Posts

Showing posts from September, 2009

Agamiții

Departe de a avea acuratețea unui sondaj CURS sau INSOMAR, poll-ul găzduit de această pagină a avut scopul de a ne face o idee unde se situează, vis-a-vis de miloaga chemare la urne de peste 2 luni, cititorii acestui blog, fie ei fideli sau accidentali. O să comentez succint rezultatele sale.

- cel mai mare procent (45%) este dat de oamenii scârbiți de clasa politică atât de mult încât nu vor merge la vot. Brava! Aici mă situez și eu, iar cine spune că dacă nu mergi la vot nu ai voie să te plângi greșește. Nu mergi la vot pentru că efectiv nu ai pe cine să alegi, iar chiar această imposibilitate este, sunteți de acord sper, demnă de tot plânsul.

- așa cum ne arată și sondajele profesioniste, Băsescu (10%) și Antonescu (16%) vor merge în turul doi. Avantajul lui Antonescu este dat în acest poll, părerea mea, de media de vârstă a celor care intră aici. În realitate, la nivel general, Băsescu este clar peste.

- cunosc personal un singur pesedist. Coinicidență sau nu, Geoană a primit un …

Două lansări în octombrie

Peste o lună, Byron și Kumm își scot pe piață noile albume. Kummiștii o fac la scară mai mare, prin concerte în București (30 octombrie), Timișoara (5 noiembrie) și Cluj (aplauze! 6 noiembrie). Din câte remarc, ei încă nu au anunțat cum se va numi albumul, dar asta contează mai puțin. Sper să fie un material bun pentru că tare sceptic sunt în privința asta, dacă mă iau după single-urile și piesele prezentate până acum în concerte.
Albumul Byron se va numi Byron 2 - A Kind of Alchemy, iar pentru el au scos deja coperta. Iat-o aici. Deși pare o tâmpenie la prima vedere, vă anunț că acel personaj (numit de ei Al Kimi, hehe) este un mutant realizat din fețele membrilor trupei, pentru a sugera cât mai bine titlul albumului. E drept, Kimi ăsta seamănă cel mai bine cu Costin, chitaristul, dar noh, asta e. Lansarea are loc pe 23 octombrie, la București, în deja celebrul Silver Church.

Ca-n junglă

Anul trecut am scris acest articol pe blog, care mi-a atras mai multe reacții negative, venite din partea unor persoane a căror lipsă de discernământ friza crasa prostie. Nu am absolut nicio remușcare în fața eventualității ca ele să se regăsească în aceste rânduri. În niciun caz atâta vreme cât grozăviile provocate de câinii vagabonzi au loc în continuare, cu aplomb. Iată și ultimul exemplu: o femeie în vârstă a fost ucisă de o haită de câini. Nu există absolut nicio diferență între ulițele și străzile lăturalnice ale acestei țări blestemate și, să zicem, o pădure sau o junglă unde poți fi atacat de un animal sălbatic. Dacă în aceste locuri exotice alegi să mergi de nebun pe barba ta, ei bine, mediul public urban sau rural nu ar trebui să prezinte astfel de pericole. Și nu: o spun iar ca să înțeleagă și cretinoizii care vor sări să apare sărăcuțele animale (și pe care i-aș întreba cum ar fi reacționat dacă acea femeie de mai sus ar fi fost bunica lor), deci nu sunt un crud și nu am …

Terminus, noua urmă vocală a Urmei

A apărut primul clip de pe viitorul album Urma. Bine.. avem de-a face mai mult cu un slideshow de poze, ca mai în toate clipurile trupei, dar concetrați-vă pe muzică. Asta chiar merită. Eu de ieri sunt cu piesa asta pe loop.


