Posts

Showing posts from October, 2009

Panem et circenses

Rostită în vremuri antice, vorba cu poporul care are nevoie de pâine și circ e valabilă și azi. Dar mai ales circ, aș spune eu. Un mic exemplu s-a consumat și aici pe blog, unde articolul meu de ieri a născut un interes debordant. Nu posed o statistică generală, însă tind să cred că a fost ziua cu cei mai mulți vizitatori, proveniți de la 165 ip-uri distincte (asta înseamnă exact dublu față de media zilnică a ultimei săptămâni). 75 dintre cei care au ajuns aici au clickuit exact articolul cu princina și nu adresa principală. Pentru un blog no name ca al meu înseamnă foarte mult. Și toate astea s-au întâmplat în interval de doar 11 ore.
Concluzia? Nu voi transforma acest blog într-o pagină de cancan dar critica își va urma cursul ei firesc. Iar articolul de ieri nu a fost scris pentru audiență ci pentru a-mi exprima un punct de vedere care nu putea fi expus pe acel forum restricționar.

Despre noile albume Byron și Kumm (altfel spus: Așa Da - Așa Nu)

Între timp au apărut materialele astea noi despre care anunțam aici acum câteva săptămâni. Să le luăm pe rând. Byron, ale cărui concerte le găseam plictisitoare de mai bine de un an, m-a surpins plăcut cu A Kind of Alchemy, un album bine gândit ca mesaj, teme și compoziție. Încă descopăr și încep să-mi placă piese care nu m-au atins la primele ascultări. Acum sunt cu A Little Bit Deranged și A Poem Without an End pe repeat, după ce preferatele mele inițiale erau Zeitgeist și A Peaceful Mind. Multe melodii sunt caracterizate de o aparentă monotonie până la refrenul neașteptat care le salvează printr-o rupere de ritm. Parcă mai puțin flaut față de cum ne obișnuise Byron, dar nu e o problemă asta. Albumul poate fi ascultat lejer cap-coadă, fără a simți nevoia să dai skip vreunei piese.
În ceea ce privește Far From Telescopes, noul album Kumm, e jale mare. Un titlu mai bun ar fi fost poate Far From Music. Nu îmi dau seama de ce au ales să meargă în direcția asta (un fel de indie inascultab…

Țevile au sunat stereo

Tocmai vin de La Țevi, acolo unde am văzut pentru prima oară Stereofeelings cântând live. Am fost cu două Andree (una subiectivă, alta nu), ambele au savurat concertul iar mie personal mi-a plăcut tare mult cum sună trupa asta, mai ales că nu există decât de 6 luni. Îs de urmărit, ca s-o zic ardelenește.

Două din scurt

Ca să nu-mi pierd cititorii cinefili, vin rapid cu două recomandări. Prima este Spread, un film pretty hot, în niciun caz genul clasic de comedioară romantică, unde un macho man, jucat de Ashton Kutcher, își găsește nașa într-un final nu chiar fericit. Atenție la Margarita Levieva dar și la ponturile de agățat oferite de Kutcher. L-aș cita din memorie, într-o romgleză aproximativă, pe ăsta (e foarte adevărat): "Când agăți o tipă cea mai bună replică este cea directă: Hi, my name is... Everything else is cheese" :D

Apoi trecem la chestii mai grele în My Sister's Keeper, un film impresionant cu Abigail Breslin (little miss sunshine, am mai povestit despre ea) și Cameron Diaz, probabil în cel mai serios rol în care am văzut-o până acum. În distribuție mai sunt Alec Baldwin și Joan Cusack (sora lui John). Nu m-ar mira ca acest film să primescă 2-3 nominalizări Oscar, poate și pentru rolul Sofiei Vassilieva. Despre Abigail nu mai zic nimic, am pariat pe viitorul ei strălucit …

