerăsuflate, deci nu le consider deloc proaste.
Și aștept cu mare interes The Lost Symbol, să mă mai joc puțin de-a Robert Langdon.

1 comment:

JoR said...

Da, intr-adevar, de mult n-am mai citit carti pe nerasuflate asa cum mi s-a intamplat cu cele ale lui Dan B, pe care am pus mana prin 2005, cand au aparut prima data in Ro. Parca si eu inclin sa cred ca Ingerii au fost ceva mai buni decat Codul, iar pe locul 3 as pune Digital Fortress. N-am vazut decat un film si m-a dezamagit complet. In nici un caz nu l-as recomanda inaintea cartii.
Una peste alta autorul iti zgandare neuronii dormanti si e placut sa realizezi - inca o data - ca ai multe optiuni din care sa-ti formezi opinii, dar si ca ti le poti schimba nestingherit. :)

Post a Comment