Salman Rushdie în România

Image
Poate că unii dintre voi i-au citit cărțile sau poate că sunt și alții, așa ca mine, inculți și obsedați de o trupă irlandeză, care îl știu mai mult din prisma conexiunii sale cu U2. Lucru pe care am să-l dezvolt un pic mai jos, relatând din eternul și nepublicatul meu manuscris. Pănâ atunci însă, citez de pe Mediafax: "Scriitorul Salman Rushdie, controversatul autor al "Versetelor satanice", va veni în România în perioada 23 - 26 noiembrie, au declarat pentru MEDIAFAX reprezentanţi ai editurii Polirom, care coordonează evenimentul. Editura Polirom, care i-a lansat scriitorului invitaţia prin intermediul actriţei Monica Bârlădeanu, se va ocupa de organizarea evenimentelor prilejuite de această vizită, care va include şi câteva în Bucureşti (conferinţe, întâlniri cu cititorii şi presa, ceai cu sciitorii români), precum şi o scurtă excursie în Transilvania."

Bun. Iar acum, după cum v-am zis:

...un alt moment marcant al serii a fost apariţia suprinzătoare pe scenă făcută…

Surprizele se țin lanț în cadrul U2 360° Tour

După ce au integrat în setlist două melodii vechi pe care nu le mai cântaseră live de vreo 16, respectiv 19 ani și după ce au prestat în premieră într-un concert Electrical Storm (piesa al cărui clip udă mai toate fanele și non-fanele U2), ei bine, acum câteva zile, în Chicago, primul oraș al traseului american, am asistat la o nouă premieră. U2 au cântat pentru prima dată live melodia Your Blue Room de pe materialul lansat sub titulatura Passengers în 1995. Bono a afirmat mai demult că este un cântec despre sex. Oarecum mai recent, într-un interviu acordat revistei Rolling Stone în 2005, el spunea că Your Blue Room este unul din cântecele sale favorite de la U2. Este singura piesă aflată pe vreun album U2 în care Adam Clayton apare ca şi vocalist, el recitând ultima strofă, așa cum o face și aici, live.
Rămân la părerea că turneul ăsta a oferit cel mai frumos setlist dintre toate de până acum.

Stereofeelings

A venit la Cluj prin februarie apoi și-a făcut rapid o trupă. Am aflat de el și de formația sa printr-o cunoștință comună. Este vorba de solistul vocal al acestor Phonics wannabes (cel puțin numele trupei la asta te duce cu gândul). S-au dezvoltat frumos, ajungând să aibă piese la radio și chiar un turneu prin țară. Vor cânta din nou la Cluj în curând și cred că merg să-i văd.
Piesa asta de mai jos mi-a atras atenția în primul rând. Perfectă pentru anotimpul de acum și zilele ploioase din Ardeal. Și atât de surprinzătoare prin ultimele versuri din refren, care schimbă total perspectiva acestei melodii, una aparent tristă.


On Top with the Champ

Îmi place tot mai mult omul ăsta. Pe lângă faptul că joacă tenis al dracului de bine, ascultă U2 și nu se sfiește să-și trâmbițeze fascinația pentru New York. Juan Martin del Potro a luat cupa de la US Open apoi s-a suit cu ea pe Empire State Building, acolo unde acum 11 luni rămâneam și eu paralizat de priveliștea absolut indescriptibilă care ți se deschide.



Iisus și Iuda într-un cântec rock

Se întâmplă într-o piesă U2, senzațională ca și versuri, compoziție și prestații live. Poți scăpa multitudinea de trimiteri biblice dacă pleci de la impresia că este o melodie de amor care prezintă un dialog între cei doi. Cu atât mai mult poți rata sau nega latura mistică a melodiei, vazând clipul de mai jos, în care Bono (sau The Fly, mai exact) face tot felul de nebunele cu camerele video. Asta n-are de-a face cu piesa în sine, ci cu turneul în care era ea prezentată, cu noua imagine conștient infatuată dar mai ales satirică a lui U2 (detalii v-am dat aici).
"Is this rock'n'roll?!" se întreabă Bono la final. Hell yeah, sure it is, mister Fly.
(clipul de pe youtube e la pachet cu încă o melodie, ambele constituind o dublă clasică pentru nu mai puțin de 3 turnee U2).