În direct cu planeta

"We're going live to the planet tonight so let's hope that this shit works" spunea Bono exact acum 16 ani, în cadrul celebrului concert ZooTV din Sydney. În urmă cu doar câteva ore (6.00 am la București), show-ul de la Los Angeles, din U2 360° Tour, a fost transmis lumii întregi prin internet. De data aceasta Bono nu mai zapa canalele căutând lumea virtuală ci lumea virtuală globală a fost capabilă să vizioneze în timp real un concert cu o rază de acoperire care a putut surclasa astfel orice televiziune. A fost vorba de o premieră: pentru prima dată un nume de mare calibru în muzică a oferit un show free pe YouTube. Concertul a fost înregistrat pentru a fi lansat pe DVD.
Am stat treaz să văd cum U2 pot ajunge la mine în garsonieră prin intermediul unui cablu banal și pot spune c-a meritat din plin. Transmisia a fost impecabilă, atât filmarea propriu-zisă (foarte multe close-ups cu trupa care aminteau de U23D) cât și modul în care am receptat-o. Mă așteptam să am par…

Kravis

Image
Azi vă ofer a 5-a piesă de pe fantomaticul album White Paris Lights al trupei Stilair. Au fost până acum Icon, White Heat, Push și piesa care dă titlul discului (le puteți găsi pe toate aici). Despre Kravis ne-a spus câteva cuvinte chiar vocalul Gilbert, în interviul publicat de mine acum câteva luni:
"Well Kravis is no one and as far as my English language knowledge allows it does not mean anything, it just sounds good. At the time I was an actor in a theatre group and one of the training regimes was to give meaning and emotion to meaningless words, that branched out from there".
Iar eu adaug faptul că linia de bas va suna foarte cunoscut pentru ascultătorii U2 care posedă o ureche fină. Da, este similară cu cea din New Year's Day iar Sylvan nu mi-a ascuns faptul că a folosit-o special.

No bang but a shudder
Just my cocoon
Cra-a-a-ashed!

Stilair - Kravis


Anotimpuri, cartiere, prieteni

Iarna venise subit și crunt peste Cluj. După vreo săptămână de frig, ploaie și chiar ninsoare, de câteva zile ne bucurăm din nou de soare și de o toamnă plăcută. Aseară am fost în Zorilor în vizită la Cami și Luci, în apartamentul meu preferat, încă proiecție a unor imagini din trecut. Toți și toate la fel de calde, privileștea la fel de faină, nimic schimbat. Doar Victoraș, băiatul lor, trecut acum de 6 luni și semnificativ mai mare față de cum îl știam eu. După o bere și un whisky am revenit în Mănăștur, fiind și acum fascinat de cum se vede cartierul de sus de pe serpentine.

Destul cu melodrama, azi vorbim despre sex

Image
După zeci de posturi de-a lungul celor 3 ani de Fly pe perete în care slăveam sau jeleam diverse domnițe, hai să trecem și la sex, că despre așa ceva n-am vorbit până acum. Articolul se adresează în primul rând domnilor (veți vedea de ce) dar sunt convins că și doamnele îl vor parcurge cu atenție. Și chiar ar trebui s-o facă. Dar în primul rând articolul este destinat celor cu mintea suficient de limpede încât să treacă peste inevitabilele supoziții la adresa mea ("oare de ce scrie despre asta?" sau "cum a aflat chestiile astea?") și să se axeze pe ideile în sine, eventual să și comenteze. Discutăm generalități și nu particularizăm pentru nimeni. Miștocarii cu minte de liceu își pierd vremea și pot părăsi deja pagina.

Ok. Sex. E nevoie de doi pentru asta dar oare aportul lor la această afacere este sau ar trebui să fie egal? Bineînțeles, veți sări voi și evident că așa sună bine în teorie, în practică nu sunt însă sigur că-i chiar așa. Departe de mine tendința de …