UNTIL THE END OF THE WORLD. Fascinante versurile acestei piese, în care Bono dă un alt recital de măiestrie artistică. Dacă vă închipuiţi că asistaţi la un dialog între îndrăgostiţi, vezi versul “we were…

Del Potro

Image
Nu a fost Rafa, cum aș fi vrut, nu a fost nici Roger, cum toată lumea se aștepta. Am stat azi-noapte treaz până pe la vreo 3 jumate pentru a urmări în direct superba finală de tenis de la US Open. Federer a condus cu 1-0 și 2-1 la seturi, iar în al 4-lea set avea (dacă nu mă înșeală mintea obosită) 5-3 la game-uri și părea scăpat în câștigător. Am avut însă un Roger mai nervos ca niciodată (l-am auzit spunându-i arbitrului un "I don't give a shit on what he said", referitor la Del Potro, care solicitase un challenge ball tardiv) și un argentinian în mare formă, cu un forehand colosal, care a reușit să demonstreze că robotul Roger este totuși om până la urmă. Parcă ne simțim și noi mai bine, în banalitatea noastră, atunci când un sportiv perfect este învins.
Juan Martin del Potro este singurul tenisman din istorie care a câștigat primele patru turnee ATP pe care le-a jucat și al doilea, după Rafa Nadal, care a izbutit imposibilul: l-a învins pe Federer într-o finală de Gra…

Like the Wind

Vroiam să scriu despre fantastica victorie a lui Del Potro la US Open, de acum câteva ore, dar acest lucru pălește din păcate în fața veștii că Patrick Swayze, un actor de o sensibilitate extraordinară, a plecat ieri dintre noi.

Arthur Ashe Stadium

Image
V-am spus că sunt fascinat de clădiri și mai ales de stadioane sau arene. Cum Open-ul american de tenis se apropie de final, am tot revăzut la TV zilele astea impresionanta arenă Arthur Ashe de la Flushing Meadows, pe care anul trecut am vrut s-o vizitez dar n-am putut intra, mulțumindu-mă cu un rotocol dat pe dinafară. În cartierul Queens din New York există acest Flushing Meadows-Corona Park, al doilea ca mărime din oraș (nu ați crede, Central Park este abia al 3-lea), iar aici se află și centrul național de tenis Billie Jean King, care găzduiește ultimul turneu de Grand Slam din fiecare an.

Arena centrală, numită după marele tenisman american Arthur Ashe, a fost inaugurată în 1997 și are nu mai puțin de 22.547 locuri, fiind de departe cea mai mare arenă de tenis din lume. Fără să mai intrăm în detalii legate de facilitățile pe care le oferă, gândiți-vă doar câte stadioane de fotbal avem noi în țara asta, mai încăpătoare. Păi le numeri pe degete. Mie îmi place această arenă și pent…

Net And The City

Trăim într-o lume care ne uimește mereu prin micimea ei fizică, prin conexiunile nebănuite existente la nivel uman. Evident, cea virtuală este chiar și mai mică, iar dacă pentru unii asta poate duce la paranoia, pentru alții, cum sunt eu, poate fi prilej de bucurie. Așa a fost ieri, când am descoperit cum trei prietene (pomenite deseori aici pe blog) au comentat același articol. Este vorba de Alina, Oana și Micky, conexiunile mele vii cu New York-ul, trei persoane care nu se cunoșteau între ele nici măcar la nivel virtual și pe care eu nu le-am pus niciodată în legătură. Articolul de care vorbesc (unul chiar foarte fain, vă invit să-l citiți) îi aparține Alinei, nu este al meu, deci șansele ca prietenele mele să se regăsească total neplanificat acolo erau foarte mici. Din link în link, din blog în blog, internetul le-a adus într-un punct comun. Cheers to that!
Chiar i-am spus acum câteva minute lui Micky că, data viitoare când ajung la NY, le voi scoate pe toate trei în oraș și mă voi…