Disco

Zilele astea s-au împlinit 50 de ani de la apariția primei discoteci. Se întâmpla în octombrie 1959, într-un oraș german. Trupa care ar fi trebuit să cânte într-un local nu a mai putut presta și astfel a fost adus un record player pe care s-au rulat discuri de vinil. Tot așa apărut și meseria de DJ. Ulterior s-a născut și genul muzical disco, în rândul comunităților de culoare din New York și Philadelphia. Era un gen popular mai ales printre gay.
Cei 50 de ani trecuți de la prima discotecă au fost menționați în cadrul rețelelor sociale online și nu numai. Am înțeles că au avut loc tot felul de petreceri pentru a marca acest eveniment. Eu am fost trimis cu gândul la anii '90 și la pseudo-trupele pe care le ascultam înainte de a deveni roacăr: 2 Unlimited, Culture Beat, Cappella, 2 Brothers on the 4th Floor, Captain Hollywood, La Bouche, Snap, Dr.Alban, Corona sau Haddaway. Eram mare fan 2 Unlimited (se pare că am o chestie cu cifra 2 și litera U...) și în '95 am fost la Cerbul…

Înapoi la John Grisham

Vă spuneam recent că am redescoperit plăcerea de a citi. Cu ocazia asta am revenit și la autorul meu preferat, John Grisham, ale cărui romane obișnuiam să le citesc pe bandă rulantă pe măsură ce apăreau dar de care m-am îndepărtat la un moment dat, așa cum m-am înstrăinat de citit în general. Acum am început să citesc puținele romane ale sale care mi-au scăpat și mă prinde uneori 3-4.00 noaptea cu cartea în mână. Pentru cei mai puțini familiarizați cu Grisham, menționez că este un fost avocat, care a renunțat la meserie, devenind un scriitor specializat în thrillere cu caracter juridic, iar după romanele sale s-au făcut multe filme cunoscute, cum ar fi Firma, Clientul, Cazul Pelican, Omul care aduce ploaia (pe ăsta nu l-am văzut și trebuie, aflu acum că-i cu Matt Damon) sau Juriul.
În 2012 o să apară încă un film, The Associate, după cartea cu același nume, scoasă anul acesta de Grisham. Mai jos îl puteți asculta vorbind despre acest roman dar și despre pagina sa de Facebook pe care i…

Încă naștem campioni

Image
La 1-1, când s-a dictat penalty împotriva noastră, am simțit că portarul Tudor, titular conjunctural, va apăra. Și mi-am zis că vom câștiga cu 2-1. Am greșit. A fost un uluitor 4-1, cu golul magnific cu călcâiul al lui Bruno Fernandes. Dar, mai important, am jucat cu tupeu și pe atac, chiar atunci când conduceam, lucru extrem de rar pentru clasicul spirit românesc. Este unul dintre momentele în care apelăm la eternul dar adevăratul clișeu cu sportul care ne mai scoate și pe noi în lume. Și realizăm că, pe lângă această campioană absolută venită din cel mai mic oraș prezent vreodată pe harta Champions League, mai avem echipa națională de scrimă, proaspăt campioană mondială sau pe Marian Drăgulescu, dublu campion mondial la gimnastică acum câteva zile. Ei nu sunt cei care ne fac mândri de a fi români, ci ei ne spală de rușinea de a fi români. Pentru că doar pe ei îi mai avem și ne mirăm de unde răsar acești campioni și cu ce resurse, fizice și mentale, ating astfel de performanțe, din m…

De la Maximus la Robin Hood

Image
Am văzut ultimele 16 filme jucate de Russell Crowe, din 1997 încoace. În perioada asta, omul a avut 3 nominalizări succesive la Oscarul pentru cel mai bun actor (una concretizată, cu rolul din Gladiator). Mai mult decât atât, aceste trei filme care i-au adus nominalizări plus alte două au fost propuse, tot la Oscaruri, pentru filmul anului, două dintre ele câștigând (Gladiator și A Beautiful Mind). Recent am văzut Tenderness, un film cu o poveste destul de fucked up și bizară, dar mai curios sunt de premiera din mai 2010 a filmului Robin Hood, în care Russell va face pentru a 5-a oară echipă cu regizorul Ridley Scott, precum și cu superba Cate Blanchett. Pentru a-și intra în rol, Crowe a citit tot felul de cărți despre Robin Hood, timp de 10 luni și a luat lecții de tir cu arcul timp de alte 4 luni. Iată-l mai jos într-o secvență din film, în care aduce foarte mult cu personajul care l-a făcut celebru, Maximus din Gladiator (iar aici găsiți un clip scurt în care Russell vorbește despr…

Mă deranjează

Că ai mei încă au impresia că sunt în trecere prin Cluj. Că bunicul mă întreabă, de fiecare dată când ajung pe la Câmpina, ce fac eu la Cluj și când mă întorc înapoi. Că bunica nici acum nu înțelege de ce m-am mutat, deși i-am explicat, având încă impresia că cine știe ce motivații secrete aș fi avut. Că tata, care mă bătea la cap să plec în Ardeal, acum îmi spune să vin înapoi, dovedind încă o dată că absolut nimic nu-l mulțumește. Că mama nu poate trece peste cocoloșirea maternă care inevitabil rezultă în egoism.
Mă deranjează și că unele vorbe par a fi doar atât: simple vorbe.

Țânțarul

Iată și singura piesă care-mi place (din ce am ascultat până acum) de pe noul album Kumm, care e pe vine. La vremea clipului Domi încă mai era la tobe.


Pentru mama

Și pentru aniversarea ei de azi :)
O piesă a cărei variantă improvizată în română a fost cântată de ea la o serbare școlară, alături de cel care i-a făcut cunoștință cu tata (dacă mă înșel cumva, mama mă va corecta, doar este cititoare și comentatoare a acestui blog :D)

Sfidătorii

După cea mai rușinoasă înfrângere a naționalei de fotbal din ultimii 42 de ani, Chivu Cristian, căpitanul echipei, declară: "Nu doresc nimănui să fie în pielea noastră".
El câștigă (doar din salariul de fotbalist) aproape 300.000 euro / lună. Ce spuneți, v-ați dori să fiți în pielea lui? Eu da, aș putea pierde chiar și cu 100-0 de-aș avea banii ăștia, fără să mă martirizez. După meci nu aș debita maxime a la Chivu ci, altruist fiind, aș dori și altora să fie în pielea mea.
Este doar o sfidare la adresa acestui popor, una dintre multe altele. De la umilințele din fotbal (acolo unde Mutu și Chivu au căutat cu lumânarea cartonașe pentru a nu se mai obosi și la ultimul meci din preliminarii) la cele oferite de politicieni sau, în general, de toți conaționalii deținători de funcție și/sau cont. Iar vedetele TV rămân Gigi, Borcea, Turcu sau Mititelu.
A mai rămas vreun patriot printre voi?

Sunset Over Pacific

Image
Site-ul meu preferat, în mod indiscutabil, este Wikipedia. Acuratețea informațiilor prezentate de această enciclopedie virtuală, precum și faptul că este updatată la zi, mă fascinează. Nu am găsit până acum nicio informație greșită acolo și deseori mă pierd din link în link, citind despre tot felul de chestii. De pildă aseară, urmăream un film, am intrat pe Wiki să caut date despre un orășel din Alaska unde se petrecea acțiunea, apoi din Alaska am sărit la strâmtoarea Bering (și gândurile m-au purtat la César Cascabel, cartea lui Jules Verne citită pe furiș în copilărie - o descoperisem pitită în șifonier, urma să fie dată de Moș), apoi am ajuns să citesc despre Pacific iar acolo am dat peste această fotografie care mi-a tăiat respirația. Este luată din stația spațială internațională și prezintă un apus peste oceanul Pacific.
Și mi-am adus iar aminte de acel citat pe care vi l-am mai spus: "the most beautiful thing in the world is, of course, the world itself".