One WTC

Image
În ultimii doi ani am pomenit de fiecare dată această zi aici pe blog, anul trecut scriind chiar un articol despre reconstrucția WTC de la New York, cu doar câteva zile înainte să aflu, total subit, că voi pleca acolo. Nu voi reveni acum cu nimic patetic sau lacrimogen, deși atașamentul meu pentru acel loc este cu atât mai mare acum. Sunt convins că puțini pot cuprinde cu mintea grozăvia acelei zile fără să fi pășit pe la Ground Zero. Azi vin doar să vă spun că noul Freedom Tower (al cărui nume a fost schimbat și va fi cunoscut drept One World Trade Center) se pare că va fi gata abia în 2018, mult mai târziu decât era preconizat. Deh, iată că nu doar la noi e greu să pui cărămidă peste cărămidă.
Iată-mă și pe mine, acum aproape un an, având imensul șantier de la Ground Zero în fundal, iar mai jos este o fotografie cosmetizată care ne arată cum va arăta the lower Manhattan la 17 ani de la 9/11.

Deontologi, procente și tendințe

Dacă tot pomeneam de cum se fac emisiunile TV pe la noi, hai să revenim la Sinteza Zilei. Acum câteva luni am subliniat un aspect aici pe blog, anume lătrăturile constante la adresa lui Băsescu pe care cei moderați de impecabila domnișorică Mihai Gâdea le exercită seară de seară. Acum deja e mai grav, că se apropie alegerile. Imaculatul deontolog pe care tocmai l-am pomenit, atât de scorțos fiind el încât după ce te uiți la 3 emisiuni de-ale sale îți vine să-ți lași plete si să umbli numai în tricouri cu Metallica (chiar nefiind neapărat rocker), își realizează emisiunea după un principiu simplu: ce a făcut azi Băsescu? Ce a mai zis, pe unde a mai umblat? Și, indiferent de ce a făcut președintele, ha! tocilarul Mihăiță se asmute împotriva sa. Desigur, pe principiul că așa e în democrație, presa trebuie să critice mereu puterea. Numai că el și invitații săi exacerbează acest principiu până la modul bătător la ochi ce te face să te gândești că acești băieți au o misiune clară de denigr…

Acoustic Side

M-am blocat iar pe piesa asta, care sună excelent zdrăngănită pe o acustică în felul următor:

capo 3

Intro: Emadd9-Em-Em7-Em

Verse: Em C/G D Emadd9-Em -Em7-Em
Em C/G D

Chorus: G G/F# Em C/G D

Bridge: Emadd9-Em-Em7-Em C/G x3

Emadd9: 024000
Em: 022000
Em7: 020000
C/G: 332010
D: xx0232
G: 320033
G/F#: 2x0033

Atoateștiutorul

Sunt un telespectator modest ca și arie de televiziune consumată. Mă uit în special la știri, talk-shows și emisiuni de sport. Sau sportive...sau dracu' să le ia dacă mai știi cum să le numești pentru că se ocupă mai mult cu un circ grotesc, producător de audiență în cadrul poporului nostru de cimpanzei needucați. Băi oameni buni, nu se mai poate așa ceva. Pe cele două canale principale de sport, Becali este invitat telefonic zilnic. Repet, zilnic. Este sunat by default, indiferent de subiectul discutat, indiferent dacă e vorba de echipa lui sau nu, indiferent dacă are vreo competență în respectiva discuție (de cele mai multe ori neavând vreuna). Se acoperă de penibil de multe ori, iar așa-zișii moderatori îl lasă s-o facă, în speranța atragerii unui număr cât mai mare de idioți care să belească ochii și urechile la ce spune acest multi-milionar retard. Am căzut și eu în capcana asta de mai multe ori, privind însă siderat și nu cu interes, la fel cum rămân blocat uneori minute bun…

Cold Desert

Merge pentru prima zi de toamnă. Este ultima piesă de pe albumul Only By The Night de la KOL (părerea mea, unul dintre cele mai tari albume rock ale deceniului care se încheie curând). Linia de bas este magnifică, dar mai interesant este faptul că vocalul Caleb a tras acest cântec fiind beat muci, iar din câte am înțeles melodia a fost înregistrată dintr-o singură încercare, totul fiind mai mult sau mai puțin improvizație.
Excelent.