Vista suge

De aproape 2 luni am un laptop nou care merge brici. Eu sunt maniac cu fidelitatea sculelor și gadget-urilor de tot felul și sunt scos din minți de-a dreptul de computerele proaste. Mai ales de cele care se blochează. Jucăria mea a funcționat ireproșabil până acum. Nu se încetinește, nu se blochează (indiferent câte chestii sunt pornite în același timp), nu dă erori stupide, ce mai, nimic. Cu o singură excepție însă, care devine tot mai deranjantă în ultima vreme. Dar care mai mult ca sigur este dată de acest sistem de operare idiot (Windows Vista) care mi-a venit la pachet cu laptopul atunci când l-am cumpărat. Așa că încă îmi păstrez nota maximă pentru laptopul în sine.
Dar să vă spun ce se întâmplă. Dacă las laptopul idle pentru 5-10 minute sau mai bine, când revin este înghețat total. Mort complet. Doar mouse-ul se mișcă pe ecran dar toate programele sunt "not responding". Nici ctrl+alt+del nu rezolvă nimic. Task Managerul nu se deschide, în schimb apare un mesaj de ero…

Pe urmele profesorului Robert Langdon

Image
Am făcut recent o chestie al cărei ultim happening trebuie scormonit adânc în istoria existenței mele: mi-am cumpărat o carte (cele cu caracter documentar nu se pun, mă refer strict la romane acum). Și am citit-o pe nerăsuflate. Este vorba de Angels & Demons a controversatului Dan Brown. Acesta este primul roman avându-l ca personaj central (și fictiv) pe profesorul de simbolistică Robert Langdon, de la Harvard University. Angels & Demons a apărut în 2000, urmată fiind de celebra The Da Vinci Code în 2003. Luna trecută, după o muncă de 6 ani, Dan Brown a scos a treia carte din serie, The Lost Symbol, a cărei acțiune are loc pe parcursul a doar 12 ore la Washington. Ea a devenit deja cel mai rapid best-seller pentru adulți din istorie (se specifică adult acolo pentru că ultimele 4 cărți Harry Potter dețin și acum recordul all time).

Ce au în comun romanele din trilogia oferită de Dan Brown? Toate sunt thrillere construite pe un schelet simbolistic-istoric-religios. Fascinanta d…

Innocent

Finally, noul clip Phonics, al primului single de pe noul album care va fi lansat luna viitoare.


New York, un an mai târziu

Image
From New York 6-17 oct 2008
Aşa cum muzica eu împart muzica în U2 şi restul, la fel pot spune că pentru mine există New York şi restul lumii. Mâine se împlineşte un an de când am aterizat în acel oraş, împlinindu-mi astfel un vis din copilărie. Am publicat 4 articole de acolo: Postcard from Manhattan, Postcard from Queens, A Weekend in the Park şi Leaving New York. Imaginile de neuitat ale acelei excursii le găsiţi în linkul de sub poza de mai sus plus aici.
Mâine voi fi iar pe drum, într-o călătorie chiar mai lungă şi mai puţin confortabilă decât cea cu un transatlantic. Mă aşteaptă 9 ore de cale ferată primitivă între Ploieşti (unde am fost pentru câteva zile) şi Cluj.


Ultraviolete de peste Atlantic

M-am trezit și mi-am verificat mailul, așa cum fac de fiecare dată înainte să-mi beau cafeaua. Primisem următorul mesaj:
Hey Bogdan,

This is Ani - I helped with one of your U2 Tributes long time ago... I thought it might make you happy to hear that I saw U2 live for the very first time the other night (Oct 1st) in Charlottesville, Virginia (where I've been living for the past four years)... They were AMAZING. Here is one of the highlights (for me at least):




I hope all is well with you,
Ani
Acum 5 ani realizam una dintre cele 9 cântari tribut U2 alături de Ani, cu care am pierdut ulterior legătura. Ea cânta foarte frumos la clape și țin minte că a deschis cântarea de atunci cu un super intro în care a transpus la pian rifful lui Edge din Streets. Iar acum mi-a oferit minunăția asta de piesă, revenită într-un setlist U2 după 16 ani, pe care chiar mă pregăteam să o pun pe blog din vreun concert recent. Cumva, am o legătură nevăzută cu America. Și, apropo de chestia asta, rămâneți pe recep…

Bono's Evolution

Image
Februarie From Bono The Lab
Septembrie
From Bono The Lab